Și totuși, câte gaze și câtă electricitate putem economisi?

Gospodăriile consumă doar un sfert din gazele naturale și din electricitatea folosite în UE. Proporția covârșitoare a consumului de energie vine din industrie, agricultură, transporturi și comerț. Astfel că, în ciuda apelurilor pentru dușuri mai scurte și termostate setate cu un grad mai jos la iarnă, europenii nu au un spațiu real de manevră pentru a-și reduce semnificativ consumul. Asta deși, în teorie, ar trebui să scădem cu 15% consumul de gaze, în perioada august 2022-martie 2023, potrivit unui plan european.

Criza energetică lovește, însă, diferit statele europene, nu doar în funcție de gradul de dependență de importuri, ci mai ales în funcție de destinația finală a energiei folosite.

Nu toate țările europene sunt dependente de gaz rusesc. Unele se bazează deja pe producția proprie, în timp ce altele – precum România – au zăcăminte considerabile, care le pot transforma chiar în furnizori regionali.

Structura consumului de gaze și energie electrică în Uniunea Europeană depinde tocmai de aceste trei mari categorii de consumatori: populația, industria și generarea de energie din gaze (electrică și termică).

Însă atunci când vorbim despre consumul industrial, sfaturile pentru reducerea cantităților folosite nu au nicio noimă economică. Dacă marile fabrici vor arde mai puține gaze, producția va scădea și economia va suferi. 

Panorama a analizat balanța energetică a Uniunii Europene, defalcată pe aceste două produse esențiale, gaze naturale și electricitate, pentru a calcula proporțiile consumului: cât la sută din energia consumată merge în industrie, termoficare, agricultură sau transporturi?

Trebuie să consumi energie pentru a genera energie

Aproape 22% din necesarul de energie al Europei este acoperit cu gaze naturale, care sunt sursa dominantă în coșul energetic al europenilor. Peste o treime din toate gospodăriile de pe continent sunt racordate la rețeaua europeană de gaze naturale.

Unul dintre marii consumatori ascunși de energie din UE este tocmai sectorul energetic. În cazul gazelor naturale, pierderile operaționale și cantitățile care sunt consumate strict pentru mentenanța infrastructurii sunt considerabile, spre deosebire de electricitate, care nu poate fi stocată. 

Citește și:

Mic îndreptar european pentru o iarnă fără gaz rusesc: dușuri mai scurte, lumină difuză, mai frig în case

Cum schimbă Războiul dintre Rusia și Ucraina harta mondială a energiei

Cum și de ce a ajuns România dependentă de gaze rusești

Cine va scoate gazele din Marea Neagră

Astfel că, din volumul total de gaze naturale intrat în rețeaua UE (producție proprie plus importuri), în jur de 20% merge doar în astfel de operațiuni. Spre exemplu, pe gazoducte trebuie să curgă mereu gaz pentru a evita înghețarea acestora. Iar depozitele de gaze trebuie să fie mereu pline în proporție de cel puțin 40% pentru a rămâne funcționale.

Deci, din start, din volumul total de gaze intrat în UE, doar în jur de 80% mai rămâne disponibil pentru consum final. 

Dar electricitatea se produce și cu ajutorul gazelor naturale. Aproape 15% din gazele intrate la nivelul Uniunii Europene sunt folosite pentru asta. Alte 6% sunt arse pentru termoficare. În cazul electricității, acest consum este practic inexistent. 

Toate calculele sunt realizate pe baza volumului total de gaze intrat în UE, nu pe baza volumului disponibil, pentru că aceea este cantitatea reală de care UE are nevoie pentru a funcționa și produce. Nu ar fi relevant să raportam consumul industrial, spre exemplu, strict la volumul disponibil pentru consum final, din simplul fapt că această cantitate efectivă nu poate exista fără volumul folosit pentru operațiuni și mentenanța infrastructurii de gaze. 

Calculul care ne arată la ce consum de gaz trebuie să ne uităm de fapt

Dintr-o privire, putem observa că gospodăriile ocupă cea mai mare felie din graficul consumului defalcat de gaze. Însă dacă adunăm consumul industrial, agricultura, comerțul, transporturile, termoficarea, producția de electricitate și toate celelalte operațiuni economice, observăm că mai bine de 75% din gazele consumate în Uniunea Europeană sunt folosite în sectoare cruciale, și nu pentru consumul domestic. 

Din punct de vedere al energiei electrice, pierderile pentru infrastructură și mentenanță sunt inexistente, iar raportul este inversat. Cantitatea de energie electrică este folosită în rețea doar pentru operațiuni cu un consum minor, având un raport de 0,015 - adică toți producătorii de energie electrică din UE folosesc 150.000 de terajouli de electricitate, dar generează peste 10 milioane de terajouli. 

În privința acestei resurse, industria este categoric cel mai mare consumator de energie electrică, în primul rând și datorită faptului că, tradițional, consumatorii casnici folosesc gaze pentru a găti sau a se încălzi. Consumul de electricitate este mai ridicat și în agricultură și comerț, iar gospodăriile ocupă abia locul trei în topul consumatorilor mari. 

Marii consumatori industriali de energie din Europa

Deloc întâmplător, marii consumatori de gaze naturale și electricitate din Uniunea Europeană sunt economiile mari, cu sectoare industriale puternice. 

Însă tocmai aceste state vestice nu au zăcăminte proprii care să conteze. Așa se face că sunt și cei mai mari importatori de gaze naturale din Europa. 

Un top punctual al consumatorilor industriali de gaze nu există. Ne-am uitat, însă, la cele mai mari companii care activează în Europa și la cele mai mari fabrici de pe continent.

Când vorbim despre gaze naturale, dezechilibru mai acut decât în Europa nu există: consumă 14,2% din volumul mondial, însă produce doar 5,7% din total. 

Consumul total al Europei a fost de 394 miliarde de metri cubi în 2020 (cele mai recente date disponibile), în scădere cu 3% față de anul anterior, arată statisticile compilate de Eurostat. În același an, valoarea importurilor de gaze naturale a ajuns la 36,5 miliarde de euro, cu o scădere dramatică față de 2019. Datele reflectă însă primul an de pandemie, cu lockdown-uri și închiderea economiilor.

În 2021 însă, valoarea importurilor a crescut la fel de dramatic, pe fondul revenirii din criză și a consumului fără precedent. A fost unul dintre fenomenele care au declanșat actuala criză energetică, încă dinainte de izbucnirea războiului din Ucraina și sancționarea Rusiei pentru agresiunea comisă în statul vecin.  

Cea mai economică centrală pe gaz nu ne va salva la iarnă. Ce s-ar fi putut face peste vară

De fapt, tocmai pentru a proteja acest consum industrial și comercial, care ține în spate tot ceea ce înseamnă economie și Produs Intern Brut, încearcă liderii europeni să scadă consumul domestic. Însă o scădere a acestui consum casnic va aduce doar o marjă infimă în volumul total de gaze necesar în Europa.

În plus, pe fondul scumpirilor de iarna trecută, clienții casnici și-au redus deja consumul, încercând să contracareze de facturile record și  inflația galopantă.

Este, așadar, aproape imposibil ca acest segment să-și schimbe tiparele de consum și mai mult în iarna care vine, iar gazul economisit astfel să aibă într-adevăr o pondere care să conteze în coșul european.

Pentru ca economiile pe acest segment domestic să fie aibă relevanță, soluțiile ar trebui să fie tot sistemice.

În timpul verii, ar fi trebuit să fim martorii celor mai ample proiecte de eficientizare energetică a clădirilor rezidențiale, cum ar fi anveloparea blocurilor, înlocuirea tâmplăriei de lemn cu cea din PVC și a geamurilor vechi cu cele de tip termopan, modernizarea sistemelor de termoficare pentru diminuarea pierderilor din rețea. 

Abia după bifarea acestor măsuri esențiale de protecție împotriva acestei crize energetice fără precedent, care va atinge apogeul în această iarnă, se puteau identifica și soluții complementare, bazate pe energie regenerabilă, mult mai scumpă și mai puțin stabilă, însă care ar putea ridica o parte din presiune.