Ce faci când vrei să le faci pe toate

FOMO: Epuizanta cursă a omului speriat să nu rateze ocaziile vieții tale

Computer Hope Guy
Sursă foto: Shutterstock.

Cristian Tuica are 28 de ani și, de când se știe, a căutat să fie mereu înconjurat de oameni. 

E mai mult decât o fire socială sau un extrovertit. E tipul de om care se lipește ca un magnet de alții, de experiențe, de interacțiuni umane. Îi place să cunoască oameni și experiențe noi și să se bucure de compania altora, la fel cum și alții, la rândul lor, se bucură de compania lui.

Dincolo de aceste lucruri pe care oricine le observă cu ușurință la el, Cristian spune că a descoperit, cu ani în urmă, că e ceva diferit la el. În 2015, împărțea apartamentul cu un prieten care pleca des cu jobul. Cristian avea, astfel, perioade de săptămâni întregi când rămânea singur acasă. 

„Când mă auzeam la telefon cu colegul meu de apartament, când era plecat cu jobul, nu exista ocazie să mă sune, iar eu să fiu singur. Mereu aveam pe cineva la mine, iar atunci am realizat, numai după ce el mi-a atras atenția, că îmi era extrem de greu să stau singur”, povestește Cristian.

Până anul trecut, Cristian credea că are o problemă, pentru că simțea nevoia de a fi mereu în compania oamenilor, socializând și simțind că face parte dintr-o comunitate, indiferent de contextul personal sau profesional în care se afla.

Percepția i s-a schimbat după ce a citit o carte și a dat peste termenul de FOMO (Fear of Missing Out)

„Până atunci, credeam că e o problemă la mine și că, prin această nevoie constantă de a fi înconjurat de oameni, fugeam de anumite chestii sau de a sta doar eu cu mine. Când am aflat de FOMO, am realizat că ce simțeam mergea mână în mână cu acest fenomen și am început să-mi pun niște întrebări”, spune Cristian.

Nevoia acută a lui Cristian de socializare, îmbinată cu teama de a nu rata ceva important în plan social nu sunt deloc ieșite din comun. Din contră, sunt absolut normale și sănătoase când le resimțim cu moderație, explică psihologul John McAlaney, într-un interviu acordat Panorama. McAlaney, care e profesor de psihologie la Universitatea Bournemouth,  Marea Britanie, studiază efectele sociale și tehnologice asupra oamenilor și relația acestora cu tehnologia, telefonul mobil și FOMO.

„Oamenii sunt ființe sociale, iar puțini dintre noi pot supraviețui singuri. Ne bazăm pe faptul că facem parte dintr-o rețea socială, iar socializarea nu este doar normală, este și benefică din punct de vedere evoluționar. A spune că ești dependent de socializare e ca și cum ai spune că ești dependent de apă sau de oxigen”, explică profesorul.

Ce e FOMO

Termenul de FOMO a fost inventat în 2004 de către Patrick James McGinnis, un autor și investitor american, care pe atunci era student la Harvard Business School. În 2013, fenomenul a fost introdus în Oxford Dictionary, unde e descris drept o senzație de anxietate provocată de faptul că un eveniment interesant sau palpitant are loc undeva și că tu nu iei parte la el. De multe ori, FOMO este exacerbat și de postări pe social media, care accentuează sentimentul că ai pierdut ceva la care merita să fi participat, într-un fel sau altul. Că e un eveniment, un loc sau ceva despre care toată lumea vorbește la un moment dat. 

McGinnis, deși vorbea de FOMO înainte de era social media, a prezis actualitatea acestui fenomen social. În ultimii 20 de ani, FOMO s-a transformat și a luat amploarea unei crize culturale, care a decolat odată cu apariția rețelelor de socializare, acum element nelipsit din viața noastră de zi cu zi. 

Mai mult ca oricând în societatea modernă, oamenii sunt expuși la un volum fără precedent de detalii, actualizări și informații despre activitățile, experiențele și viețile altor oameni. În astfel de condiții, sunt forțați mereu să-și pună întrebări despre propria viață, atât personală, cât și profesională: fac destule? Mă aflu în locul potrivit în viață? Profit de toate lucrurile pe care mi le oferă viața?

La nivel fundamental, FOMO nu este un lucru dăunător, spune McAlaney, profesorul de psihologie, dar apariția tehnologiei a schimbat regulile jocului.

„FOMO nu este un concept nou. Înainte de telefonul mobil, oamenii ieșeau și se întâlneau cu prietenii la fel ca și acum. Dar după ce se despărțeau, știau că nu mai era altă informație pe care o puteau afla decât dacă erau fizic alături de ei. Acum, îți poți contacta prietenii 24/7 și anxietatea provocată de faptul că ratezi ceva e mai conștientă și mai acută. Ca și cu toate chestiunile ce țin de tehnologie, niciun lucru nu este bun sau rău la nivel fundamental, ci depinde doar de modul în care este folosit de fiecare persoană în parte”.

Cristian, spre exemplu, chiar și în serile în care decide să nu iasă în oraș, el stă pe rețelele de socializare, căutând acea validare și confirmare externă că a luat decizia corectă rămânând acasă. Poate părea superficial, dar, după cum arată experții, e mai mult de atât: e o consecință a contextului și tehnologiilor care ne stabilesc cadrul și presiunile vieții de zi cu zi. Unii fac față mult mai ușor acestor presiuni – nu simt aceeași nevoie de a socializa ca și cum există mereu o alegere pe care trebuie să o faci. Alții, în schimb, tot mai numeroși, după cum o arată studiile, sunt precum Cristian, mereu cu un ochi pe ce se întâmplă în agora – că e online sau offline.

„Este un consum energetic extrem de mare, chiar și după ce am luat decizia să nu ies. Stau pe Instagram, mă uit la Stories de-ale prietenilor sau de la locație, ca să-mi confirm că n-am ratat o seară de pomină. Iar a doua zi, când îmi întreb prietenii cum a fost, cel mai bun sentiment e să aud că a fost o seară nasoală și că n-am pierdut nimic”, admite tânărul, cu asumarea-i caracteristică atunci când vorbește despre FOMO.

Dar, de când știe că nevoia lui de socializare, comunicare și apartenență are un nume – FOMO, Cristian simte că a început să aibă o relație mai bună cu decizia de a ieși în oraș și și-o asumă mai mult ca înainte.

FOMO – înainte fizic, acum și online   

Era social media a amplificat toate aceste fenomene și procese în mentalul colectiv al societății moderne, adaugă John McAlaney, expertul pe FOMO intervievat de Panorama.

De altfel, odată cu venirea pandemiei, când ieșirile fizice și socializarea față în față nu erau posibile, iar toate evenimentele (vacanțe, festivaluri, concerte, petreceri etc.) au fost puse pe pauză, așteptarea era ca recurența FOMO să scadă, deoarece nu mai era nimic de care oamenilor să le pară rău că nu au făcut.

Realitatea e că aceste simțiri doar s-au transferat în mediul online. 

Normalizarea FOMO a fost văzută ca o consecință a mediului online. În multe cazuri, cei care au o relație complicată cu social media au și experiențe de tip FOMO. E cu atât mai valabil în cazul generațiilor foarte tinere, care compensează neajunsurile sociale prin mediul online, evitând astfel interacțiunile față în față și întărind anxietatea socială.

Lalin Anik, o profesoară de marketing de la Columbia Business School, a observat cum, în cadrul unui segment tânăr – studenți de facultate -, recurența FOMO s-a mutat în mediul online pe perioada pandemiei. Studiul arată cum FOMO nu a dispărut odată ce interacțiunile fizice au fost puse pe pauză. Dorința, exacerbată de mediul online, de a lua parte la evenimente fizice a fost înlocuită de cea de a fi prezent la tot ce se întâmpla în mediul online la momentul respectiv  – concerte virtuale, întâlniri online etc.

Iar, în acești aproape 20 de ani de când conviețuim cu de social media, FOMO tinde să ajungă mai degrabă regula, nu excepția. 

„Înainte de social media, erai limitat efectiv din punct de vedere fizic să fii peste tot în același timp. Era o barieră naturală. Acum, cu mediul online, poți trece de la o platformă la alta într-o secundă, iar astfel de activități nu doar că te afectează din punct de vedere fizic și al sănătății (ești mai sedentar, nu mai faci sport etc.), dar are un impact major și asupra identității tale sociale”.

Viața privită prin mediul online și prin filtre impuse de social media poate duce la o percepție distorsionată cu privire la adevărata stare a lucrurilor și cum arată ele, de fapt, când singurul filtru folosit e cel al realității. Există o corelație între timpul petrecut pe rețelele de socializare ca un factor de stres emoțional și FOMO, mai arată studiile unor psihologi. 

Totodată, având în vedere că mai bine de 24% dintre adolescenți și tinerii adulți își petrec o bună parte din timp online, nu e de mirare că societatea modernă se luptă deja cu un FOMO generalizat, care, dacă nu e conștientizat, ori ținut în frâu, poate avea efecte negative, cum ar fi pierderea stimei de sine și diluarea propriei identități.

Există date deja în acest sens. Unele arată cum, cu cât stăm mai mult pe Facebook, cu atât ne simțim mai prost. De asemenea, un sondaj făcut cu tineri din Australia a ajuns la concluzia că 60% dintre ei s-au simțit îngrijorați atunci când au aflat că prietenii lor s-au distrat fără ei, iar 51% au spus că se simt anxioși dacă nu știu ce le fac prietenii. 

Toate aceste evoluții sociale și tehnologice ale generațiilor tinere de azi vin coroborate cu o realitate simplă, demonstrată prin numeroase studii: la modul general, cu cât petreci mai mult timp online – nu neapărat doar pe social media -,  cu atât experimentezi niveluri mai mari de stres și depresie și deții o capacitate de concentrare și de productivitate mai mică.

Pentru Cristian, productivitatea lui la muncă depinde, și în acest caz, de oameni.

„Când sunt la birou și văd că toată lumea se apucă de treabă, atunci mă duc și eu într-o cameră și încep să lucrez. Văd că s-a potolit lumea, că s-a terminat repriza de glume, de socializare. Mi se pare că e un ‘peer pressure’ (presiune socială, n.r.) să lucrez, pentru că toată lumea o face, dar în același timp intervine și FOMO: știu că nu mai e nimeni în sală care face glume și se distrează, astfel știu că nu ratez nimic și mă pot apuca de treabă”, spune acesta. 

Prea multe opțiuni fac o alegere imposibilă

Într-o societate modernă care funcționează după motto-ul „sky is the limit” (limita e cerul, n.r.), posibilitățile personale, profesionale și materiale par infinite. O gamă tot mai largă de opțiuni din care poți alege ar trebui să însemne automat un nivel mai mare de satisfacție. Tot cântărind și comparând ce ai putea să alegi, teoria e că în final ajungi să iei cea mai bună decizie – încă o piesă pentru o imagine a unei vieți Insta-perfecte.

Dar, în cartea sa, „The Paradox of Choice: Why More is Less”, psihologul american Barry Schwartz argumenta, la începutul anilor 2000, că într-o cultură în care nu există scuze pentru a nu atinge perfecțiunea, supraîncărcarea de opțiuni, așteptările mult prea mari și nerealiste și frica de eșec pot duce la stres, depresie și o paralizie constantă vizavi de luarea unei decizii.

Altfel spus, când libertățile individuale și autodeterminarea ating cote maxime, care este pragul peste care prea multă libertate și prea multe opțiuni pot deveni dăunătoare?

La peste 15 ani de la publicarea cărții, argumentele lui Schwartz nu doar că rămân de actualitate, dar sunt chiar mai relevante ca niciodată. Larga răspândire și acceptarea socială a unor fenomene globale precum telefoane inteligente care au zeci de aplicații, fiecare cu scenarii nelimitate pentru ce am putea face clipă de clipă, doar au exacerbat discuția din jurul acestei noi ordini sociale cu opțiuni infinite din care putem alege.

Iar FOMO este un rezultat direct al acestor evoluții și tendințe sociale.

„FOMO mi se pare că e descrierea perfectă a ce încercam să articulez în carte. Acum, fenomenul e unul des întâlnit. Sunt sigur că e mai rău în anumite locuri, precum New York. Nimeni nu-și face planuri în așteptarea că va veni ceva mai bun, iar rezultatul este că toată lumea ajunge să nu mai facă nimic”, explica psihologul american, Barry Schwartz, într-un interviu Pacific Standard din 2014.

John McAlaney, profesorul de psihologie intervievat de Panorama, consideră că acest întreg univers infinit de opțiuni contribuie, în mod indubitabil, la FOMO.  

„E normal să ne schimbăm comportamentul social în funcție de oamenii cu care suntem (prieteni, familie, colegi de birou, profesori), dar atunci când încercăm să ne adresăm unor segmente diferite de oameni într-o perioadă mult prea scurtă de timp, pentru că avem atât de multe contexte de adresare și socializare, acest lucru poate duce la anxietate”, explică expertul.

Pentru Cristian, cumulul de opțiuni cu siguranță are un efect asupra deciziilor pe care e nevoit să le ia zi de zi cu privire la ieșit.

„Eu am FOMO și când decid dimineața dacă să ies la o cafea sau dacă mă duc să lucrez de la o cafenea. Pentru mine, orice ieșire – chit că mă duc să citesc în parc, mă duc la sală, mă duc să iau o cafea sau mă dau cu bicicleta prin oraș, cu fiecare ocazie eu mă voi întâlni cu cineva cunoscut sau voi interacționa cu cineva. Eu am cel puțin o astfel de ieșire în fiecare zi. Poate sunt 3-4 zile pe lună când nu ies din apartament, dar și atunci mă duc la sală și interacționez cu oameni. Pentru mine, e important să fac parte dintr-o comunitate, îmi place să fiu înconjurat de oameni și să particip la viața de zi cu zi”.

Ca orice fenomen care are implicații tehnologice – un subiect care obsedează societatea modernă și datorită faptului că nu poate ajunge la un consens cu privire la contribuția ei socială (face mai mult bine sau rău lumii?), FOMO va continua să creeze controverse și să rămână prezent în discursul public. Chestiuni precum bunăstarea tinerilor, relația lor cu tehnologia și cu social media, dar și evoluția identitară a generațiilor care s-au născut și au copilărit în era Internetului, când superficialul și esteticul sunt la putere, sunt printre cele mai presante probleme sociale ale timpurilor noastre. 

Însă, ca toate aceste aspecte să poată fi incluse într-un discurs benefic, care poate ajuta societatea să avanseze, primul pas e să conștientizăm că există o problemă.

„E o glumă între psihologi. De câți psihologi e nevoie să schimbi un bec? De unul singur, dar becul trebuie să vrea să se schimbe. La fel e și cu oamenii, nu poți schimba comportamente, dacă nu le recunoști”, concluzionează psihologul John McAlaney.

Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Mălina Mîndruțescu

    Mălina este jurnalistă și pasionată de politică, cultură, digitalizare și consum. Cu studii în Marea Britanie și Statele Unite, ea este absolventă de Istorie & Politică la Queen Mary University of London și deține un Master în Terorism & Violență Politică de la University of St. Andrews.

    Specializată în politică americană și studii de securitate, Mălina caută mereu să iasă din bula de confort, iar prin poveștile pe care le scrie, dorește să gasească mereu acel unghi nou și inedit. A fost publicată în presa internațională, precum Foreign Policy și Balkan Insight.

    Colaborează cu analize pe politică externă pentru True Story Project, proiect al German Marshall Fund.

    malina.mindrutescu@panorama.ro


Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc