100 de zile de război, Orban salvează iar Moscova și cât clipește Putin de la HIMARS

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta.

100 de zile de război în Ucraina. Ce a câștigat și ce a pierdut Putin?

Războiul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina a intrat vineri, pe 3 iunie, în a 100-a zi. Este o piatră de hotar pe care Kremlinul nu se grăbește să o aniverseze, pentru că nu prea are ce sărbători. Tocmai de aceea, autoritățile de la Moscova au cerut presei ruse să nu bată monedă pe acest moment, pentru a nu crea disensiuni nedorite în societate, arată o analiză a site-ului rusesc independent Meduza.

„Când vorbești de momente-reper, se pune mereu întrebarea: ce s-a reușit până acum? Așa a fost încă din vremurile sovietice, când existau planurile cincinale. Se pare că acum nu e mai nimic de arătat. Poți spune că au fost cucerite unele așezări, dar numele lor nu le spune nimic oamenilor. E mult sau e puțin? Sunt obiectivele ‘operațiunii’ aproape sau nu?”, a spus o sursă de la Kremlin, pentru Meduza.

Putin a reușit însă destul de mult. Doar că nu atât cât a amenințat și s-a lăudat inițial și cu siguranță plătind un preț imens pentru asta. Ucraina și-a pierdut controlul asupra unei cincimi din teritoriu, a spus președintele Volodîmîr Zelenski. 20% din teritoriul Ucrainei se află acum sub controlul forțelor armate ale Rusiei. E vorba de o bucată care se întinde cât Olanda, Belgia și Luxemburg la un loc, le-a explicat Zelenski parlamentarilor din Luxemburg. Înainte să înceapă războiul, Rusia rupsese deja din 2014 cam 7% din Ucraina, anexând Crimeea și controlând teritoriile regiunilor separatiste din Donețk și Luhansk.

Pentru Rusia, bilanțul de 100 de zile este însă mai degrabă un eșec. Cu o armată care trezea până recent spaima Europei, Rusia s-a văzut nevoită să-și abandoneze planul inițial de a ocupa Ucraina la scară largă, pe trei axe de atac, cu Kievul ca obiectiv principal. Deși a cucerit noi teritorii și orașe ucrainene, dintre care Mariupol este „perla” cu care se poate lăuda până acum, Rusia și-a redus operațiunile pentru a se concentra doar pe câteva bucăți din Donbas. Pentru asta, a pierdut în luptă mai mulți oameni decât a făcut-o URSS-ul în 8 ani de război, în Afganistan. Efectul? NATO se va extinde cu Suedia și Finlanda și îi va bate la graniță în nordul Europei, iar SUA și aliații săi europeni sunt mai mobilizați și investiți militar în estul Europei ca niciodată în istoria recentă.

Pentru Ucraina, bilanțul e la fel de negru, în ciuda rezistenței militare pe care o aplaudă o lume întreagă. Peste 14.000 de civili și militari au murit în acest război până acum, iar 6,5 milioane de ucraineni (cei mai mulți femei și copii) au fost nevoiți să fugă din țară, pentru a scăpa de distrugerile războiului.

O analiză mai extinsă a bilanțului de 100 de zile de război în Ucraina, puteți citi în New York Times.

Sancțiuni pe petrol, la moment aniversar. Orban salvează din nou Moscova

La momentul aniversar al acestui război care a dat întreaga lume peste cap, nu putea lipsi o nouă rundă de sancțiuni economice la adresa Rusiei. După îndelungi negocieri, europenii au reușit să decidă un embargou total pe petrolul și produsele petroliere rusești, transportate pe mare. Asta acoperă 90% din importurile UE de petrol din Rusia. Și vine la pachet cu o perioadă de tranziție, care permite unele excepții pentru Bulgaria și pentru Croația. UE a mai decis, de asemenea, să excludă alte trei bănci rusești din sistemul de plăți SWIFT, inclusiv Sberbank, cea mai mare bancă rusească. Și să interzică transmiterea a trei televiziuni de stat rusești în UE, printre care Rossiya 24.

Pedepsirea regimului Putin de către Uniunea Europeană este însă îngreunată de regimul Orban, de la Budapesta. Ungaria a ajuns un fel de colac de salvare al Rusiei în furtuna sancțiunilor economice, declanșate de UE la adresa Moscovei. Pentru că orice decizie care afectează întreaga UE trebuie luată cu acordul tuturor membrilor.

Acest „embargou de compromis” asupra petrolului rusesc, care nu afectează de exemplu livrările de petrol prin imensa conductă Drujba, este efectul opoziției lui Viktor Orban la un embargou total, sub pretextul că interesele naționale ale Ungariei sunt afectate. Chiar și așa, Rusia nu va fi afectată drastic de aceste noi sancțiuni asupra petrolului său, pentru că îl va putea vinde către țări din Asia, unde China și India sunt clienți-gigant. Iar prețul crescut la petrol ajută Rusia să își acopere pierderile, astfel că sancțiunile pot crea un cerc vicios din care economia Rusiei să iasă nu prea grav afectată, arată o analiză a jurnaliștilor de la Associated Press.

Orban a reușit să obțină chiar și o victorie de prestigiu pentru Rusia, în cadrul UE: patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a scăpat de noile sancțiuni europene, tot la insistențele Ungariei. Toată lumea din diplomația europeană s-a săturat de Orban și Ungaria, din cauza protecției pe care Budapesta o oferă Moscovei, în fața sancțiunilor. Chiar și Polonia, care deși este guvernată de un regim care gândește cam pe aceleași linii cu Orban, în ce privește statul de drept și justiția internă, se situează la polul diametral opus Ungariei, atunci când vine vorba de Rusia.

O analiză mai extinsă a faptelor de vitejie pro-ruse ale Ungariei lui Orban puteți citi în Politico.

SUA trimit sistemele HIMARS în Ucraina. Putin așteaptă ca Vestul să clipească

SUA au anunțat că trimit în Ucraina al 11-lea pachet de asistență militară, în decurs de mai puțin de un an. În valoare de 700 de milioane de dolari, acest pachet include însă poate cel mai greu armament american trimis până acum în ajutorul Ucrainei: patru sisteme lansatoare de rachete HIMARS. E vorba de unul dintre cele mai performante sisteme de artilerie din lume, ale cărui rachete ghidate electronic pot lovi cu precizie ținte aflate până la 80 de kilometri distanță, pot fi reîncărcate în câteva minute și mutate cu viteză dintr-un loc în altul.

Este un upgrade la tehnica de luptă trimisă de americani până acum în Ucraina: cele peste 100 de tunuri de artilerie de 155mm trimise de SUA au o rază de acțiune de doar 30 de kilometri și nu au sisteme atât de precise de țintire ca HIMARS. Este un ajutor care poate face diferența pe frontul din Donbas, unde se dau acum cele mai multe lupte din Ucraina și unde predomină folosirea loviturilor de artilerie. HIMARS asigură superioritatea în luptă, în fața Rusiei. Totuși, unii se tem că vor veni prea târziu, arată o analiză NBC.

Chiar și așa, SUA s-au asigurat că nu pun la dispoziție Ucrainei arme cu care să poată lovi direct Rusia, peste graniță. Rachetele trimise cu sistemele HIMARS sunt o variantă cu rază scurtă de acțiune, americanii refuzând să trimită și rachete de artilerie care bat până la 300 de kilometri distanță.

Președintele Joe Biden a semnat chiar și un editorial în New York Times, în care expune limpede intențiile SUA în Ucraina și atinge indirect problema sistemelor HIMARS: „Nu căutăm un război între NATO și Rusia. Oricât de mult aș fi în dezacord cu domnul Putin și oricât de scandaloase mi s-ar părea acțiunile sale, SUA nu vor încerca să provoace plecarea sa de la Moscova. Atât timp cât SUA și aliații noștri nu sunt atacați, nu vom fi direct implicați în acest conflict, nici prin trimiterea de forțe americane care să lupte în Ucraina, nici prin atacarea forțelor rusești. Nu încurajăm sau ajutăm Ucraina să lovească dincolo de frontierele sale. Nu vrem să prelungim războiul, doar pentru a provoca durere Rusiei”.

Ce mai așteaptă de cealaltă parte Vladimir Putin? Aflat într-o poziție din care nu mai poate da înapoi, fără să pară un învins și să riște eliminarea din fruntea Rusiei, Putin pare să joace cu Vestul un joc în care cine clipește primul a pierdut. Și, privind la disensiunile din interiorul UE pe problema sancțiunilor la adresa Rusiei, Europa clipește mai des decât Kremlinul în acest război economic care se duce departe de liniile frontului ucrainean.

Kremlinul se bazează pe faptul că sancțiunile impuse de Vest asupra Rusiei vor provoca efecte care vor dăuna și țărilor occidentale, iar acolo cetățenii s-ar putea să devină mai vocali în nemulțumiri decât o pot face rușii, care suferă și ei economic, dar sunt ținuți sub bocancii regimului și propagandei de la Kremlin.

O analiză extinsă a acestui „meta-joc” economic și diplomatic dintre Rusia și Occident, de care depinde soarta războiului din Ucraina, puteți citi în Washington Post.