AICI SAU AFARĂ

Efectul nebănuit al războiului din Ucraina asupra IT-iștilor români: de ce-au plecat, de ce ar mai rămâne

Computer Hope Guy
Freelancing-ul câștigă tot mai mult teren în rândul IT-iștilor. De asemenea, plecatul din țară rămâne pentru ei o opțiune care nu e neglijată. Sursa foto: Shutterstock

Războiul din Ucraina are efecte chiar și acolo unde te aștepți mai puțin. A început să consolideze o tendință care se manifesta de multă vreme în rândul IT-iștilor: munca la distanță. Nu contează cum și de unde. Oricum le-ar fi mai bine, de oriunde nu e război. 

Cei care au plecat mai demult din România sau cei pe care războiul de lângă noi îi împinge abia acum nu o fac neapărat pentru bani mai mulți. E deja o glumă la care probabil că niciun IT-ist nu mai râde: după ce tragi linie la salariu, rămâi cu mai puțini bani în Vest decât în România, pentru că acolo viața e mai scumpă. 

Dar banii nu sunt totul. Iar oamenii pleacă pentru că pot munci cum vor și își pot trăi viețile mai bine decât poate România să le ofere. Acasă, piața de IT din România duce lipsă de personal, în ciuda preconcepției că „e plin de IT-iști”. Dar nici cei rămași aici nu o duc rău. Tot mai mulți aleg să își așeze munca în mai multe coșuri, făcând „freelancing” de acasă, pentru mai multe companii și mai mulți bani.

Şocul invadării Ucrainei de către Rusia i-a făcut pe Maria Antici și pe prietenul ei să ia decizia rapidă de a pleca din România spre Italia. O decizie care pentru mulți ar fi poate greu de luat de pe o zi pe alta, pentru cei doi tineri a fost mai simplă. Faptul că ei vin din zona IT le-a făcut mai ușoară hotărârea.

Oricum, erau oarecum obișnuiți cu mutatul, iar pentru ei munca sau învățatul la distanță a fost regula, nu excepția. În timpul pandemiei, s-au mutat din Craiova natală la Brașov. Maria este studentă la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Craiova, însă cursurile se desfășoară deocamdată online. Prietenul ei lucrează deja de peste zece ani în IT și „a lucrat remote dintotdeauna”.

„Noi am luat decizia de a pleca în seara de vineri (25 februarie, n.r.), până în 48 de ore (de la invazie, n.r.) am luat decizia. Oricum plănuim să plecăm din țară, dar această mutare este amânată de finalizarea studiilor mele și angajarea mea după ce îmi obțin diploma. Am plecat din teama că se vor închide granițele și că nu vom mai putea pleca”, mărturisește tânăra.

Au plecat cu mașina în Italia, acolo unde aveau rude. Au luat cu ei „câteva lucruri esențiale și ceva în plus”. Ceea ce pentru niște IT-iști arată cam așa: „În primul rând am pus niște calculatoare, noi deținem un NAS (Network Attached Storage, un server pentru stocarea datelor care poate fi conectat la o rețea, n.r.) pe care ținem date, informații importante. Am plecat cu gadget-urile utile, cu laptop-uri, cu toate actele pe care le aveam fizic, cu haine, cu amintiri”, povestește Maria Antici. 

Mai au și alți prieteni care au luat decizii similare sau își pregătesc lucrurile „în cazul în care”. 

Maria și prietenul ei nu plănuiesc să rămână în Italia definitiv, ci recunosc că a fost o decizie de moment. „Eu, la începutul lui mai, va trebui să mă întorc pentru că am sesiune care, obligatoriu, se va da fizic”, plănuiește Maria.

Războiul împinge IT-iștii din România spre Vest

Nu sunt singurii în situația aceasta, explică Doru Șupeală, specialist în marketing și employer branding și un atent observator al mișcărilor de pe piața muncii, inclusiv din zona IT.

„Impactul războiului este uriaș. Am vorbit recent cu câțiva CEO de companii IT din Cluj și spuneau că circa 10-15% din angajații lor ori au plecat în Spania sau Portugalia și lucrează de acolo, ori au bagajele făcute și, la primul semn că ar putea să existe un pericol, se urcă în avion și au dispărut. Pentru angajații români impactul psihologic al războiului e uriaș, chiar dacă sunt educați. Ei nu s-au îngrijorat de un accident nuclear, ci de un posibil atac militar. Inclusiv sunt îngroziți că ar putea fi chemați la arme, explică Doru Șupeală.

Oricum, după cum mărturisea și Maria, chiar dacă nu ar fi fost războiul, ea și prietenul ei știu că nu vor rămâne pe termen lung în România. Așteaptă să își finalizeze studiile, apoi să își găsească și ea un loc de muncă remote, oriunde ar fi acest angajator. „Nu mă interesează din ce țară e firma pentru care o să lucrez, atât timp cât mediul e ok și pentru mine și pot să lucrez de acasă”, spune ea.

De ce salariul nu contează atât de mult în decizia de mutare din țară

Nu doar războiul îi împinge pe IT-iști să plece din țară. Studiile Loginro, comunitate tech din România care dorește să îi aducă înapoi pe specialiștii IT plecați peste hotare, estimează că sunt 40.000 de specialiști români în domeniu care au plecat în ultimii 20 de ani în afara țării, și asta dinainte de războiul din Ucraina.

Tot mai mult, în ultimii ani, au plecat cei care își doreau o viață mai bună, nu neapărat un salariu mai consistent. Este și cazul lui Mihai Balaci, care a plecat din România în Olanda împreună cu soția lui, în urmă cu aproape trei ani.

„Motivul pentru care am plecat nu e unul singur e un cumul de factori. Aș vrea să spun din start că salariul nu a reprezentat un motiv”, spune Mihai Balaci.

Și el, și soția lui lucrează în IT. El a lucrat chiar după facultate pentru companii din afară și a încercat chiar să fie și antreprenor, dar nu i-a ieșit. Atunci a decis că cel mai bine pentru el este să rămână angajat, iar companiile multinaționale prezente în România pentru care a lucrat i-au oferit și posibilitatea de a călători mult.

Totuși, chiar dacă recunoaște că IT-iștii au o viață destul de liniștită în România, acest lucru nu a fost suficient pentru a-l împiedica să plece: „Primul factor și cel mai important a fost regimul politic și ce se întâmplă în România. Tot ce s-a întâmplat în ultimii ani premergători plecării noastre, cu demonstrații… A fost ca o picătură chinezească. Ne-a determinat să plecăm”.

Viața liniștită vine și cu dezavantaje, spune Mihai Balaci: „Trăiam într-o bulă și asta te rupe de realitatea socială a țării în care trăiești, iar pentru noi discrepanța venea în momentul în care ieșeam din casă, unde totul era așa cum îți doreai, și ajungeai în stradă. În București, oriunde ai sta, mizeria e la fel, gropile sunt la fel, nesiguranța în trafic e aceeași și toate lucrurile acestea ne-au dat un ‘wake-up call’ ”.

Pentru cei doi soți a mai existat un motiv: lipsa ‘work-life balance’ în cultura joburilor din România. „Cel puțin din ceea ce am experimentat eu, nu prea există. E vorba și de stilul românesc de a te adapta tu tot timpul nevoilor celorlalți și ajungi să îți strici și sănătatea și familia și relația”.

Deși mai aveau o altă variantă, și-au pregătit plecarea în Olanda pentru că au găsit acolo tot ceea considerau că le lipsește în România.


Panorama a arătat într-un infografic cât de fericiți sunt românii și care este percepția lor asupra corupției.


Micile lucruri care fac diferența, chiar dacă în Vest ieși pe minus cu banii

Alții au făcut acest pas mult mai devreme, chiar după absolvirea facultății. Ruxandra Tăleanu este deja de 11 ani plecată în Olanda. Lucra încă din timpul facultății (Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București) și avea 23 de ani când a plecat din țară. 

„După ce mi-am dat licența, foarte mulți dintre prietenii mei din facultate plecau. După 2009, 2010, Facebook, Google angajau foarte mult și mulți dintre prietenii mei plecau în America, plecau în stagii, vara, în California”, spune ea. Ruxandra nu voia neapărat să plece. Însă, și la îndemnul mamei ei, care a simțit că ar avea o viață mai bună afară, a ales să se mute în Olanda.

„Când am plecat din România, aveam un salariu mare, imens, pentru acum 11 ani – 1.000 – 1.500 de euro. În Olanda cred că am avut net vreo 2.000-2.500 de euro. Nu e o diferență majoră pentru un trai cu chirii mult mai scumpe în Vestul Europei. Prietenii mei din România îmi spun acum: mai mult câștigăm noi decât tine”, ne mărturiseşte ea.

Totuşi, a găsit aici un program mai aşezat, după cum povestea şi celălalt IT-ist plecat în Olanda, Mihai Balaci, dar şi posibilitatea de a călători mai uşor.

Când pleci ca mine, după facultate, pleci și pentru călătorit. E mult mai ușor de ajuns de aici în diverse colțuri ale lumii. Când pleci mai târziu și ai familie, pleci și pentru sistemul de învățământ – sunt foarte multe lucruri bune de spus pentru cine vrea să le audă. Contează și faptul că nu se lucrează peste program, că se lucrează serios de la 9 la 17 și apoi timpul este dedicat familiei, prietenilor, că transportul în comun e bine pus la punct”, povestește Balaci.

În Olanda, spre deosebire de România, Ruxandrei nu i se pare că IT-iștii sunt cei mai răsfățați din societate și nici nu există percepția că „să fii inginer înseamnă ceva foarte important”.

IT-ul în România, între „freelancing” și lipsă de personal

Odată cu pandemia, numărul celor care au început să lucreze remote a crescut în toate domeniile, însă în IT fenomenul chiar a căpătat amploare.

Industria de software și servicii IT este, în prezent, una din primele cinci industrii angajatoare din România și are potențialul de a deveni în următorii 5 ani cea mai extinsă industrie din România după numărul de angajați, potrivit celui mai recent raport al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS).

În sectorul IT și Telecomunicații sunt angajate aproximativ 179.000 de persoane (circa 2,7% din totalul salariaților). În cadrul acestui sector, cea mai mare pondere (circa 67%) îi revine industriei de software și servicii IT, care în 2019 angaja în jur de 120.000 de persoane, iar în 2020 peste 130.000.

Doru Șupeală atrage atenția că numărul celor care lucrează în industrie este, de fapt, și mai mare, fiindcă sunt mulți care au alte forme de a fi remunerați, cum ar fi  PFA sau SRL.

Tot el argumentează că, pentru unii, freelancing-ul este un mod de câștiga mai mulți bani fie prin economisire, deoarece taxarea pe astfel de forme de muncă este mai avantajoasă, fie printr-un cumul de clienți, în special companii din străinătate. La rândul lor, companiile din țară acceptă însă acest tip de colaborare și pentru a face față provocărilor pieței.

La Qualitance, companie globală de tehnologie și inovație cu aproximativ 220 de angajați, fondată de antreprenori români, deocamdată nimeni nu a cerut să lucreze remote din cauza războiului din Ucraina, însă cei care vin la interviuri întreabă și de posibilitatea lucrului de la distanță.

„Vor să se asigure că noul angajator este deschis să continue colaborarea în eventualitatea unei astfel de decizii”, spune Ina Coman, directorul de resurse umane și operațiuni.

Piața este una „efervescentă”, spune managerul de HR de la Qualitance, mai ales că de la debutul pandemiei a crescut nevoia de experți tech care să implementeze și gestioneze platforme specializate pentru telemuncă și să asigure securitatea cibernetică. Aceste schimbări, inclusiv lucrul de la distanță, s-au întâmplat la scară globală, astfel încât recrutorii nu mai concurează exclusiv cu alte companii de pe piața locală pentru căutarea de angajați, ci și cu companii din afară.

ANIS estimează că deficitul de forță de muncă în România este de circa 10.000 de persoane anual, iar facultățile nu scot pe piața muncii atât de mulți specialiști. În acest context, pentru companii, „bătaia” pe candidați este foarte mare, iar salariul crește și el în consecință.

„Dacă în 2020, oamenii manifestau o oarecare reticență în fața unor decizii mari, precum schimbarea locului de muncă sau dezvoltarea unui business personal, în 2021 am văzut din ce în ce mai mulți specialiști care s-au orientat spre zona de freelance sau au luat calea antreprenoriatului. Există un ‘shift’ în acest sens, cu siguranță influențat de o reevaluare a propriilor principii, valori și planuri de viață”, explică Ina Coman.

Nu oricine poate deveni freelancer, crede Doru Șupeală. Mai degrabă, o astfel de provocare este mai potrivită pentru cei care nu mai sunt la începutul carierei, pentru că altfel juniorii „au nevoie încă de mentorat, de experiență și de lucrat în echipă cu oameni care au mai multă experiență, nu prea au cum să se ducă în freelancing decât dacă sunt inconștienți sau dacă își asumă niște riscuri foarte mari”.

Specialistul în marketing și employer branding subliniază că, mai degrabă, cei care sunt seniori sau au cel puțin experiență medie se pot aventura să devină freelancer, fie că lucrează din țară, fie că se mută în afară.

Dar și aici, Șupeală vede două categorii de persoane. Pe de-o parte sunt cei care își iau mai multe contracte simultan, fără a le duce neapărat cu bine la bun sfârșit, urmărind mai degrabă câștigurile financiare. Pe de altă parte, sunt cei pasionați de tehnologie care, după ce au trecut de un anumit prag salarial, nu mai pun banul pe primul loc. 

După ce treci de 3.000-3.500 de euro lunar și ai făcut și economii semnificative începi să te uiți și la calitatea experienței de muncă – cu cine lucrezi, în ce fel de companie, care sunt produsele la care lucrezi, cum se poartă liderii, ce alte beneficii primești”, explică Doru Șupeală.

Totuși, viața de freelancer nu e numai lapte și miere, atrage atenția specialistul în employer branding: Oamenii intră în freelancing, dar nu realizează că rămân fără o parte importantă de beneficii pe care trebuie să și le asigure singuri: trebuie să învețe singuri, să-și cumpere singuri cursuri, abonamente la tot felul de servicii, săli de sport etc, si nu mai au parte de mentorat sau de lucrul în echipă. Sunt un fel de „lonely rangers”, spune Doru Șupeală, adică își asumă 100% responsabilitatea asupra business-ului. 

Și, uneori, încântați doar de sumele mari, riscă să mai fie și păcăliți în cazul în care clienții lor nu plătesc. „Mulți, când intră în freelancing, nu sunt conștienți de chestia asta”.

Ruptă între cei care pleacă din România și cei care aleg să rămână, dar o fac tot mai des în termenii și condițiile lor, nu ale companiilor pentru care lucrează, IT-ul rămâne una din cele mai dinamice piețe de muncă. Poate și pentru că mulți dintre cei care profesează în ea pot lucra la fel de bine de pe canapea sau de la birou, din România sau din străinătate, pe firmă sau ca simplu angajat.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc