Economia platformelor digitale

Angajați sau independenți? Ideea europeană care poate livra haos pe aplicațiile de delivery și transport

Computer Hope Guy
Inquam Photos / Alberto Groșescu

După anii de pandemie, timp în care felii consistente din economie și din piața muncii au migrat în online, instituțiile europene lucrează la un nou cadru pentru economia platformelor digitale. 

De departe, cea mai controversată e o propunere de directivă care ar impune o prezumție de angajare pentru oamenii care lucrează pe platforme. Cu alte cuvinte, dacă bifează anumite criterii stabilite de Comisia Europeană, livratorii, șoferii sau alți freelanceri de pe platforme digitale vor fi reclasificați automat drept angajați. Angajații cui, nu e tocmai clar în acest moment. Ulterior, prezumția de angajare se poate contesta și, după caz, reclasificarea se poate menține sau respinge, în instanță.

Scopul măsurii e să ofere condiții mai bune de muncă și drepturi sociale persoanelor care lucrează pe astfel de platforme, să le protejeze de abuzuri și să le ajute să înțeleagă mai bine cum funcționează algoritmii în baza cărora li se dă de lucru. Astfel, spune Comisia, vor avea venituri mai stabile. 

Pe hârtie, sunt idei cât se poate de corecte și de fundamentate. Deocamdată, după cum vom vedea, felul în care vor fi puse ele în aplicare pare că va da mai multe bătăi de cap decât soluții la niște nevoi reale. 

Panorama a discutat cu toate marile platforme prezente pe piața din România: Glovo, Bolt, Uber și Tazz by Emag. Cu excepția Tazz, care e mult mai reținută în comentarii și se rezumă la „urmărit cu atenție”, toate celelalte nu au nicio reținere în a se declara dezamăgite de propunerile Executivului UE. Ele spun că vom vedea un efect de bumerang odată cu această directivă. 

Unde Comisia zice că lucrătorii reclasificați vor avea venituri mai stabile, platformele spun că mulți dintre ei nu vor mai avea venituri defel, pentru că nu-și vor mai putea continua activitatea. Astfel, drepturile de pe hârtie pot deveni inutile dacă nu mai sunt oameni de protejat. 

În sondaje de opinie – comandate, e drept, de industrie -, și curierii, și șoferii spun pas! Preferă ca lucrurile să rămână așa cum sunt, dar să nu se atingă nimeni de cel mai important avantaj al muncii pe platforme: flexibilitatea. 

Și autoritățile române se tem că ideea va face mai mult rău decât bine, în primul rând pentru că lasă multe lucruri nelămurite pe partea de implementare.

Obiective bune, confuzie multă

Ca să înțelegem măsura confuziei: după ani de consultări și dezbateri, chiar și platformele au înțeles diferit ce va însemna, concret, aplicarea prezumției de angajare: una dintre marile platforme cu care a discutat Panorama spune că lucrătorii vor fi reclasificați ca angajați direct la platforme, ceea ce ar însemna o „migrare” cel puțin complicat de justificat juridic a unor muncitori de la flote (cu care au contract), la platforme (pentru care lucrează). 

Limbajul documentelor de la Bruxelles, așa cum arată el acum, spune că trebuie să se stabilească dacă nu cumva „platforma este angajatorul”, ceea ce, după cum vom vedea, va fi un real șoc pe piață. Primul și cel mai simplu obstacol, dincolo de coșmarul birocratic, e că marea majoritate a muncitorilor de pe platforme nu lucrează cu o singură platformă. 

De cealaltă parte, o altă mare platformă digitală ne-a explicat că nu la platforme vor ajunge muncitorii reclasificați drept angajați, ci tot la flote, unde li se vor schimba contractele, până dovedesc că sunt independenți. Dar asta nu înseamnă că nu vor fi probleme, spune această platformă: vor fi destule. Vor fi, de asemenea, și multe costuri, atât pentru stat, cât și pentru platforme, flote și pentru muncitori. 

Iar pentru noi, consumatorii, dacă e să ne uităm la puținele indicii din țări care au intervenit într-un fel sau altul în economia platformelor – Spania e un studiu de caz recent, cu consecințe controversate, inclusiv ieșirea platformei Deliveroo de pe piață -, am putea ajunge să plătim costuri mai mari de livrare sau de transport. Sau să așteptăm mult mai mult până găsim un curier care să ne aducă mâncarea, un șofer care să ne ia comanda de ride sharing.

De ce să reglementăm altfel lucratul pe platforme

Totuși, realitatea e că economia platformelor a crescut și continuă să crească într-un ritm tot mai alert. Simultan cu propria transformare, ea se intersectează cu o felie din ce în ce mai semnificativă din economia „offline”. 

Economia platformelor are deja implicații serioase pentru piața muncii. Știm deja că mulți dintre cei care participă la așa-zisa „revoluție a demisiilor”, despre care se vorbește mai ales în Vest, s-au orientat către „gig economy”, umbrela de activități independente sub care găsim și munca pe platforme digitale.

La fel de evident e și că, în anii care vin, va fi nevoie de soluții și pentru implicațiile fiscale, juridice și sociale. Cu alte cuvinte, legile, contractele și cadrul fiscal vor trebui aliniate cu aceste transformări.

Prin urmare, nevoia de a face ordine și a găsi un cadru optim în care aceste platforme să funcționeze e una ușor de înțeles. Dificultățile apar abia la partea de implementare.

Facem un pas înapoi și ne uităm la cifre, pentru a înțelege de ce a ajuns discuția despre economia platformelor atât de aprinsă.

Explozia platformelor digitale de lucru

Între 2010 și 2020, numărul platformelor digitale de lucru a crescut de cinci ori. Odată cu pandemia și explozia muncii de acasă, trendul s-a intensificat, iar viața post-pandemică a multora dintre noi a ajuns să depindă de aceste aplicații și de marketplace-urile din spatele lor. 

economia platformelor digitale
ecomomia platformelor

În România, sunt 153 de platforme active, pe care lucrau, în 2021, 1,3 milioane de oameni – jumătate dintre ei, pentru un venit secundar. Asta înseamnă că activitatea de pe platforme vine după job sau o altă activitate.

Se crede că 263.000 de români au făcut din munca prin intermediul platformelor digitale principalul mod de a câștiga bani. Ceilalți 390.000 de oameni, numărați ca parte din acest tip de economie, au aici doar o ocupație marginală.  

Între 2016 și 2020, veniturile generate de economia platformelor au crescut de aproape cinci ori, de la 3 la 14 miliarde de euro, potrivit unui studiu de impact al Comisiei Europene. 

În 2020, doar piața livrărilor de mâncare a produs venituri de aproximativ 20 de miliarde de euro în Europa. 

90% din platforme clasifică lucrătorii drept persoane cu activitate independentă. Cu extrem de puține excepții (suedezii de la Yepstr i-au angajat cu contracte pe perioadă determinată pe toți cei 5.500 de lucrători), ei lucrează pentru firme de curierat sau firme de transport. 

Firmele sunt cele care au contracte de furnizare de servicii cu platformele digitale. Muncitorii pot lucra ca persoană fizică autorizată (PFA) cu firmele de curierat care au parteneriat cu aplicațiile de livrări, de exemplu. Cealaltă variantă e ca ei să fie angajați de aceste firme.

Niciun curier care ne aduce cumpărăturile sau mâncarea acasă și niciun șofer de aplicație tip ride hailing nu are contract de lucru direct cu aplicațiile prin care le plătim serviciile.

„Flota e motorul principal”, povestește Daniel Rai, fost curier pe platforme, acum administratorul unei flote din Cluj-Napoca. Firma sa are aproximativ 70 de curieri și parteneriate cu trei dintre marile platforme de pe piața de la noi. E vorba de Glovo, Bolt Food și Tazz by Emag.

În România, potrivit datelor primite de Panorama de la platforme, modelul de lucru pare să fie împărțit 80-20: 80% dintre lucrători sunt angajați ai flotelor, 20% sunt freelanceri pentru aceste flote. 

De ce nu lucrează, totuși, platformele direct cu șoferi sau livratori, pe care să îi contracteze fără intermediar? Pe scurt, pentru că românii au o problemă de educație financiară, cred aplicațiile, concluzie pe care o confirmă și Daniel Rai, de la Cluj. 

În același timp, platformele nu văd niciun motiv pentru care și-ar asuma bătaia de cap a educării colaboratorilor când vine vorba de ce presupune un statut de PFA în materie de contribuții, de venituri, de taxe și impozite, de drepturi și responsabilități.

Și flota pe care o administrează Daniel Rai are mai mulți colaboratori decât angajați. Nici nu ar avea sens să fie altfel, explică administratorul afacerii. Plus că nu e exclusiv alegerea companiei. Curierii înșiși aleg să fie independenți, deseori pentru că nu se gândesc să cântărească toate implicațiile diferitelor tipuri de contractare, la ce renunță și ce câștigă dacă sunt angajați sau dacă sunt PFA, de exemplu. Din nou, discuția ajunge la educația financiară precară din România. 

Pentru a înțelege cât de stratificată e această nouă economie, trebuie să ținem cont că și colaboratorii flotei au, la rândul lor, contracte cu alți curieri. Împreună, ei prestează servicii pentru o singură flotă, iar flota oferă serviciile lor mai multor platforme. Platformele plătesc flotele, flotele plătesc colaboratorii. La fiecare nivel, se rețin comisioanele fiecărui actor și, după forma de contract, taxele și contribuțiile.

Planurile Comisiei Europene – cum ar putea fi curierul reclasificat ca angajat

Comisia Europeană a venit, prin urmare, cu o listă de criterii de control pentru a stabili un cadru de lucru care să fie mai aproape de relația reală a muncitorilor independenți cu platformele. Cu alte cuvinte, să se demonstreze dacă platforma este sau nu un „angajator”.

Cele cinci condiții de care se ține cont sunt (click pentru a vedea facsimil din propunerea de directivă):

  • existența unui plafon pre-stabilit de remunerație (asemeni salariului);
  • platforma îi impune colaboratorului anumite reguli de conduită sau vestimentație (elemente asemănătoare uniformei);
  • platforma supraveghează și controlează munca prestată de colaborator;
  • îngrădirea libertății de a-și organiza munca și programul, inclusiv prin sancțiuni și penalități;
  • restricționarea capacității de a lucra și pentru alții, inclusiv pentru alte platforme.
„În cazul în care platforma îndeplinește cel puțin două (din cinci, n.r.) dintre aceste criterii, se presupune că, din punct de vedere juridic, este un angajator. Prin urmare, persoanele care lucrează prin intermediul acestor platforme ar beneficia de drepturile sociale și de muncă care decurg din statutul de ‘lucrător’. Pentru cei care sunt reclasificați ca lucrători, acest statut înseamnă dreptul la un salariu minim (acolo unde există), la negocieri colective, la timp de lucru și la protecția sănătății, dreptul la concediu plătit sau un acces mai bun la protecția împotriva accidentelor de muncă, la prestații de șomaj și de boală, precum și la pensii pentru limită de vârstă de tip contributiv. Platformele vor avea dreptul de a contesta sau de a ‘respinge’ această clasificare, precum și sarcina de a dovedi că nu le revine niciun raport de muncă. Criteriile clare pe care le propune Comisia vor oferi platformelor o mai mare securitate juridică, vor reduce costurile de judecată și vor facilita planurile de afaceri”.

