Panorama războiului

Europa plânge cu gazul SUA la poartă, Orban e ultimul pro-rus din UE, Rusia pierde și războiul cibernetic

Computer Hope Guy
Terminal de gaz natural lichefiat în portul din Rotterdam, Olanda. Foto: Profimedia.

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre cum (nu) poate Europa să se desprindă peste noapte de gazul rusesc, oricât gaz natural lichefiat ar reuși SUA să-i trimită în ajutor de peste Ocean; cum a ajuns Ungaria oaia neagră a Europei în relația cu Rusia; și cum luptă Ucraina într-un război invizibil cu Rusia, paralel cu cel purtat cu arme și bombe – cel cibernetic.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 25 martie 2022:

Greu cu gaz, greu fără gaz din Rusia

SUA și Comisia Europeană au încheiat vineri un parteneriat pentru a reduce dependența Europei de gazele din Rusia. E un obiectiv de care se vorbește de mult timp, pe care unele state europene l-au ignorat cu bunăștiință, însă pe care războiul declanșat de Rusia în Ucraina l-a readus pe tapet cu violență. Ar fi una dintre cele mai mari pedepse pentru guvernul rus ca Europa să întoarcă spatele importurilor de energie din care Rusia își umple conturile cu care finanțează și războiul. Doar că, în practică, acest lucru nu se poate face de pe azi pe mâine.

Planul transatlantic este ca SUA să trimită în Europa gaz natural lichefiat, pentru a suplini nevoile de gaz acoperite în prezent din Rusia. Americanii ar urma să își crească exportul de gaz către Europa până la 15 miliarde de metri cubi în acest an. O analiză din New York Times, intitulată „De ce SUA nu poate decupla rapid Europa de la gazul rusesc”, arată însă că acest lucru este deocamdată extrem de greu de pus în practică.

Motivul e simplu: Europa nu dispune de suficientă infrastructură de aprovizionare cu GNL (gaz natural lichefiat). Cel puțin pe termen scurt, planul SUA-UE este mai degrabă simbolic, pentru că gazul american nu poate ajunge în mari cantități în Europa pe mare. Experții citați în analiză spun că ar dura între doi și cinci ani ca această infrastructură să fie dezvoltată, iar costurile pentru o singură mare instalație de GNL și infrastructura aferentă pot depăși un miliard de dolari.

Gazul nu poate fi transportat peste ocean la fel de simplu ca petrolul. E nevoie ca gazul să fie mai întâi răcit în instalații industriale complexe, până devine lichid, să fie încărcat pe nave cargo speciale, apoi la destinație să treacă prin toată procedura în sens invers, pentru ca lichidul să devină iar gaz.

Germania, de exemplu, este una dintre cele mai dependente state europene de gazul din Rusia. Până acum, nu a fost interesată să își dezvolte infrastructură pentru GNL, pentru că era mult mai ieftin să ia gaze de la ruși. Acum, lucrurile s-au schimbat, dar nu se pot face peste noapte.

Nici suficient gaz nu există de livrat într-un timp atât de scurt. „Pe termen scurt, nu prea există opțiuni bune, în afară de a te milogi de un client sau doi din Asia să renunțe la cargo-ul lor GNL în favoarea Europei”, spune Robert McNally, fost consilier pentru energie al fostului președinte SUA George W. Bush.

Iar SUA chiar asta au început să facă – au apelat la unii clienți de gaz american din Japonia și Coreea de Sud să-și amâne propriile comenzi, pentru ca gazul comandat de ei să poată fi redirecționat către Europa.

Un alt neajuns al acestui plan de eliminare a gazului rusesc din Europa este că vine la pachet cu o subminare automată a pactului privind schimbările climatice – Green Deal. În loc ca Europa să își scadă dependența de combustibili fosili, și-o crește.

Ungaria, singură împotriva tuturor. Dar nu a Rusiei

Ungaria a rămas singura țară din UE care face notă discordantă prin poziția pe care o are față de Rusia. Altădată era pusă în același colț al democrațiilor iliberale europene care nu se aliniază normelor de drept europene, alături de Polonia. Poziția celor două țări diferă acum de la cer la pământ, când vine vorba de Rusia.

Poziția lui Viktor Orban de acomodare a lui Vladimir Putin, și implicit a crimelor de război comise în Ucraina, a fost declanșatorul încă unui discurs memorabil al președintelui ucrainean Zelenski, ținut în fața Consiliului European și a șefilor de stat și de guvern europeni. Zelenski le-a mulțumit pe rând fiecăruia. Însă, când a venit rândul Ungariei, s-a declanșat potopul. Și a fost greu:

„Ungaria… Vreau să mă opresc aici și să fiu sincer. O dată pentru totdeauna. Trebuie să decizi cu cine ești. Ești un stat suveran. Eu am fost la Budapesta. Vă iubesc orașul. Am fost de multe ori – un oraș foarte frumos, foarte primitor. Și oamenii la fel. Ați avut momente tragice în viața voastră. V-am vizitat faleza. Am văzut memorialul… Pantofi pe malul Dunării. Despre crimele în masă. Am fost acolo cu familia mea. Ascultă, Viktor, știi ce se întâmplă acum în Mariupol? Te rog, dacă poți, mergi pe faleză. Uită-te la acei pantofi. Și o să vezi cum crimele în masă se pot întâmpla din nou în lumea de azi. Și asta face azi Rusia. Aceiași pantofi. În Mariupol, sunt aceiași oameni. Adulți și copii. Bunici. Și sunt cu miile. Și aceste mii nu mai există. Și tu eziți dacă să impui sancțiuni sau nu? Și tu eziți dacă să lași arme să treacă sau nu? Tu eziți dacă să faci comerț cu Rusia sau nu? Nu mai e vreme să eziți. E momentul să decizi”.

O analiză Time intitulată „UE este unită împotriva Rusiei – cu o singură excepție notabilă”, încearcă să explice cum a ajuns Ungaria aici, după ce în 1989 s-a aflat printre țările comuniste care a vrut să iasă din blocul sovietic și de sub influența Rusiei. Printre oamenii care au ținut discursuri anti-comuniste se număra chiar și Viktor Orban, care avea atunci 26 de ani. Acum, Ungaria, și Orban s-au sucit la polul opus. Vestul nu mai e bun, Rusia și China da.

Regimul lui Orban este unul dintre cele mai autocratice din UE, ajungând deseori să se ciocnească cu regulile blocului comunitar din cauza măsurilor sale nedemocratice. Presa din Ungaria a fost distrusă sistematic de regimul Orban, urmând parcă modelul de la Moscova.

Diferența dintre Ungaria și Polonia în poziția față de Rusia e imensă. Liderii polonezi au ajuns să nu mai vrea să se afișeze cu Orban, după ce pozițiile pro-ruse ale acestuia.

Iar Orban e consecvent. Vineri, a anunțat că Ungaria nu e de acord cu extinderea sancțiunilor europene asupra energiei importate din Rusia, adică gaz și petrol, și nici să permită armamentelor furnizate de state NATO să traverseze teritoriul său către Ucraina. Motivul? Contravine intereselor Ungariei. Președinția lui Orban a explicat că 85% din locuințele maghiare se încălzesc cu gaz, iar 64% din importurile de petrol ale Ungariei vin din Rusia.

Războiul invizibil dintre Rusia și Ucraina: atacurile cibernetice

Ca și în războiul real, unde bombele Rusiei ucid oameni în Ucraina, pe internet are loc un război în care Rusia încearcă să omoare date și infrastructuri digitale critice ale instituțiilor și companiilor din Ucraina. Nu e la vedere, dar are loc. Și, la fel ca și în războiul cu gloanțe și bombe, multă lume se întreabă uimită și despre războiul cibernetic: asta e tot ce poate Rusia? Teama că tot ce e mai rău abia urmează e la fel de prezentă.

O analiză Financial Times arată cum se apără Ucraina în fața atacurilor cibernetice ale Moscovei. La o lună de la începerea războiului, rețelele critice ale Ucrainei au rezistat în fața atacurilor rusești. Ce urma în acest război era deja anunțat de evenimentele cibernetice din februarie și dinainte. În februarie, deja aveau loc de trei ori mai multe atacuri cibernetice asupra Ucrainei, dinspre Rusia, decât de obicei.

Când Putin a anunțat declanșarea războiului, pe 24 februarie, în spațiul digital a avut loc un eveniment de o magnitudine similară, chiar dacă el nu a fost deocamdată atribuit oficial Rusiei. Mii de servere și modemuri din Europa și-au pierdut legătura cu un satelit american de comunicații.

Printre efecte: aproape 6.000 de turbine eoliene din Germania au fost deconectate, mii de oameni din Italia, Germania și Polonia au rămas fără internet. În Ucraina, această pierdere a conexiunii a afectat bazele militare. Armata ucraineană era însă pregătită pentru așa ceva și a trecut imediat pe alte rețele de comunicații criptate.

Tot la începutul războiului, asupra Ucrainei au fost lansate atacuri din partea a circa 100 de hackeri din diferite grupări.

Sute de companii din Ucraina colaborează în apărarea infrastructurii lor civile cu echipe de sprijin ale companiilor Cisco, Microsoft și Google.

Ucraina are acum expertiză în apărarea cibernetică, pe care nu o avea în 2015, când rețeaua electrică i-a fost pusă la pământ, sau în 2017 când malware-ul NotPetya i-a scos din joc bucăți de infrastructură digitală. „Și-au construit procese, manuale, acele lucruri plictisitoare de care nu ai chef pe timp de pace. Acum, că suntem într-o situație critică, toate dau roade”, explică în analiză un expert al companiei Cisco.

Panorama a scris despre provocările atacurilor cibernetice asupra infrastructurii critice și cum ar face față România.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc