Panorama războiului

Când pică Putin, cum arată compromisul cu un „animal încolțit” și cât îi convine Chinei

Computer Hope Guy
Pictură murală a artistului bulgar Stanislav Belovski: Putin își cară propriul cadavru. Foto: Profimedia.

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim mai puțin despre Ucraina și mai mult despre Rusia, pentru că acolo se află motorul ororilor care decimează țara de lângă noi: care sunt șansele ca Putin să-și găsească sfârșitul în Ucraina și să fie detronat acasă; cum arată calea compromisului pe care diplomația Vestului trebuie să pășească, pentru a-i crea lui Putin posibilitatea să accepte înfrângerea și să se oprească, oricât de contraintuitiv și cinic ar suna asta; și cât are de pierdut China dacă se leagă la cap cu războiul lui Putin.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 15 martie 2022:

Soarta lui Putin acasă se joacă în Ucraina. Lovitură de palat sau revoluție, care sunt șansele?

Războiul lui Vladimir Putin în Ucraina nu merge conform planului, iar asta e vizibil pentru oricine nu urmărește doar propaganda oficială de la Kremlin. Înconjurat de o armată de yesmeni, despre care apar semnale tot mai puternice că îl mențin pe liderul rus într-o buclă de știri pozitive despre ce se petrece în Ucraina, de frică să nu îi atragă furia, Putin a ajuns în situația să fie forțat să meargă înainte cu invazia Ucrainei, pentru că nu mai poate da înapoi.

Un scurt istoric al liderilor din istoria Rusiei care au fost răsturnați de mici războaie, după ce au făcut pasul înapoi într-un război care se anunța „o victorie rapidă”, împotriva unor adversari considerați inferiori, oferă analistul și jurnalistul rus de opoziție Kamil Galeev. URSS a căzut după eșecul sovietic din Afganistan, Imperiul Rus s-a destrămat la începutul secolului 20 după ce rușii au ieșit învinși din războiul cu Japonia. Este acum rândul lui Putin și al regimului său autocratic?

Poate Putin să fie dărâmat acasă, pentru ca ororile pe care le comandă în Ucraina să ia sfârșit? E o întrebare pe care tot mai multă lume și-o pune, iar cele mai bătătorite scenarii imaginează fie o lovitură de palat, orchestrată chiar de cercul de încredere al lui Putin sau de armată, fie o revoluție populară. Care sunt șansele?

O analiză Vox intitulată „Chiar poate Putin să pice?” explorează aceste două direcții de lucru și ce șanse au ele să devină realitate. „Loviturile de palat sunt în descreștere, în timp ce revoltele populare, precum Primăvara Arabă și ‘revoluțiile colorate’ din fosta Uniune Sovietică, au fost în creștere. Cu toate speculațiile despre pierderea puterii de către Putin, niciuna din aceste eventualități nu pare destul de probabilă în Rusia, chiar și după începutul dezastruos al invaziei din Ucraina. Asta mai ales pentru că, la fel ca orice dictator, Putin a făcut o treabă foarte bună în a se pregăti contra lor”, spune analiza respectivă.

„În ultimii 20 de ani, liderul rus și aliații săi au structurat aproape fiecare element de bază al statului rus în ideea de a limita amenințările la adresa regimului. Putin i-a arestat sau i-a ucis pe liderii disidenți, a băgat frica în public și a făcut clasa conducătoare a țării și prosperitatea sa dependente de bunul său plac”, mai arată Vox.

O lovitură de stat pusă la cale de militarii din jurul lui Putin e mai posibilă acum decât era înainte să înceapă războiul din Ucraina. Totuși, istoria arată că astfel de lovituri au loc mai ales în țări sărace, cu regimuri care nu sunt nici democratice, dar nici autocratice și unde astfel de lovituri de palat militare au mai avut loc. Rusia modernă nu se încadrează în acest tipar.

Șansele unei revoluții populare au crescut și ele după ce a început războiul în Ucraina. Totuși, deocamdată, faptele din Rusia arată că șansele pentru un asemenea scenariu sunt încă destul de reduse. De ce? Pentru că aparatul de propagandă al Kremlinului și blocada instituită asupra oricărei surse de informare independente sau care contrazice câtuși de puțin linia dictată de Putin au atins cote fenomenale în Rusia. De la înnăbușirea violentă și arestarea oricui participă la un protest, la legi care incriminează folosirea cuvântului război în legătură cu ce face Rusia în Ucraina, rușii obișnuiți sunt menținuți de Kremlin în ceața propagandei de stat. Cei mai mulți habar nu au sau consideră justificat ce se întâmplă în Ucraina în aceste zile.

Meduza, unul dintre puținele portaluri online independente din Rusia, relatează situația dramatică a rușilor care trăiesc în Ucraina și pe care propriile lor familii de acasă, din Rusia, nu îi cred când le povestesc ororile pe care armata rusă le face în Ucraina. Nu cred bombardamentele, nu cred că armata rusă omoară civili nevinovați și copii aflați în spital. Pentru că totul pare fals, în comparație cu ghiveciul propagandistic care le este servit pe toate canalele, de propaganda de la Kremlin.

Unde cu siguranță nu văd știri sau imagini despre un orășel ucrainean ca Volnovaha, din regiunea Donețk, de exemplu, pe care „armata eliberatoare” a Rusiei l-a făcut una cu pământul, lăsând fără case vreo 20.000 de oameni.

Cum tratezi cu Putin ca animal încolțit

Armata rusă își rupe dinții în Ucraina, contrar așteptărilor create de-a lungul anilor despre formidabila sa putere, economia Rusiei se sufocă sub sancțiunile Occidentului, iar rusul de rând poate vedea zilnic pe propria piele că lucrurile nu-s chiar cum zice Kremlinul, atunci când are probleme la bancomat, când totul se scumpește peste noapte și când aproape orice produs și serviciu din Vest a devenit brusc „unavailable”. Unde îl așază toate acestea pe Putin? Nu departe de poziția unui animal încolțit. O poziție care se știe că poate genera reacții iraționale și cu efecte dezastruoase pentru toată lumea.

Problema lui este însă că nu mai poate da înapoi din Ucraina. „În acest moment, Putin e încolțit. Presupunerile sale de când a atacat Ucraina au fost greșite. Departamentul de Externe al FSB l-a mințit, spunându-i orice a vrut să audă. A crezut că Ucraina va ceda rapid și totuși nu a făcut-o. Și totuși, Putin nu se poate întoarce. Dacă o face, e distrus”, scrie analistul Kamil Galeev.

Faptul că Putin dă „fail” în Ucraina e un motiv de bucurie, însă unii analiști nu se pot opri să nu gândească mai departe: ce urmează, ce-i rămâne de făcut liderului de la Kremlin? Pentru că, după cum ne-a arătat istoria și stilul său de dictator, Putin nu e genul care acceptă că poate greși și mai ales nu acceptă înfrângeri. Iar cu perspectiva unui conflict cu arme nucleare pe masă, pașii următori și direcția lor trebuie calculați cu atenție.

O analiză The Atlantic intitulată „Putin are nevoie de o rampă de ieșire” merge pe un scenariu aparent contraintuitiv: „Vestul s-ar putea să trebuiască să-i dea lui Putin o cale de ieșire”. Pentru că singur nu se mai poate suci, fără să arate în fața lumii că pierde.

Cum ar putea liderii occidentali să mai facă asta, după ce au intrat pe o traiectorie de coliziune cu Rusia? Citând discuții cu diplomați și experți, analiza arată că în primul rând Vestul ar trebui să se asigure că războiul rămâne un conflict între Ucraina și Rusia, pentru că altfel negocierile de pace se vor extinde de la nivelul celor două țări la cel Rusia-Vest. Iar asta este exact ce dorește Putin, să pună în discuție sferele de influență și soarta Ucrainei la nivel regional.

În al doilea rând, Vestul ar trebui să se asigure că nu închide calea unor compromisuri pe care Ucraina e gata să le negocieze. „Dacă Putin acceptă o înfrângere negociată, el va avea nevoie de o frunză de smochin pentru a ascunde realitatea că a eșuat în a subjuga Ucraina”, arată The Atlantic. Ucraina ar putea să se folosească în negocieri chiar de narațiunile absurde al propagandei de la Kremlin, angajându-se să nu facă lucruri pe care oricum nu le-ar fi făcut – trimiterea de forțe în Donbas, demersuri de a recâștiga militar Crimeea.

„Până la urmă, diplomația va trebui să ajute ca fiecare parte să fie de acord cu o înțelegere care permite fiecăruia să-și salveze demnitatea – chiar dacă o parte nu merită acest lucru”, scrie The Atlantic. Și amintește de cum s-a încheiat criza rachetelor din Cuba, eveniment mult și deseori aiurea adus în discuție zilele acestea: atunci, rușii și-au retras rachetele nucleare, iar americanii nu au invadat Cuba și și-au retras și ei rachetele din Turcia. Un compromis în urma căruia istoricii încă dezbat și azi în legătură cu cine a câștigat și cine a pierdut.

Dar astăzi în Ucraina nu avem scenariul din Cuba anilor ’60. „Realitatea oribilă este că cea mai bună opțiune pentru Vest s-ar putea să implice găsirea unei căi pentru ca el (Putin) să nu fie tras la răspundere așa cum ar trebui – dar apoi să nu uite niciodată ceea ce a făcut”, e concluzia The Atlantic.

Îl ia China pe Putin în brațe sau nu?

Oricum am da-o, în acest conflict cu implicații globale, China e marele actor care stă pe margine și se uită. Ca întotdeauna, pe termen lung are de câștigat. Vestul se întoarce către Beijing cu solicitarea să nu ajute Rusia și să nu se implice cu o presupusă asistență militară care ar împrospăta forțele rusești în Ucraina. Rusia se întoarce către Beijing pentru a-și menține economia pe linia de plutire și a redirecționa fluxul exporturilor de energie și resurse de pe piețele occidentale către cea chineză.

Cu puțin timp înainte ca Putin să declanșeze războiul din Ucraina, China și Rusia au anunțat un parteneriat „fără limite”. Ce înseamnă asta în realitate rămâne de văzut, dar cu reacția solidă și de o duritate istorică a Vestului în fața Rusiei, China s-ar putea trezi că are în față un parteneriat dăunător pentru propriile interese.

Analiza lui Gideon Rachman, din Financial Times, intitulată „Xi Jinping se confruntă cu o decizie fatidică în Ucraina”, arată că deși Rusia și China sunt amândouă ostile puterii globale a SUA, au abordat jocul diferit. China își permite să joace „pe termen lung”, bazându-se pe puterea sa economică, în timp ce Rusia lui Putin nu are acest lux și a mizat pe forța brută în Ucraina, în speranța că va înclina balanța puterii globale în favoarea sa.

„Pariul lui Putin amenință acum jocul pe termen lung al Beijingului”, arată analiza, pentru că dacă China ține spatele Rusiei în acest conflict, intră pe un calendar accelerat de coliziune cu SUA. Ceea ce ar putea atrage și asupra ei sancțiuni de tipul celor cu care se confruntă acum Rusia. Și în ciuda puterii sale, China depinde de importurile de energie și resurse alimentare, de rute de comerț maritime disputate și de o rezervă valutară asupra căreia își poate pierde accesul, așa cum a pățit Rusia.

Sigur că ar fi mult mai greu ca Occidentul să izoleze economic China decât o face cu Rusia, pentru că interdependența comercială e mult mai ridicată. Ar fi însă un meci din care ar pierde toată lumea. Iar concluzia analizei privind dispoziția Chinei să ia partea Rusiei în acest conflict este că „e greu să joci pe termen lung, dacă te legi de un parior nesăbuit”.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Urmărește firul poveștii
Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc