Aderarea „pas cu pas”

Are România șanse să intre în Schengen la primăvară? Trei vești bune, una rea

Computer Hope Guy
De la stânga la dreapta, cancelarul Austriei, premierul Croației și președintele României, la o reuniune a Consiliului European, din martie 2022 / foto: Uniunea Europeană

În prima lui ieșire publică de la eșecul Schengen, președintele Klaus Iohannis a promis că România merge mai departe și nu se va opri până nu va bifa obiectivul strategic reprezentat de aderarea la spațiul european de liberă circulație.

Dar mergem pas cu pas, cum e și titlul cărții șefului statului. Klaus Iohannis a promis că „probabil miercuri” va prezenta „două-trei acțiuni” concrete pe care le va iniția pentru a progresa în dosarul Schengen.

Iar dacă e „probabil miercuri”, probabil o va face de la Bruxelles, unde au loc un summit UE-ASEAN (țările din sud-estul Asiei), alături de o reuniune a Consiliului European. La acest din urmă summit, România speră să mai pluseze pe valul de susținere europeană de care se bucură, după votul nejustificat al Austriei.

În așteptarea pașilor, facem o analiză de moment. Vedem, la rece și dincolo de jocul politicianist cu așteptările românilor, care sunt șansele ca țara noastră să depășească acest blocaj până la primăvară, noul termen vehiculat pentru a relua discuția. Următoarea reuniune a miniștrilor de Interne din UE e programată să aibă loc în martie 2023.

Am identificat cel puțin trei elemente pozitive, unul negativ și unul incert de care trebuie să ținem cont în această dezbatere aprinsă:

Vestea bună #1: Val de susținere fără precedent pentru România

Unul dintre motivele de optimism cu care ar trebui să privim la 2023 e că blocada austriacă împotriva României a generat un val de susținere europeană pe care țara noastră nu l-a mai văzut până acum. Austria e în acest moment pusă la zid. Sunt reacții pe care trebuie să le exploatăm în lunile următoare.

Marți seară (13 decembrie), vetoul Austriei a fost dezbătut în plenul Parlamentului European, dar cu o audiență formată în mare parte din eurodeputați români, bulgari, croați și austrieci. Respingerea României și a Bulgariei a fost criticată dur în această dezbatere. Membrii Parlamentului European și reprezentanta Comisiei Europene și-au declarat solidaritatea cu cele două state, despre care au spus că sunt perfect pregătite să facă parte din acest spațiu.

Înainte de dezbatere, se anunțase că ea va fi condusă de președinta Parlamentului, Roberta Metsola, și că va participa și președintele Consiliului European, Charles Michel. Cei doi au lipsit. Roberta Metsola va veni însă zilele viitoare în vizită la București.

Un semnal cu privire la valul de susținere pe care l-am putea capitaliza politic în următoarele luni ar putea veni tot săptămâna aceasta, joi, din summitul Consiliului European.

Formatul, unde se reunesc șefii de stat și de guvern din UE, nu are puterea de a răsturna votul ministrilor de Interne. Dar am putea vedea acolo semne (menționarea scandalului în documentul oficial cu concluzii, de exemplu) dacă România are într-adevăr un zid contra Austriei, care să pună presiune pe Viena după alegerile de la sfârșit de ianuarie.

Dincolo de reacțiile actuale, putem să ne folosim de vântul care împingea România în Schengen chiar dinainte de votul din JAI.

„România a beneficiat și beneficiază în continuare de niște circumstanțe foarte favorabile. Suntem la poartă de peste 10 ani și iată că, deodată, s-a schimbat raportul, există o mare împingere”, comentează valul de susținere Doru Franțescu, CEO EU Matrix, institut de cercetare politică de la Bruxelles.

Capcanele de care trebuie să ne ferim

Dar, pentru că tot suntem într-o pasă naționalistă, să nu uităm că ce e val, ca valul poate trece. Uniunea Europeană are multe probleme urgente pe cap, de la război, criza energiei, inflație, ancheta de corupție care a zguduit Bruxelles-ul zilele trecute etc.

De la a bate fierul cât e cald și până la alimentarea unui curent naționalist și eurosceptic – AUR a sărit repede pe povestea aceasta – nu e cale lungă, iar avantaje electorale facile și nocive sunt destule pentru toată lumea. Acesta e un pericol în fața căruia ar trebui să fim vigilenți.

Schengen e un obiectiv de țară, dar nu trebuie să vină cu prețul orientării noastre europene și al unui viraj periculos către extrema dreaptă. În Bulgaria, povestea e deja folosită pentru a alimenta discursul prorus.

schengen nehammer iohannis
Președintele Iohannis, alături de cancelarul austriac, Karl Nehammer / foto: Uniunea Europeană

Ținând subiectul Schengen sus pe agenda europeană până la următoarea reuniune a miniștrilor de Interne, din martie, există și un alt potențial scenariu: ca în toată dezbaterea aceasta, să reactivăm reținerile altor state. E vorba de țări care, chiar dacă nu se vor opune vădit și cu argumente contrafactuale, cum a făcut-o Austria, să facă un pas discret în lateral și să nu consume prea multă energie în a ajuta România să depășească actualul blocaj.

„Există și riscul acesta, să apară noi discuții cu reforma Schengen și să fim păcăliți din nou, cum am mai fost de atâtea ori”, admite Doru Franțescu. Cu doar câțiva ani în urmă, la începutul președinției Macron, aceasta a fost tehnica franceză de eschivare: întâi să reformăm Schengen și pe urmă veniți și voi. E o variantă de diplomație la nivel înalt a replicii „it’s not you, it’s me”.

„La momentul acesta, vântul suflă în direcția bună. Se poate crea un moment mai favorabil în martie. Durează mai mult, important e să punem presiune, să se facă negocieri și presiuni pe toate canalele și poate să iasă. Sunt speranțe”, spune, încrezător, Doru Franțescu.

Vestea bună #2: UE are nevoie de extinderea Schengen

Nu foarte diferit de povestea cu închiderea Mecanismului de Cooperare și Verificare, Uniunea Europeană își dorește – ba chiar, spun unii experți, are nevoie de extinderea Schengen în România și Bulgaria, după cum a spus-o, la dezbaterea din Parlamentul European, și comisarul pentru Afaceri Interne, Ylva Johansson:

„Vom lucra din greu pentru a ura României și Bulgariei bun venit în spațiul Schengen anul viitor. Avem nevoie de România și de Bulgaria în spațiul Schengen.  Cu toții am pierdut prin votul de săptămână trecută”, a adăugat oficialul executivului UE.

„Occidentul are nevoie de România în Schengen. Avantajele de a o avea sunt mai mari decât dezavantajele – s-a schimbat acest raport”, spune și Doru Franțescu.

Avantajele constă în faptul că Europa Occidentală are nevoie să-și aducă cât mai aproape țările din Est, acolo unde se teme să nu piardă din influență, ca urmare a războiului din Ucraina și a unui risc de reașezare geopolitică acolo. (Țările din Vest, n.r.) și-au dat seama că, totuși, sunt importante țările de la „periferia” Uniunii Europene și hai să nu le mai dăm motive să se îndepărteze, să nu mai ne asumăm riscuri acolo cu ei, pentru că lucrurile se pot întoarce împotriva noastră, a Bruxelles-ului”, mai explică analistul român.

Veste bună #3: Alegerile austriece trec peste o lună

Cum argumentele Austriei – povestea cu migrația ilegală via România – sunt lipsite de temei și au fost demontate deja în repetate rânduri și de jurnaliști, și de experți, și de guvernul român, vorbim despre cealaltă explicație vehiculată: în Austria sunt alegeri regionale la sfârșit de ianuarie.

E vorba despre alegerile din Austria Inferioară (Niederösterreich). Partidul cancelarului Nehammer (Partidul Popular – ÖVP) pare că va pierde majoritatea absolută și va avea cel mai slab rezultat la aceste alegeri, din 1945 încoace. De cealaltă parte, extrema dreaptă (Partidul Libertății – FPÖ) ar putea să mai câștige mandate.

În acest context, jocul cu spaimele pe tema migrației, foarte eficiente într-o țară ca Austria, unde subiectul e în topul preocupărilor oamenilor, e cel mai la îndemână. Optimiștii văd în asta și o veste bună pentru șansele României de anul viitor:

„Presiunea electorală se mai poate diminua până în martie, se mai uită subiectul, se mai saturează”, spune Doru Franțescu.

„Interacțiunile economice, investițiile – și ele se pot rezolva prin negocieri bilaterale. Asta, desigur, dacă și românii vor să joace cartea compromisului. Ce văd acum poate fi și acesta un început de negociere, tot cu o poziție radicală, așa cum au început și ei”.

Boicotarea produselor și serviciilor austriece e, totuși, o strategie riscantă dacă ne gândim că o facem doar pentru a negocia dintr-o poziție radicală, spune expertul român. „E riscant, poți genera și mai multă agresivitate. Nu știu care ar fi cea mai bună tactică de negociere aici, dacă mai degrabă cu morcovul sau cu bastonul. Din câte văd, la momentul acesta se mizează mai degrabă pe baston, și morcovul mai încolo”, adaugă Doru Franțescu.

Vestea proastă: Decuplarea de Bulgaria e foarte dificilă

Chiar dacă am reuși să cădem la pace cu Austria și să nu trezim alți sceptici, câtă vreme nu găsim un artificiu birocratic să ne decuplăm de Bulgaria fără să pară ce ne-am decuplat de Bulgaria, înseamnă că ne întoarcem de unde am plecat. Olanda va rămâne un obstacol în calea aderării noastre la Schengen.

De când am intrat la pachet în Uniunea Europeană, amândouă sub Mecanismul de Cooperare și Verificare, procesul aderării României și Bulgariei la Schengen a fost comun. Investițiile de modernizare a frontierelor și aducerea lor la standardele Schengen au fost comune. Practic, s-a gândit aderarea ca un bloc.

Acum, una dintre principalele linii de discuție de la București e că, pentru noi, prioritatea e să nu mai fim supuși la vot la pachet cu Bulgaria. Căci, după cum am văzut, degeaba a obținut România sprijinul Olandei, dacă Bulgaria a rămas tot cu „nu”. Votul pentru setul România-Bulgaria a fost, în consecință, negativ și încă o dovadă a abilităților de jucător politic ale Olandei.

Ideea decuplării este mult mai dificilă de pus în practică decât o lasă să pară politicienii români. În primul rând, sunt obstacole tehnice, la punctele de trecere a frontierei dintre România și Bulgaria.

Dar cel mai important, obstacolele politice sunt foarte mari. „Trebuie să găsești un mecanism să decuplezi cele două țări fără să ai vot pe decuplare”, explică tot Doru Franțescu, de la Bruxelles. Un astfel de vot s-ar da tot în deja celebrul JAI. România a cerut deja desprinderea de Bulgaria, înainte de votul din Consiliul de miniștri, dar Bulgaria, previzibil, s-a opus.

Într-o țară ca Bulgaria, care e într-o continuă criză politică, niciun lider nu se poate întoarce de la Bruxelles cu vestea că bulgarii au rămas singuri în afara Schengen, pentru că au acceptat ca România să meargă pe propriul drum de aderare. Plus că și pe românii de rând i-ar încurca să treacă tot printr-o țară extra-Schengen când merg în Grecia, de pildă.

„Decuplarea este dificilă, deoarece nu poate avea loc fără modificarea deciziilor și a textelor obligatorii din punct de vedere juridic. Acestea din urmă ar întârzia mai mult întregul proces și ar fi un motiv suplimentar de tensiune, în perioada premergătoare aderării, pe tot parcursul anului 2023”, a reacționat, într-un interviu pentru Spotmedia, eurodeputatul bulgar Andrey Novakov (PPE).

Totuși, teoretic, desprinderea de Bulgaria s-ar putea face pe calea birocratică sau tehnocrată (deci nu politică), sub forma unor condiționalități. Adică să convingem Olanda și Austria să dea vot pozitiv pentru ambele țări, dar, în cazul Bulgariei, să pună niște condiții, ca să mascheze un vot negativ. Asta ar fi pus Austria pe masă înainte de JAI, ca să ne convingă să amânăm votul. Bulgaria s-a opus și acestei variante.

Dacă există „voință politică” pentru decuplarea din partea tuturor statelor, ca să se evite un vot formal pentru asta, „până la urmă se găsește un mecanism legal”, spune expertul român, care adaugă: „Dar nu se găsește imediat și acest lucru trebuie făcut cu multă delicatețe”.

Vestea #??  Vine Suedia la conducerea UE

În istoria lungului nostru drum spre Schengen, Suedia a fost și ea printre țările care s-au opus. De la 1 ianuarie 2023, țara preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Suedia e o țară în care subiectul migrației e, la fel ca în Austria, foarte sus pe agendă și foarte exploatat politic.

Nu mai departe de toamna lui 2022, extrema dreapta pierdea la mustață alegerile de aici. Este totuși a doua forță politică din țară.

Suedia ne-a sprijinit acum la JAI. Dar poate să devină iar o problemă, cum a mai fost în trecut. Și poate face asta chiar fără să se opună iar aderării noastre. Spre exemplu, orice speranță pentru intrarea în Schengen în 2023 se poate spulbera dacă Suedia alege să nu facă ce a făcut Cehia acum (Cehia asigură acum președinția rotativă a UE), respectiv să pună pe agenda Consiliului JAI din martie subiectul Schengen.

Deși politicienii de la București spun că vom avea în continuare sprijinul Suediei, el nu e garantat. Drept dovadă pentru cât de nuanțat sau condiționat e acest sprijin, iată ce limbaj folosea, cu câteva luni în urmă, ambasadoarea Suediei la București, într-un mesaj pe care îl transmitea atunci redacției Panorama:

„Guvernul suedez evaluează numeroase teme, în contextul viitoarei preluări a președinției Consiliului UE, în prima jumătate a anului 2023. Schengen și procesul de revizuire se numără printre aceste teme. Siguranța cetățenilor UE, combaterea crimei organizate și protejarea valorilor UE vor fi reperele președinției suedeze (a Consiliului UE, n.r.)”, a transmis atunci Therese Hydén, ambasadoarea Suediei în România.

A greșit România că a forțat votul?

Și totuși, de ce am cerut vot dacă știam că pierdem, a fost o greșeală strategică? „Trebuia încercat, trebuia menținut acest val de presiune care s-a creat”, răspunde expertul european Doru Franțescu, de la EU Matrix.

Austria e și ea nemulțumită că România a forțat votul în JAI și că nu a făcut ce a făcut în ultimii ani, respectiv să nu ceară vot decât atunci când și-a asigurat unanimitatea.

Or, fix asta a fost tactica României acum: după susținerea, strict simbolică – pentru că, după cum am arătat, Olanda tot „NU” a votat pentru cuplul Bulgaria-România -, a guvernului olandez, România a mers la vot știind că va pierde, dar a urmărit măcar să creeze un val de solidaritate în jurul său și de critici la adresa Austriei. Din acest punct de vedere, strategia a funcționat.

Pentru a obține aderarea, în 2023, trebuie însă să fim în stare să ducem până la capăt acest joc politic.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul