OPEN MINDS

Inflația și războiul. De unde poate veni soluția pentru România

Computer Hope Guy
sursa foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

După doi ani de pandemie și de mari presiuni pe lanțurile globale de aprovizionare, începerea războiului din Ucraina a adăugat un nou strat de complicații resimțite cel mai dur de economiile europene. Lună după lună, această reașezare dramatică a relațiilor comerciale a accentuat inflația și a dus-o la nivelurile îngrijorătoare pe care le vedem acum.

Rusia este un furnizor de hidrocarburi important pe piața globală, și, până la declanșarea războiului în Ucraina, era cel mai important pentru Uniunea Europeană. În contextul crimelor de război ale armatei Rusiei în Ucraina, presiunea publică asupra guvernelor și a autorităților Uniunii Europene de a renunța la importul de hidrocarburi din Rusia, pentru a nu mai finanța în acest mod războiul Rusiei în Ucraina, este extrem de puternică.

Acest război se suprapune și cu un focus sporit asupra luării în considerare, în deciziile de afaceri și de investiții, a factorilor ESG, adică Enviromental (factorii cu impact asupra mediului), Social (factorii cu impact asupra societății) și Governance (modul în care companiile sunt conduse). E un focus care se resimte inclusiv la nivel de reglementări.

Practic, oricine este serios în privința implementării factorilor ESG în deciziile de afaceri nu are cum să ignore situația umanitară din Ucraina, precum și impactul pe care îl are războiul pornit de Rusia asupra societății ucrainiene. De aici vine o presiune suplimentară asupra companiilor de a renunța la afacerile pe care le mai desfășoară în Rusia. Și vedem deja companii de energie care refuză să mai importe hidrocarburi din Rusia. Asta deși acestea se tranzacționează la discount, iar în regimul actual de sancțiuni astfel de importuri sunt încă permise.

Dacă decizia politică de a renunța la aceste importuri a fost deja luată, rămâne de stabilit viteza cu care se va renunța, în practică, la ele. Eliminarea acestor importuri va reduce oferta în special în Uniunea Europeană. Iar tranziția către alte forme de energie, mai verde, necesită timp. Ca urmare, de aici vine o presiune asupra prețurilor produselor energetice la nivel global și în Uniunea Europeană, în mod special.

Inflația, în cifre. Mărfurile și materiile prime cu cele mai mari creșteri de prețuri

În cazul petrolului, Uniunea Europeană a găsit deja soluții alternative la petrolul rusesc. Ca urmare, prețul petrolului Brent, care este cel relevant pentru țările Uniunii Europene, a atins un maxim (în perioada războiului din Ucraina) de 123,5 USD/baril, la începutul lunii martie 2022. Ulterior, și cu suportul creșterii producției în Norvegia, Canada și Statele Unite, precum și a eliberării de rezerve de către Statele Unite, prețul petrolului s-a redus treptat, tranzacționându-se în prezent în jur de, uneori și chiar sub, 90 USD/baril.

Un alt șoc al acestui război s-a resimțit asupra prețurilor produselor alimentare. Atât Rusia, cât și Ucraina sunt exportatori importanți la nivel global de cereale. Rusia, pentru a pune presiune suplimentară pe țările Uniunii Europene, a decis stoparea exportului de cereale către aceste state. Ucraina, pe fondul blocadei la care este supusă de Rusia și a distrugerii infrastructurii de transport de către armata rusă, nu poate/sau poate într-o mică măsură să continue exportul de produse agricole. De aici, șocul produs asupra prețurilor produselor alimentare la nivel global, șoc care a fost prea puțin atenuat de acordul de la Istanbul din timpul verii, privind transporturile sub garanții turcești și cu acord rusesc a cerealelor ucrainene.

Mai mult, atât Ucraina, cât și Rusia sunt exportatori și de alte mărfuri și materii prime, care, din cauzele menționate mai sus, alături de sancțiunile la adresa importurilor rusești, reduc oferta globală pentru acele mărfuri și materii prime.

Ca urmare, prețurile multor mărfuri și materii prime au înregistrat creșteri extrem de ridicatate pe timpul desfășurării războiului. Iată câteva exemple de evoluții anuale ale prețurilor:

  • petrol: creștere de peste 60%;
  • gaz natural în UE: și de peste 1000% în anumite perioade, în Statele Unite în jur de 150%;
  • cărbune: +250%;
  • litiu (folosit pentru bateriile electrice): peste 400%;
  • grâu: în jur de 50% în plus;
  • secară: +70%;
  • nichel: +80%;
  • zinc: +40%.

Iar aceste majorări se duc fie direct în prețurile coșului de consum (inflație), cum este cazul produselor alimentare și al energiei, dar se transmit și indirect, prin prețurile producției industriale, în componenta de prețuri nealimentare a ratei inflației.

Care este impactul pe care îl are inflația asupra economiei românești?

Aceste prețuri ridicate au ca prim efect reducerea consumului. Însă, până acum, creșterea de rată de inflație a fost compensată de majorarea salariilor, astfel că, la nivel de economie, nu s-a pierdut încă putere de cumpărare.

Însă, războiul din Ucraina a generat și o puternică aversiune la risc. Iar această aversiune la risc conduce la prudență: a companiilor, când vine vorba de investiții, dar și a populației, în a consuma.

Acestă situație pune probleme când vine vorba de răspunsul politicilor monetare și fiscale.

În ceea ce privește politica monetară, inflația ridicată, deși generată și de factori care nu pot fi influențați de către politica monetară (cum sunt prețurile la energie), necesită întărirea politicii monetare. Banca centrală a majorat deja rata de dobândă de politică monetară, iar aceste majorări vor continua. Însă creșterea ratelor de dobândă afectează negativ cererea și, implicit, creșterea economică. Asta, în condițiile în care economia este oricum în decelerare.

În ceea ce privește politica fiscală, deficitele ridicate, creșterea puternică a datoriei publice, precum și a procedurii de deficit excesiv în care este România fac ca spațiul fiscal să fie extrem de redus. Există chiar riscul, deja parțial realizat, al unei politici fiscale pro-ciclice, adică de creștere a taxării exact atunci când economia decelerează.

Prin urmare, o soluție, care, dacă ne uităm evoluția cursului de schimb, este deja implementată de către banca centrală, o reprezintă utilizarea cursului de schimb ca ancoră anti-inflaționistă.

Însă pentru a susține această politică (pentru a susține cursul de schimb), precum și pentru a asigura fonduri pentru investiții (și, implicit, creștere economică), este extrem de importantă absorbția de fonduri europene. Pe de-o parte, atragerea acestor bani asigură investiții, conducând, în același timp, și la majorarea rezervei valutare a băncii centrale și, implicit, la stabilitatea cursului de schimb.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Adrian Codirlașu

Vicepreședinte CFA România

Este vicepreședintele CFA România (Chartered Financial Analyst), având peste 20 de ani de experiență în domeniul bancar și pe piețele financiare. Este doctor în economie, cu specializarea în finanțe internaționale. Este, totodată, profesor asociat la Școala Doctorală de Finanțe, din cadrul Academiei de Studii Economice din București, unde predă materii legate de econometrie, piețe financiare, instrumente financiare derivate și managementul riscului.


Urmărește firul poveștii
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    2
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x