AFACERI CU DOR

Uneori, România înseamnă o amandină. Povestea unui business din diaspora pornit de la o postare, pe un grup de români

Computer Hope Guy
Soțul și fiul Medei Contraș, ajutând în laborator / foto: arhivă personală

Cum ajung românii plecați la muncă în străinătate să devină antreprenori prosperi? Cum e antreprenoriatul din diaspora comparativ cu cel din România? Și nu în ultimul rând, cum alimentează afacerile românești din afară nostalgiile diasporei? 

O latură deseori ignorată când vine vorba despre migrația românilor e lanțul economic extrem de complex construit de diaspora în toată lumea. Dacă ne uităm la multe dintre afacerile care formează acest lanț, constatăm că ele au în centru legătura românilor cu țara. Că e vorba despre magazine românești, depozite, firme de producție sau de transport, aceste afaceri cu dor ale diasporei sunt construite de români, pentru români și susțin, deseori, multe business-uri de acasă.

După ce am arătat imaginea de ansamblu a acestui model de antreprenoriat, punem lupa și pe povești individuale. Începem cu Meda Contraș, economistă de profesie, care a ajuns proprietara unui mic business cu prăjituri românești din sudul Angliei.

Diviziunea muncii în familie

„Azi, am dus la muncă un platou de prăjituri. Un irlandez a mâncat cinci bucăți, una după alta - savarine, amandine și altele. O elvețiancă vă urmărește acum pe Facebook. O americancă a luat acasă tot ce a mai rămas de pe platou. Iar un britanic în vârstă, mai snob, așa, a luat o amandină și a zis, foarte serios, că e incredibilă”.
Client, mesaj pe Facebook

Așa sună un mesaj pe care Meda Contraș l-a primit de la unul dintre clienții ei din Anglia, țara în care românca a învățat ce înseamnă să pornești o afacere și cum să faci asta când ingredientul principal e dorul de casă, iar mâna de lucru e familia ta:

„Mama se ocupă de tot ce înseamnă foi pentru prăjiturile tradiționale și se ocupă și de sarmale și salate. Soțul meu este cel care uneori îmi face aprovizionarea, fae anumite livrări când clienții cer asta și întotdeauna e cel care se ocupă de printat, editat și modificat la calculator. De postări pe Facebook, poze, spălatul vaselor și mici ajutoare la preparat e responsabilă fiica mea de 17 ani – contracost bineînțeles”.

Mezinul familiei Contraș, în laboratorul mamei / foto: arhiva personală

Afacere pornită întâmplător de la Ștefan Hrușcă

Povestea „Sweet Delights by Meda” a început în 2016, la trei ani după ce Meda Contraș a emigrat cu familia ei în Anglia, unde s-a stabilit în orașul Bournemouth (sud). 

La sfârșitul lui 2016, Meda lucra ca manager, într-un lanț mare de retail. Era însărcinată cu al treilea copil și avea niște probleme de sănătate care nu i-au mai dat voie să facă naveta în orașul în care muncea.

Meda Contraș / sursa: Facebook

Înainte de Crăciun, a scris un mesaj pe un grup de români, în care se oferea să facă prăjituri. „Aveam o listă de prăjituri tradiționale și am zis să încerc”, povestește românca. 

S-a gândit la asta pentru că, la Cluj, de unde e ea de loc, obișnuia să facă prăjituri pentru familie, prieteni și pentru Ștefan Hrușcă, care, atunci când avea concerte în Cluj, stătea la vecinii de deasupra. A gustat la ei din prăjiturile Medei și de atunci a dat comandă recurentă pentru fiecare vizită. Ani mai târziu, când a avut un concert pentru diaspora românească din Anglia, Meda i-a făcut o surpriză și i-a adus prăjiturile preferate. 

Dintr-o postare de Facebook, comandă de 70 de kilograme de prăjituri

Mesajul pe care Meda l-a postat pe grupul de români nu a rămas ignorat.

„Prima dată, am avut comenzi pentru 70 de kilograme de prăjituri. Șocul cel mai mare a fost când, pe 22 decembrie, a venit cineva și mi-a cerut 19 torturi – torturi diplomat și amandină. Le-am făcut pe rând, că nu aveam decât un frigider atunci, frigiderul casei”.

Își amintește că, pe atunci, în zona ei nu era decât o femeie din România care făcea deserturi românești. Cerere, însă, era cât cuprinde, mai ales de Sărbători, când dorul de casă e mai puternic ca oricând. Acum, Meda Contraș spune că sunt cinci afaceri ca ale ei doar în zona Bournemouth, un oraș cu o populație cam cât a Brăilei (180 de mii de locuitori).

Vreme de doi ani, românca mergea ziua la muncă, iar noaptea făcea prăjituri și torturi. Până la urmă, în 2019, și-a dat demisia de la job pentru a face din prăjituri o afacere adevărată și pentru că nu mai avea timp de două job-uri, plus trei copii. „Mi-am dat seama că ceea ce făceam (prăjiturile, n.r.) îmi plăcea mai mult decât să fiu manager”, explică ea. Ea și soțul său erau îngrijorați că le va fi greu din punct de vedere financiar o vreme, dar și-au asumat. 

Câteva dintre prăjiturile și patiseria pe care le face Meda Contraș pentru români din sudul Angliei / foto: Facebook / Sweet Delights by Meda

Odată ce s-a concentrat pe mica ei afacere, a înțeles repede una dintre realitățile vieții de antreprenor: deși îi convine că poate să-și facă programul în funcție de nevoile copiilor, de muncit muncește mult mai mult. Cu cât se apropie finalul săptămânii, cu atât stă tot mai mult noaptea în laborator. De multe ori, când are comenzi mari, o prinde și dimineața: „Lucrez foarte multe ore. Sunt zile în care lucrez de dimineața, de la 5:00, până în cealaltă dimineață”.

Nu e ușor, dar nici nu se plânge: „Afacerea mea e ca un copil”, spune, „de care am grijă în permanență, să o perfecționez, să o cresc frumos și bine. Nu zic că e ușor, dar îmi iubesc afacerea și ceea ce fac”.

Vânzări de până la 7.000 de lire pe lună

Meda e economistă prin formare. Înainte să emigreze, a lucrat într-o bancă din Cluj. Antreprenoriatul l-a învățat însă de una singură, intuitiv și cu pași mici. După ce și-a dat demisia și a plecat din retail, și-a făcut un PFA, a primit aprobările necesare și a devenit antreprenoare cu acte în regulă.

„Încerc să-mi țin cheltuielile separate, cele de casă și cele de business, am o contabilă care îmi face închiderea de an, am cont bancar separat, ca să știu câte taxe trebuie să plătesc. Eu am lucrat mereu legal. Din momentul în care mi-am dat demisia, am vrut să fiu în regulă”. 

Dacă primește cash de la clienți, se duce și-i depune în contul de firmă, ca să le țină evidența mai ușor. „Vreau să se vadă că am flux. Altfel, nu puteam să-mi iau casa mea, nu-mi dădea nimeni credit, mai ales ca persoană fizică autorizată. Eu din tot ce câștig, 20% se duce la stat”, povestește românca.

Vânzările ei sunt între 3.000 și 5.000 de lire pe lună. În lunile cu sărbători, cum e decembrie, ajunge să vândă și de 7.000 de lire.

Business românesc în diaspora vs. acasă

Întrebată dacă ar fi deschis aceeași afacere acasă, la Cluj, Meda Contraș spune că e mult mai ușor să începi în Anglia o mică afacere în domeniul alimentar. Nu sunt la fel de multe reguli ca în România, birocrație și controale. Ca să lucrezi de acasă, faci un curs online care durează patru ore și costă 11 lire. La final, dai un test, după care primești diploma și te poți apuca de treabă, explică românca.

Atestatul de care e nevoie în UK, pentru a putea lucra de acasă în domeniul alimentar / foto: arhiva personală
„În România nu ți se permite să lucrezi de acasă (în domeniul alimentar, n.r.). Sunt multe controale, hârtii. Plus că, pentru a te apuca de asta în România, ai nevoie din start de zeci de mii de euro. În România, te lasă să te apuci de treabă abia în momentul în care ai un laborator utilat, plus că e un curs obligatoriu de cofetar patiser, care costă 3.000 de lei. Fără el, nu poți deschide ceva”.

Toate astea, dincolo de bani, durează. Dacă faci ca Meda și îți dai demisia de la job ca să deschizi o astfel de afacere, timpul până începi să câștigi primii bani e foarte lung. Iar investiția inițială e mai mare, pentru că nu o etapizezi pe măsură ce mai faci bani.

„Nu poți azi să cumperi frigiderul și peste câteva luni, când ai mai făcut bani, să cumperi malaxorul”.

„Aici, după ce aplici pentru PFA, vine cineva la un moment dat să-ți verifice bucătăria, să vadă dacă îndeplinești toate cerințele din punct de vedere igienic și așa mai departe”. Dar asta e tot. Meda a depus actele pentru această inspecție cu trei ani în urmă, dar, parțial din cauza pandemiei, încă nu a venit nimeni.

Investiții sau cum să scape soțul de frământat cozonacii

Primul laborator al Sweet Delights by Meda a fost o cabană de 15 metri pătrați construită de soțul ei, pe care soții Contraș au utilat-o cu echipamente. Investiția inițială a fost de aproximativ 12.000 de lire. Anul acesta, familia s-a mutat într-o casă mai mare, iar Meda are acum un nou laborator, de 50 mp, în care a mai investit încă 5.000 de lire în dotări suplimentare și aparatură profesională. Venise vremea să cumpe și un malaxor pentru cozonaci, ca să scape soțul de frământat cantități tot mai mari de cozonaci.

Noul laborator al Medei Contraș. / foto: arhiva personală

Au mai fost și altfel de investiții: Meda a cumpărat rețete, a făcut cursuri în România și la Londra. Și acolo s-a întâlnit cu alte românce din toată Europa care fac același lucru ca ea. „După ce am făcut cursuri și le-am cunoscut pe fetele astea, m-am simțit mai sigură pe mine, pentru că aveam cu cine să vorbesc, nu mai eram singură”.

Fără să ia în calcul investiția inițială, a fost nevoie de un an de zile pentru ca Meda să câștige mai mult din prăjituri românești decât salariul pe care îl avea ca manager în retail. 

Nu e deloc rău, mai ales că spune că are prețuri mai bune decât cele din țară. „Ca s-o zicem pe aia dreaptă, produsele mele sunt mai ieftine ca în România. Eu vând kilogramul de torturi tradiționale cu 20 de lire. Dar nu fac torturi mai mici de 2 kg – 2,5 kg. În Cluj, prețurile la prăjituri similare sunt mai mari decât aici. De fapt, la multe, în România prețurile sunt mai mari decât aici, în Anglia”, spune românca. 

Este, de altfel, un comentariu pe care l-am auzit de la mulți români cu afaceri similare în străinătate. Unul câte unul, ei spun că acasă prețurile sunt mai mari decât în restul Europei, pentru aceleași produse.

Acum, Meda nu mai lucrează decât pe bază de avans, ca să se asigure că nu se răzgândesc clienții și nu rămâne cu dulciurile personalizate. „Am mâncat torturi personalizate cu „la mulți ani, Andreea”, „la mulți ani, iubirea mea”, „ești cel mai iubit” și așa mai departe. La început, au fost clienți care au comandat tort și n-au mai venit după el”, explică antreprenoarea.

Torturi cu mesaje românești pe care le comandă românii din sudul Angliei / foto: Facebook / Sweet Delights by Meda

Un alt detaliu grăitor pentru afacerile cu dor ale românilor ține de aprovizionare: ca mulți alți antreprenori din diaspora, Meda își ia multe dintre ingrediente tot de la un furnizor român din UK,ceea ce ne arată cât de interconectată e această rețea de afaceri românești departe de casă:

„Colaborez de trei ani cu o firmă românească de la Londra. Cumpăr de la ei tot ce ține de ambalaj, cumpăr rahat, cacao, nucă de cocos, susan și multe altele. Am zis hai să ne ajutăm ca afaceri. Așa că, o dată la două săptămâni, ei vin și-mi aduc comanda”. 

Pandemia și dorul de mâncarea de acasă

Vârful de profit pentru afacerea Medei a fost în perioadele de lockdown. „Fac și sarmale – că nu fac doar prăjituri -, fac și salată de boeuf, de vinete, de icre, platouri de aperitive. Când a fost lockdown-ul, mulți îmi cereau să fac mâncare, ca un fel de catering, o ciorbă, felul doi și veneau în fiecare zi după ele. Aveam și niște taximetriști care veneau după ele”. Își pusese o masă pe aleea din fața casei, oamenii îi trimiteau mesaj că vin după comandă, ea lăsa comanda pe masă și ei transferau banii.

„Chiar dacă nu mai făceam torturi mari, făceam mai multe torturi mici. Lumea era acasă, avea timp să se sărbătorească, aveau timp să petreacă timp împreună. Am avut mai multe comenzi decât înainte sau după lockdown. Pentru că aveau timp oamenii, nu așteptau weekendul ca să se sărbătorească în vreun fel”.

De la mâncare tradițională, la prăjiturile copilăriei și torturi sofisticate cu mesaje în română, Meda s-a extins și în zona evenimentelor românești și face candy bars și bufete pentru nunți, botezuri, majorate ale românilor din Anglia. 

Candy bar la evenimentul unor români din Anglia / foto: arhiva personală

Deși clientela îi devine tot mai diversă și străină, după cum am văzut și din povestea cu irlandezul, americanca și britanicul, 80% dintre clienți rămân românii care vor să-și aducă aminte de dulciurile de acasă. 

Niciunul dintre acești clienți nu și-ar putea imagina că, de fapt, multe din dulciurile-emblemă din România îi erau necunoscute Medei până să plece din țară și să pornească această afacere. 

„Savarine am făcut pentru prima dată aici. Amandine am făcut pentru prima dată aici. Cozonacii la fel – eu toată copilăria mea, am mâncat numai beigli (un fel de cozonac unguresc, n.r.) cu nucă și cu mac. Cozonacii ca-n Moldova aici i-am perfecționat. Aici sunt foarte puțini români din Ardeal, sunt mai ales din sud și din Moldova”.

Cum a ajuns, totuși, să aibă și clienți străini? „Unii clienți români mai lucrează și cu englezi, cu portughezi, cu bulgari. Au dus prăjituri la serviciu și, culmea, acum am bulgari care-și comandă cozonaci și prăjituri. Ei, la rândul lor, în grupul lor de prieteni, au început să mă recomande”. Și așa ajung aceste mici afaceri cu dor să unească nu doar diaspora noastră, românească, ci să facă punte peste multe alte diaspore europene.

Tort în formă de camion pentru „tataia Lenți” – una dintre comenzile primite anul acesta de Meda Contraș de la români din zona ei / foto: Facebook/Sweet Delights by Meda

Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    E jurnalistă cu 13 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.