Pachetul cu proiectul de directivă și celelalte propuneri pentru lucrătorii de pe platformele digitale (una se referă la o mai mare transparență în felul în care platformele folosesc algoritmii pentru a le da comenzi colaboratorilor) a fost făcut public în decembrie 2021. De atunci, se lucrează la el în Parlamentul European. E de așteptat ca dezbaterea și negocierile să se intensifice de la toamnă și până spre sfârșitul anului.

Pentru a fi adoptată și, pe urmă, transpusă în legislația fiecărui stat membru, directiva trebuie să treacă de Parlamentul UE și de Consiliu. De trecut, va trece. Singurele întrebări sunt ce modificări vor mai apărea până să avem forma finală.

De aici încolo, încep bătăile de cap. Vom asista, cel mai probabil, la un val de acțiuni în instanță, pentru ca platformele sau lucrătorii vizați să demonstreze că au contractele corecte. 

platforme gig economy

Cu titlu de avertisment, platformele și asociațiile de curieri au tot felul de calcule cu privire la câți astfel de lucrători vor rămâne fără sursă de venit, odată cu reclasificările în masă.

Una dintre concesiile pe care le cere industria e ca măcar să crească de la 2 la 3 numărul criteriilor care, dacă sunt bifate de un colaborator independent, îl reclasifică drept angajat.

De ce sunt nemulțumite platformele

„Munca prin intermediul platformelor online necesită flexibilitate și autonomie, iar orice încercare de a reglementa prin forțarea angajării lucrătorilor va duce la mai puține oportunități pentru cetățeni, o eficiență mai scăzută a întregului ecosistem și prețuri mai mari pentru consumatori”, comentează pentru Panorama Denisa Avram, Manager de Politici Publice pentru Europa de Sud-Est, în cadrul Glovo. 

„Suntem îngrijorați de faptul că prezumția refutabilă de ocupare a forței de muncă, inclusă în propunere, ar avea consecințe negative neintenționate pentru lucrătorii independenți (ex: reclasificare forțată, litigii, impact asupra câștigurilor) și ar putea duce la angajare forțată, reducerea oportunităților de muncă și reducerea mobilității sociale. Nu este ceea ce marea majoritate a curierilor declară că doresc și ar avea consecințe negative pentru curieri, clienți, restaurante, platforme online și economia UE în general”.  – Glovo România, pentru Panorama

Platforma propune, în schimb, introducerea contractelor de muncă cu zero ore. Tocmai a apărut un proiect în acest sens în Senat. O astfel de măsură, în care angajatorul plătește fix cât muncește angajatul, „ar putea acorda mai multă flexibilitate, întrucât aceștia (lucrătorii angajați, n.r.) vor putea lucra ore mai puține sau adiționale în funcție de intenția individuală și de disponibilitatea orelor de muncă prin intermediul platformei”, crede Denisa Avram, de la Glovo.

Bolt, alt jucător mare al economiei platformelor, spune că, în condițiile modificărilor relațiilor de muncă, ar renunța la aproximativ 65%-70% dintre șoferii și curierii cu care colaborează acum în România. Bolt lucrează cu aproximativ 20.000 de șoferi și 3.500 curieri activi în țara noastră. La nivel european, 150.000 de șoferi înscriși acum pe Bolt nu vor mai putea presta servicii, spune compania, într-un răspuns scris transmis Panorama.ro. 

Asta în condițiile în care șoferii au deja un cadru legal în baza căruia lucrează, o ordonanță privind transportul alternativ. „Atât managerul de transport alternativ, cât și conducătorul auto sunt angajați cu contracte de muncă de către operatorul de transport și beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislația muncii în România. De asemenea, toate veniturile obținute în urma efectuării de transport alternativ sunt impozitate în conformitate cu legislația fiscală în vigoare în România”, punctează reprezentanții Bolt. 

„Din păcate, propunerea de directivă nu împărtășește așteptările și nevoile lucrătorilor platformei – cei mai mulți dintre aceștia nu doresc să fie angajați ai platformelor și favorizează avantajele activității independente, cum ar fi alegerea propriului program de lucru și menținerea dreptului de a lucra pe mai multe platforme pentru a-și maximiza veniturile. Suntem dezamăgiți de faptul că Comisia Europeană propune sacrificarea flexibilității și eficienței muncii pe platformă prin reclasificarea locurilor de muncă. Pare a fi o abordare unilaterală care nu ia în considerare toate opțiunile disponibile”. – Reprezentanții Bolt, pentru Panorama

Și reprezentanții Uber România spun că există alte idei mai bune în interiorul Uniunii Europene din care ne putem inspira:

„Suntem îngrijorați că propunerea Comisiei va avea un efect descurajator, cu probabilitatea de a pune în pericol mii de locuri de muncă și de afaceri mici în contextul pandemiei, și de a afecta servicii vitale pe care consumatorii europeni se bazează. Țări ca Franța au demonstrat că există soluții, iar regulile valabile în cadrul UE ar trebui să le ofere șoferilor și curierilor posibilitatea de a beneficia de flexibilitatea pe care știm că și-o doresc, iar platformelor oportunitatea de a introduce mai multe asigurări și beneficii”, a transmis Uber, la solicitarea Panorama.

Livratorii francezi și șoferii de pe aplicații sunt acum în proces de dialog social cu statul francez. Francezii au și ei un plan de reformă, care ar urma să le aducă muncitorilor de pe platforme mai multe protecții și putere de negociere. 

Totuși, deși Uber dă Franța drept exemplu, tot Franța e cea care a susținut propunerea de directivă, în timpul mandatului său de a asigura președinția rotativă a Consiliului UE. Franța e statul UE cu cel mai mare număr de platforme active – 250.

Tazz, aplicația de livrări deținută de Emag, care lucrează atât cu livratori din flota proprie (200 de mașini și 50 de scutere), cât și cu angajații unor flote partenere, spune că aproximativ jumătate dintre curierii activi pe platformă lucrează în regim part-time. O treime dintre ei lucrează în jur de 7-8 ore pe zi pe platformă. 

România: directiva va fi greu și scump de implementat

România, deși susține obiectivele de fond ale propunerii de directivă (drepturi sporite pentru unii muncitori și o mai mare transparență a algoritmilor și muncii pe platforme), se numără printre țările care au rețineri când vine vorba de planul european. 

Autoritățile sunt îngrijorate că directiva ar fi foarte greu de transpus în legislația națională. La fel de greu va fi și de implementat, pentru că sunt prea multe aspecte neclare sau care se bat cap în cap cu alte prevederi în vigoare. Cel mai la îndemână exemplu aici e controversata Ordonanța de urgență nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, deznodământul luptei dintre firmele de taximetrie și aplicațiile de ride sharing.

Și chiar dacă n-ar fi atât de complicat, tot ar fi foarte scump. Aplicarea sau respingerea așa-zisei prezumții de angajare se pot transforma într-un coșmar logistic pentru autoritățile administrative și pentru instanțele românești, nu doar pentru platforme și colaboratori. 

„- Abordarea propusă de Comisia Europeană pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru pentru cei care au statut de colaboratori, prin acordarea statutului de angajat, va avea efecte nedorite pentru aceștia, pentru platforma de operare și pentru zeci de milioane de cetățeni europeni care beneficiază de astfel de servicii;

– Introducerea unei prezumții de angajare – așa cum propune Comisia Europeană – nu va aduce o mai mare claritate în ceea ce privește statutul acestor lucrători, dimpotrivă, va conduce la un număr sporit de litigii în statele membre UE și va crea probleme majore de natură legală și financiară pentru administratorii platformelor, limitându-se astfel capacitatea de a oferi oportunități de muncă în țări precum România. 

– Pentru a combate fenomenul muncii ilegale/neautorizate, nu este nevoie să se apeleze la noi proceduri legale, ci să se stabilească criterii mai clare legate de definiția unei persoane fizice autorizate”.

– Comisia de Afaceri Europene din Senatul României

Noua legislație europeană, a atras atenția și Comisia de Afaceri Europene din Camera Deputaților, trebuie „să asigure un just echilibru între obiectivele de ocrotire socială și cele care țin de libertatea alegerii modului de prestare a serviciului, cum ar fi programul flexibil”. 

În locul unei reclasificări colective și greu de înțeles sau de implementat, ar trebui să se găsească o modalitate de protecție a tuturor lucrătorilor de pe platforme digitale, indiferent că prestează muncă independentă sau nu, cred deputații. Iar în pasul următor ar trebui să ne uităm la modalități de protecție a tuturor europenilor care muncesc de la distanță, fără să ne rezumăm doar la platforme.

„Unelte de secol XX pentru business-uri de secol XXI”

Când tragem linie, discuția nu ar trebui să fie una de muncă, ci de reformă a cadrului fiscal pentru PFA, cred, deci, aplicațiile și Parlamentul României, deopotrivă. 

E o conversație importantă, pentru că economia platformelor e în continuă creștere și e o forță tot mai mare în diverse sectoare economice și pe piața muncii, la modul general.

Reglementarea economiei platformelor are, după cum am văzut, multe piese mișcătoare. Când se vor așeza, ele vor defini lumea de mâine: de la digitalizare, la cum vom munci, cum vor arăta obiceiurile de consum și cum vor influența toate aceste elemente alegerea locului în care trăim. 

„Ce face Comisia Europeană e o încercare de a găsi un răspuns potrivit la o întrebare greșită”, a comentat și Radu Puchiu, co-fondatorul H.appyCities, asociație specializată în proiecte de transformare digitală. „(Comisia, n.r.) Folosește unelte de secol XX pentru business-uri de secol XXI”, a continuat Puchiu, în cadrul unei dezbateri recente pe această temă, la Forumul Eurosfat.

E drept că explozia platformelor, ca mare parte din economia digitală, per ansamblu, s-a produs cu legi și reguli perimate. Cumva, însă, și de undeva, tot va trebui să apucăm, rând pe rând, și aceste noi elemente ale vieții, mobilității și consumului moderne.

Încercările de reformă a muncii pe platforme se lovesc și de provocări și structurale, greu de descâlcit. E vorba aici de felul în care funcționează aplicațiile, de algoritmi și toate dedesubturile tehnice. 

„Aparent mai incluzivă, dar mai intruzivă decât modul tradițional de organizare a muncii, platforma digitală de lucru a dat naștere unei forme hibride de muncă, nedefinită încă distinct și deci nereglementată corespunzător”, se arată într-un raport Deloitte

„Pe de altă parte, pentru persoanele care lucrează în acest sistem, în așa-numita economie la cerere (gig economy), clasificarea corectă a statutului profesional devine tot mai dificilă, ceea ce duce, în unele cazuri, la pierderea unor drepturi sau la protecție socială inadecvată”, continuă raportul.

În Statele Unite, unde, potrivit platformei UpWork, 59 de milioane de oameni lucrau ca freelanceri în 2020, adică peste o treime din toată forța americană de muncă, discuția e într-un alt punct. Dacă e greu de clasificat corect statutul lucrătorilor din gig economy, de ce să mai încercăm să o facem? Nu cumva ar trebui să nu mai ținem piața muncii strict în logica binomului angajat-lucrător independent? Dacă am crea una sau mai multe noi categorii de muncitori, care să fie mai potrivite și cu gig economy? Dar dacă am renunța de tot la clasificări și am regândi legislația muncii și cadrul fiscal pentru muncitori? Explicații și argumente, în acest interviu marca Open Minds cu Diane Mulcahy, economistă americană și expertă în sfera gig economy.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    E jurnalistă cu 13 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește firul poveștii

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc