Open minds

De ce ne e rușine să învățăm o meserie. Trei soluții pentru învățământul vocațional

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

În anul 2019, rata de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 67,2%. Toate liceele cu promovabilitate zero au fost colegii tehnice sau licee tehnologice. În același timp, piața forței de muncă resimte o nevoie acută de lucrători calificați, pe care, în acest moment, nu are de unde sa îi ia. De ce liceele tehnologice nu-i învață pe elevi nici carte, nici meserie? 

Legea Educației Naționale prevede 10 ani de învățământ general obligatoriu – clasele primare, gimnaziul și doi ani de liceu. Cu alte cuvinte, orice elev care termină clasa a VIII-a, indiferent de rezultatele sale la Evaluarea Națională, este repartizat la un liceu pentru a-și putea continua parcursul în sistemul de învățământ obligatoriu. Nu e o idee rea în principiu, însă felul în care e executat tot acest proces lasă mult de dorit. 

În cazul ideal, un elev ar trece prin școala primară și gimnaziu, ar susține Evaluarea Națională la sfârșitul clasei a VIII-a, iar apoi, în funcție de rezultatele sale, dar și de pasiuni și interese, ar alege un drum potrivit pentru el și viitorul lui. 

Tot viitorul dintr-o notă

În practică, însă, Evaluarea Națională reprezintă singurul criteriu pe baza căruia elevii sunt repartizați în învățământul liceal. Avand în vedere faptul că primele două clase de liceu sunt obligatorii, orice elev, indiferent de nota de la Evaluarea Națională, trebuie repartizat undeva. 

Și aici se pornește un cerc vicios: elevii cu rezultate foarte bune aleg filiere teoretice în licee de prestigiu. Adică se îndreaptă către școlile cu rezultate bune la examenul de Bacalaureat – atât ca promovabilitate, cât și ca note. 

Elevilor cu rezultate mai slabe le rămân locuri doar în colegiile tehnice. În 2019, în București, cea mai scăzută medie de admitere a fost 2.03, într-o clasă dintr-un colegiu tehnic. În total, 34 de clase din București au au avut media de admitere sub 5. Dintre acestea, 32 sunt la licee tehnologice sau colegii tehnice. 

Elevii ajung în aceste colegii tehnice, la filiere care nu sunt neapărat potrivite pentru ei, cu goluri educaționale care nu pot fi acoperite de-a lungul liceului. De aceea, nu reușesc să recupereze materia și să se pregătească pentru Bacalaureat. Asta rezultă într-un grad scăzut de promovabilitate, iar cercul vicios se închide și continuă în același ciclu dăunător. 

Aceasta percepție de superioritate a filierelor teoretice este derivată parțial din decizia de desființare, în 2009, a Școlilor de Arte și Meserii (SAM) și mutarea tuturor elevilor de la SAM-uri în filierele tehnologice. 

Ministrul Educației de atunci, Ecaterina Andronescu, susținea că această măsură va duce la o creștere a numărului de elevi care dau examenul de Bacalaureat, insuflând, astfel, ideea că Bacalaureatul – examenul care asigură accesul spre învățământul universitar, este cel mai important lucru spre care ar trebui să țintească un elev. Realitatea de pe piața muncii spune altceva. 

Costul lipsei meseriașilor: 7,1 miliarde de euro

Într-un studiu realizat de PwC, 68% din companii au afirmat că au dificultăți în a găsi personal calificat în domeniile tehnic și administrativ. Conform aceluiași studiu, deficitul de personal calificat pe piața forței de muncă generează pierderi de 7,1 miliarde de euro pentru afacerile autohtone. 

Lăsând studiile deoparte, această nevoie de „meseriași” bine pregătiți e resimțită empiric de oricine a avut nevoie să execute diverse reparații în jurul casei. E o lipsă acută de electricieni, de instalatori, de tehnicieni în lucrări publice și constructii, de frigotehnisti, de tehnicieni auto, iar lista poate continua. Totuși, exista foarte puține specializări care livrează cu succes personal calificat în aceste meserii și nu numai către piața muncii.

Primul pas: destigmatizarea meseriilor

Și atunci, ce-i de făcut? Care sunt soluțiile pentru a avea filiere tehnologice cât mai adaptate nevoilor actuale ale societății? 

În primul rând, la nivelul societății există o nevoie pregnantă de destigmatizare a meseriilor și de înțelegere a importanței lor pe piața forței de muncă. 

Eu – și sunt convinsă ca nu sunt singura – am auzit de la părinții și bunicii mei sfaturi precum “Du-te la facultate, că o să intri într-o profesie prestigioasă și o să câștigi mai mulți bani”. Nu contest că, pe vremea când erau ei angajați, lucrurile stăteau astfel. Însă vremurile s-au schimbat de atunci și trebuie să ne adaptăm la realitatea din prezent.  

Apoi, avem nevoie să ne uităm cu atenție la elevii care sunt repartizați în momentul actual către filierele tehnologice. Mulți dintre ei au lipsuri educaționale generate de diverse probleme socio-economice. În cele mai multe cazuri, ei provin din familii monoparentale sau cu ambii părinți emigrați, fac parte dintr-o minoritate sau se află într-o situație de sărăcie extremă. Pentru ca acești elevi să performeze la același nivel cu colegii lor trebuie ca aceste probleme de la baza piramidei să fie rezolvate. 

Introducerea unui modul de consiliere profesională încă din școala primară ar fi o altă soluție. Astfel, elevii ar înțelege care sunt posibilitățile de carieră existente și spre ce ar putea să se îndrepte în funcție de pasiunile lor. 

E dificil să performezi într-un domeniu pe care nu l-ai ales tu, ci care ți-a fost pus în brațe. Cât timp vom continua să repartizăm elevi în filierele tehnologice fără ca ei să-și dorească cu adevărat să se afle acolo, performanța acestora va întârzia să apară. 

Ce pot face viitorii angajatori

Soluțiile pot veni și din partea companiilor. Învățământul în sistem dual, realizat în parteneriat cu un agent economic după terminarea învățământului obligatoriu, înregistrează deja un succes moderat. Liceele asigură formarea teoretică tehnică din şcoală, adică 1-2 zile pe săptămână. Angajatorul se ocupă de formarea la locul de muncă, adică 3-4 zile în care elevii fac practică în cadrul unei companii, în meseria pe care o vor avea la sfârșitul formării. În foarte multe cazuri, agentul economic oferă și stimulente financiare elevilor, atât pentru practica în sine, cât și pentru performanțe școlare deosebite, încurajându-i, în acest mod, să devină experți în specializarea aleasă. 

Un exemplu de educație vocațională recunoscută la nivel mondial este Finlanda, unde aproape jumătate dintre elevii de liceu (43%) merg pe această filieră. Se pregătesc astfel pentru joburi în domenii extrem de diverse, de la producție media la construcții și management hotelier. 

Succesul sistemului de învățământ finlandez se datorează unor factori care nu au neapărat legătură cu atributele învățământului vocațional în sine. Mai degrabă, reușita vine din învățarea bazată pe experiența directă încă din clasele primare. Apoi, numărul mic de elevi în clasă și pregătirea identică a profesorilor, indiferent de localizarea liceului în care predau, armonizează procesul de educație vocațională. 

Succesul de astăzi al învățământului vocațional finlandez nu ar fi fost posibil fără o inițiativă de îmbunătățire a sistemului educațional care a început în anii ‘70. Nu e ușor sa schimbi un sistem, dar se poate face, așa cum ne demonstrează finlandezii de 50 de ani încoace. 

Un lucru e cert însă pentru România. Atât timp cât vom continua sa facem lucrurile pe care le-am făcut până acum, situația va continua să stea la fel. 

 

 

 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Sabina Mihăilescu

Fondator Eduprenoria

Lucrează în domeniul IT, iar ONG-ul pe care l-a fondat combina antreprenoriatul și învățarea experientiala pentru a găsi soluții în domeniul educației vocaționale și tehnologice.


Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc