Topul clienților de echipament militar

America a clipit, exportul de arme s-a prăbușit. Unde ajung armele „made in Romania”

Computer Hope Guy
Producția și exporturile companiei de stat Romarm s-au prăbușit în pandemie. Foto: Octav Ganea // Inquam.

Pandemia de Covid-19 a redus tranzacțiile cu armament și echipamente militare în întreaga lume, din cauza restricțiilor care au afectat economia, dar și a faptului că multe state au preferat să redirecționeze banii către combaterea pandemiei, în loc de întărirea forțelor armate. În România, exporturile din domeniu s-au prăbușit cu 40% față de nivelul record din urmă cu doi ani, însă nu doar criza sanitară a pus capac producției militare românești din 2020. Comenzile din SUA, de departe cel mai important client de echipamente militare produse în România, s-au redus drastic, de peste trei ori față de anul precedent.

Este pentru prima oară în ultimii 7 ani când SUA pierd poziția de lider al destinațiilor de export pentru echipamentele militare produse în România, ajungând direct pe locul trei. În timp ce exporturile Romarm, compania de stat care reunește majoritatea producătorilor militari naționali, sunt în picaj de mai mulți ani, în 2020, principala destinație de export a devenit Israelul, direcție de export care a crescut constant, de la an la an. Și asta datorită comenzilor de produse din fabricile românești deținute de compania israeliană Elbit Systems.

Industria de armament românească este o umbră palidă a producțiilor record din vremurile comuniste ale Tratatului de la Varșovia. Depășită din punct de vedere tehnologic, fără a putea reforma un sistem de vechi fabrici mamut, nesustenabilă într-un mediu concurențial modern, industria de armament românească reușește să supraviețuiască livrând la export în principal produse brute sau de joasă tehnologie (muniție, arme de calibru mic, bazate pe aceleași vechi modele sovietice, componente și subansamble pentru echipamente militare fabricate în alte țări), dar și servicii de mentenanță și piese pentru aeronave, sisteme optice de detectare a inamicilor sau software pentru diverse sisteme militare.

 

Chiar și în aceste condiții, exporturile militare românești au reușit să atingă un nivel record după Revoluție, în 2018, când au urcat la 195 de milioane de euro. De atunci, a urmat picajul, ajungându-se ca în 2020 exporturile să atingă cel mai mic nivel din ultimii 9 ani: 116 milioane de euro.

Marii clienți de armament ai României, dependența de SUA și declinul Romarm

Israel, Pakistan, SUA, Bulgaria și Afganistan au fost în 2020 cei mai importanți clienți de armament și echipamente militare produse în România. Pandemia nu a afectat valorile de export în Israel, Pakistan sau Afganistan, de exemplu, care au crescut chiar și de 15 ori în cazul Pakistanului sau aproape s-au dublat către Afganistan, față de anul precedent.

În cazul comenzilor către SUA, scăderea a fost însă drastică: de peste 3 ori, de la 63 de milioane de euro în 2019, la 19 milioane de euro în 2020. Și pentru Bulgaria, o altă destinație de top a exporturilor românești de armament, scăderea a fost importantă în 2020 – de peste 30% față de anul precedent.

Notă: Pentru a porni sau opri evoluția pe ani, apăsați butonul play/pause sau mișcați slider-ul. Pentru a vedea principalele destinații de export ale armamentului produs în România în ultimii 5 ani, rotiți și măriți globul pământesc.

 

Comerțul cu armament este însă ciclic, astfel că se întâmplă frecvent ca valoarea exporturilor să fluctueze de la un an la altul în cazul anumitor clienți, lucru care nu înseamnă însă neapărat că acea piață este pierdută, a explicat pentru Panorama Gabriel Țuțu, directorul general al companiei naționale Romarm, care reunește fabricile de produse și echipamente militare deținute de stat.

„Nivelul exporturilor din 2020 trebuie corelat cu rata mică de contractare din 2018-2019, în adiție față de efectele adverse ale pandemiei, puternic resimțite de Romarm și filiale”, spune Țuțu.

Directorul Romarm pune prăbușirea exporturilor de armament către SUA pe seama contracției importurilor americane de produse militare, în general. Într-adevăr, importurile de echipament militar efectuate de SUA în 2020 s-au redus cu 21% față de 2019, ajungând la 687 milioane de dolari, conform datelor SIPRI (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm), centralizate de Banca Mondială. SUA sunt cel mai mare exportator de armament la nivel mondial, dar nu se află în topul importatorilor de armament (ocupă doar locul 13 la nivel mondial, conform SIPRI), pentru că își asigură cea mai mare parte a nevoilor militare din producția internă.

Totuși, pentru România, SUA e principala piață de desfacere a produselor militare, americanii cumpărând din România în primul rând arme (pistoale, puști-semiautomate) și muniție de calibru mic, pe care le folosesc în circuitul civil sau pentru instrucția rezerviștilor, dar și diverse componente și subansamble pentru arme și echipamente.

„Fiind cel mai important client al Romarm, era de așteptat ca micșorarea cererii pe această piață să aibă un impact însemnat asupra volumului exporturilor”, a explicat Gabriel Țuțu.

De asemenea, pentru Romarm, cel mai mare exportator de stat din piața de armament, restricțiile și infecțiile din pandemia de Covid-19 au avut un impact puternic, spune pentru Panorama directorul general Gabriel Țuțu.

„Exporturile au fost afectate puternic de pandemie. Restricțiile de deplasare impuse au făcut imposibilă efectuarea testelor de acceptanță, exporturile fiind astfel întârziate. Totodată, filialele Romarm au înregistrat un număr însemnat de cazuri de Covid-19, fiind înregistrat un nivel mai scăzut al producției, în unele filiale întrerupându-se total activitatea de producție. Această stare de fapt s-a remarcat pe tot parcursul anului 2020. Producția a fost îngreunată și din cauza dificultăților furnizorilor de a asigura materiile prime și materialele necesare, majoritatea covârșitoare a acestora invocând pandemia ca motiv de întârziere”, a explicat directorul Romarm.

Cu toate acestea, declinul exporturilor Romarm, care reprezintă doar o parte din totalul tranzacțiilor cu echipamente militare din România, restul fiind asigurat de companii private sau care nu fac parte din portofoliul Romarm, nu a început o dată cu pandemia și nici cu reducerea comenzilor din SUA. El durează deja de trei ani. Valoarea exporturilor realizate de statul român prin compania Romarm a scăzut de peste 4 ori din 2017, ajungând în 2020 la un minim de 28,9 milioane de dolari.

Prăbușirea exporturilor militare ale Romarm este pusă pe seama unui „management prost la nivelul companiei”, de către Viorel Manole, directorul executiv al Patromil (Asociația Patronală Română a Producătorilor de Tehnică Militară), la care sunt afiliate atât companii private, cât și fabricile Romarm. Manole a explicat pentru Panorama că situația în care au ajuns exporturile Romarm ar fi efectul „numirilor eminamente politice în funcții de directori generali, economici, comerciali, membri ai Consiliilor de Administrație, ale reprezentanților în AGA, ale administratorilor speciali, a unor persoane fără nicio competență demonstrată”.

Conducerea Romarm, companie aflată în subordinea ministerului Economiei, a trecut prin multiple modificări, o dată cu modificarea culorii politice a Guvernului. Gabriel Țuțu, fost ofițer SRI specializat în contraspionaj și amenințări cibernetice, a fost numit la Romarm de fostul ministru liberal Virgil Popescu, din guvernul Orban, în decembrie 2019. Ieșit în civilie în 2011, Țuțu a fost consilier la mai multe instituții de stat și este partener de afaceri cu fostul deputat PDL Ștefan Pirpiliu. Sub conducerea sa, compania Romarm a fost implicată în afacerea păguboasă a măștilor anti-Covid, produse fără succes la uzina de la Dragomirești. Anterior, în 2019, Romarm a fost condusă de Claudiu Cucu, pensionar MApN numit în funcție de fostul ministru PSD al Economiei, Nicolae Bădălău, din guvernul Dăncilă. Cucu a condus mai mulți ani la Craiova partidul fostului șef al SIE, Ioan Talpeș.

Totuși, în 2020 Romarm a ieșit pe profit cu 600.000 de lei (circa 150.000 de dolari), având o cifră de afaceri de 139 de milioane de lei, cu aproape 50% mai mare decât în 2019. Ce a pierdut la export, Romarm a recuperat parțial pe piața internă românească, unde forțele din sistemul național de apărare aproape și-au dublat valoarea comenzilor față de 2019, ajungând la 30 de milioane de dolari, conform raportului Consiliului de Administrație al Romarm pe 2020.

Ce echipamente militare exportă România și unde

Ciclurile multianuale de achiziții militare din alte țări și sincopele de contractare fac ca pozițiile de pe piețele de export de armament ale României să fluctueze de la an la an. De aceea, o privire de ansamblu pe ultimii 5 ani (2016-2020) relevă mai bine care sunt destinațiile de top ale echipamentelor militare produse în România, decât raportarea doar la anul pandemic 2020.

Astfel, SUA rămân de departe cea mai importantă piață de armament pentru România. Urmează Israel și Bulgaria, cu tranzacții aproape egale ca valoare în ultimii 5 ani. Arabia Saudită și Pakistan completează topul primilor 5 mari clienți de armament românesc.

Totuși, România reușește să țintească la export doar trei dintre țările care importă cel mai mult armament din întreaga lume: Arabia Saudită (cel mai mare importator de arme din lume, care își cumpără însă armele aproape în totalitate din SUA – 79%, Marea Britanie – 9% și Franța – 4%, conform datelor SIPRI), Emiratele Arabe Unite și Pakistan.

În rest, tranzacțiile României cu restul marilor importatori globali de armament arată astfel, în topul centralizat de Panorama pentru perioada 2016-2020:

  • India: locul 25, tranzacții totale de 3,6 milioane euro.
  • Egipt: locul 34, tranzacții totale de 1,66 milioane euro.
  • Australia: locul 55, tranzacții totale de aproximativ 90.000 de euro, în principal lunete pentru arme de vânătoare.
  • China: nu există exporturi acolo.
  • Algeria: nu există exporturi acolo.
  • Coreea de Sud: nu există exporturi acolo.
  • Qatar: nu există exporturi acolo.

Armamentele și echipamentele militare pe care România le exportă în 69 de țări în ultimii 5 ani sunt variate, însă de cele mai multe ori se reduc la produse brute (componente și subansamble), arme de joasă tehnologie și de calibru mic și muniție. Iată ce produse românești au ajuns pe principalele 5 piețe de export din 2020, conform rapoartelor Departamentului pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), din subordinea MAE:

  • Israel: maşină de încărcat zale, cartușe calibru 25 mm, lovituri calibru 40 mm, componente de luptă pentru rachete dirijate, produse pentru sisteme aeropurtate, echipamente și accesorii de tragere pentru tunuri, produse pentru componente ale sistemului de conducere a focului, componente pentru vehicule militare de teren, subansamble electronice și componente pentru aeronave militare, kituri componente pentru echipamente de ghidare, echipamente electronice utilizări militare (supraveghere, secretizare date, ghidare/navigație, comandă/control), produse pentru echipamente de instrucție operațiuni militare terestre, piese de schimb pentru simulatoare, subansamble, componente și accesorii pentru echipamente de formare de imagini și de contra-acțiune, cabluri electrice cu conectori, echipamente pentru testare şi verificare, software pentru echipamente de testare şi verificare.
  • Pakistan: 2 nave de patrulare (produse de fabrica olandeză Damen la Galați), piese de schimb pentru elicopter militar de transport, echipamente pentru elicopter militar de transport (reparaţii).
  • SUA: 13.510 puşti semiautomate, 821 puşti semiautomate cu lunetă, 18.935 pistoale, 160 aruncătoare de grenade calibru 40 mm cu kituri aferente, ansamble, încărcătoare și componente pentru pușcă semiautomată, pușcă de asalt, mitralieră calibru 12,7 mm, arme de calibru mic, cartușe calibru 12,7 mm, cartuşe trasor, cartuşe manevră, muniţie pentru arme de calibru mic, piese și componente mecanice prelucrate pentru aeronave militare, software de comunicații si informatică.
  • Bulgaria: 4.717 puști de asalt, 112 mitraliere antiaeriene cu două țevi, 63 mitraliere antiaeriene cu patru țevi, cartușe 12,7mm și 14,5mm, muniție calibru mic, lovituri calibru 40 mm, exploziv militar, revizie la un elicopter militar, echipamente de criptare pentru elicopter militar, training și asistență pentru echipamentul de criptare.
  • Afganistan: 100 mitraliere ușoare, piese de schimb mitralieră și pușcă de asalt, cartușe 12,7 mm.

Exporturile către Israel, rețeta succesului

Israelul este una dintre destinațiile de top pentru echipamentele militare produse în România. Valoarea exporturilor către această țară a crescut constant în ultimii ani și a atins recordul chiar în anul pandemiei, negând astfel trendul general românesc al industriei de armament. În 2020, Israel a detronat pentru prima oară SUA ca destinație de export pentru armamentele românești, după ce a cumpărat marfă militară de aproape 30 de milioane de euro din România.

Principalul exportator de echipamente militare din România către Israel este compania israeliană Elbit Systems. Prezentă aici încă din anii ‘90, firma a ajuns să dețină trei companii și patru fabrici în România, cu peste 800 de angajați. Produsele Elbit sunt făcute în România, la fabricile din Bacău și Măgurele, apoi exportate către Israel, de unde pleacă apoi către destinații din întreaga lume.

„Producem sisteme și subansamble pentru platforme terestre, aeriene și navale. Licența de export pentru aceste echipamente este foarte strictă, dar ce putem spune este că în ultimii 25 de ani, toate produsele create în fabricile noastre din România se regăsesc pe sisteme și platforme de pe toate continentele. SUA sunt o destinație majoră, urmate de Europa și Asia-Pacific”, au explicat pentru Panorama reprezentanții Elbit Systems.

Cum au reușit însă israelienii să mențină acest trend ascendent al producției și exporturilor, într-o perioadă de criză în care producătorii de stat români s-au dus în jos? Reprezentanții Elbit Systems scot câteva cifre grăitoare la înaintare: 750 de milioane de dolari în offset și 15 milioane de euro investiți în ultimii doi ani în fabricile din România. Nu doar bani investiți în echipamente, ci și în resursa umană, instruită permanent și cu o medie de vârstă a angajaților de doar 37 de ani, mult sub cea a industriei naționale de armament.

Industria de apărare are nevoie de investiții constante și de know-how în echipament și tehnologie. Ceea ce decizi azi se va dezvolta în următorii 5 până la 10 ani. Strategia a fost să integrăm tehnologia noastră în producția locală și în fabricile locale. Producem în România de peste 25 de ani. Am depășit faza transferului de tehnologie. Facem inginerie, producție, asamblare și export din România, pentru clienții Elbit din întreaga lume. România a devenit un hub regional, pentru că o echipă românească face și mentenanța, și service-ul pentru aceste produse. Este o soluție și o strategie pe care vrem să le dezvoltăm mai departe pentru diferite programe, cum ar fi viitorul program de sisteme aeriene fără pilot, pe care România vrea să îl achiziționeze”, spun reprezentanții firmei israeliene din România.

Un exemplu de produs dezvoltat integral în România de Elbit Systems și cu succes la export este stația de control de la distanță a mitralierelor de 12,7 mm: „Inginerii români fac partea de proiectare, fabricile noastre de la Bacău produc piesele, pe care le asamblăm în fabrica de la Măgurele. De acolo, exportăm turetele către clienții noștri regionali”.

În cazul producției pentru armata română, lucrurile nu stau la fel de fericit: doar 5% din producția Elbit Systems rămâne în România. Printre contractele pe care compania israeliană le-a prins pentru înzestrarea Armatei române, cu sisteme produse la fabricile din România, sunt cel pentru turelele transportorului blindat Piranha V, ca subcontractor, sau cel pentru modernizarea avioanelor ușoare de antrenament IAR-99 „Șoim”.

Pandemia nu a afectat producția celor de la Elbit Systems, spre deosebire de producătorul național Romarm, pentru că au avut planuri de criză puse la punct dinainte, dar mai ales pentru că nu au depins de furnizori din alte părți ale lumii sau ale României, care au intrat la rândul lor în blocaj. De altfel, cei de la Elbit Systems subliniază importanța concentrării întregului lanț de producție de echipamente militare sub propria umbrelă, lucru pe care îl recomandă și industriei de stat românești.

Autoritățile române trebuie să aibă capabilități interne, pentru că ele sunt cele care pot livra cel mai rapid și ele sunt singurele pe care te poți baza într-o criză. Pandemia ne-a arătat că producția locală este o necesitate în perioadele de criză”, arată reprezentanții companiei israeliene.

Pandemie versus armament. Cât a contat Covid în comerțul cu arme la nivel mondial

Nu doar în România, ci și la nivel global, pandemia a avut ca efect o scădere a tranzacțiilor cu armament din 2020. Acestea s-au redus cu 16% față de anul anterior și cu 20% față de media valorii acestor tranzacții din perioada 2011-2019, conform unui raport SIPRI, institut care monitorizează tranzacțiile și achizițiile cu echipament militar din întreaga lume. Totuși, nu doar criza sanitară a fost responsabilă pentru scăderea comerțului cu echipamente militare.

„Acest lucru se poate datora în parte pandemiei de Covid-19 – care a întrerupt producția planificată și programele de livrări ale unor companii de armament – dar și crizei economice pe care a declanșat-o. Totuși, scăderea transferurilor de arme din 2020 a avut legătură și cu alți factori ai cererii și ofertei, inclusiv cu ciclurile naționale de achiziții, cu sincope ale livrărilor din timpul unor relații schimbătoare dintre furnizori și cumpărători, precum și cu unele condiții non-pandemice”, arată raportul SIPRI.

Experții institutului suedez arată că nu doar pandemia e responsabilă de acest declin, argumentând că în 2020 unele state au exportat armamente mai multe ca în alți ani. „De exemplu, exporturile SUA de armament din 2020 au fost mai mari decât în alți 3 ani din perioada 2011-2019, iar exporturile de armament ale Franței au fost mai mari în 2020, decât în 5 ani din aceeași perioadă. Similar, la import, livrările de armament către Australia au fost mai mari în 2020 decât în oricare alt an din 2011-2019”.

Într-adevăr, dacă privești la nivel multianual, pandemia pare să fi avut un impact nesemnificativ asupra tranzacțiilor globale cu armament și echipamente militare. „Volumul transferurilor internaționale de armamente în perioada de 5 ani 2016-2020 a fost aproape la același nivel cu perioada 2011-2015 și a rămas la cel mai înalt nivel de la sfârșitul Războiului Rece. (...) Per total, pandemia de Covid-19 și criza economică rezultată par să aibă un efect redus asupra livrărilor de arme din 2020 sau asupra comenzilor de armamente din acest an”, arată raportul anual al SIPRI.

Ce urmează pentru exporturile de armament ale României

Oficialii de la București spun că, în ciuda prăbușirii din 2020, tranzacțiile cu echipamente militare ale României își vor reveni în 2021 și în anii următori.

„Din 2020, se observă o creștere semnificativă a cererii, concretizată la nivelul Romarm prin semnarea unui volum mare de contracte de export, cu derulare în 2021-2022. Trendul de contractare s-a păstrat și în 2021, în acest ritm estimăm că în 2022-2024 vom depăși nivelurile de export record obținute în 2016-2017”, a explicat pentru Panorama directorul Romarm, Gabriel Țuțu.

În 2020, Romarm a semnat contracte cu desfășurare în 2021 și anii următori, în valoare totală de 198 de milioane de dolari, dintre care 114 milioane de dolari doar pentru export, aceasta fiind o creștere de 350% față de 2019, arată raportul anual al Consiliului de Administrație al Romarm.

„Nu a mai avut ROMARM de mult timp asemenea contracte de export”, spunea în noiembrie 2020, fostul ministru al Economiei, liberalul Virgil Popescu.

„Au fost reactivate piețe tradiționale de export cu valori semnificative ale contractelor de export (Egipt 1,5 milioane USD, Oman – 5 milioane, Maroc 12 milioane) și deschise unele noi – Moldova, Malaezia, Nigeria”, mai arată raportul Romarm pe 2020.

În Egipt, care este al treilea cel mai mare importator de armament din lume (după Arabia Sudită și India), reprezentanții Romarm spun că au semnat în 2020 două contracte de export pentru uzina de armament de la Plopeni. De asemenea, s-au purtat discuții cu oficialii militari egipteni pentru ca România să ofere tehnologie pentru sistemul antiaerian de calibru 35 mm, pe care Romarm îl dezvoltă în parteneriat cu germanii de la Rheinmetall și pentru România. Egiptenii sunt interesați și de construcția unei fabrici de delaborare a muniției de calibru mediu și mare.

Romarm a făcut de asemenea o ofertă autorităților egiptene, precum și celor din Ucraina, pentru vânzarea unor mini-submarine pe care compania națională le dezvoltă la Timișoara, cu italienii de la Drass Group.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.