Jocul lui Putin cu legea marțială, rușilor le-a ajuns propaganda la os și chiar este sfârșitul istoriei

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul lui Putin în Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte ale acestei săptămâni. În continuare, o adaptare a newsletter-ului nostru săptămânal, la care vă puteți abona AICI. 

Evoluții notabile, săptămâna aceasta, pe mai multe planuri ale războiului, care, spun unii analiști, a intrat într-o nouă fază.

Rusia și-a intensificat bombardamentele asupra infrastructurii critice, inclusiv cu o serie de atacuri cu drone kamikaze. Sunt țintite în special sursele de alimentare cu energie electrică și cu apă. Dincolo de ce înseamnă aceste distrugeri pentru reconstrucția Ucrainei, atacurile vor crea o nouă criză a refugiaților în Europa, i-a avertizat președintele Zelenski pe liderii reuniți, joi, la Consiliul European.

Există temeri că Rusia va distruge un baraj important din regiunea Herson și va inunda numeroase localități, pentru a da, la final, vina pe ucraineni. Rușii au minat deja barajul și au dat ordin de evacuare pentru locuitorii din preajmă. Iar asta, spun deja unele analize din surse credibile, e pretextul pentru o retragere rusească din aceste regiuni în care pierde teren, deși au fost anexate ilegal de Federația Rusă.

În acest timp, la Bruxelles, liderii UE au făcut ce știu ei mai bine: au mai avut un summit pe tema energiei și au ieșit, joi noapte, să împacheteze drept progres faptul că au decis că vor continua negocierile. Merg înainte tratativele mai ales pe punctul cel mai sensibil: plafonarea temporară a prețului de achiziție a gazului. Acum, șefii de stat și de guvern au pasat mingea celorlalte două instituții, Consiliul de miniștri ai UE și Comisia Europeană. Summit-urile merg mai departe.

Același Consiliu European a condamnat „actele de sabotaj la adresa infrastructurii critice”, cum a fost cazul exploziilor recente de la gazoductele Nord Stream. Tocmai pentru că se vorbește tot mai cu emoție despre vulnerabilitatea acestei infrastructuri, Panorama a făcut, recent, un exercițiu și și-a imaginat cum ar arăta Europa scoasă din priză. Imaginea de ansamblu și toate nuanțele, aici.

Țarul e gol când nu e la TV

Rușilor pare că le-a ajuns propaganda la os, după așa-zisa „mobilizare parțială” a lui Vladimir Putin. Primarul Moscovei a anunțat, săptămâna aceasta, că mobilizarea s-a încheiat în capitala rusă. Serghei Sobianin a încercat să vândă povestea cu argumentul că s-a atins cota de încorporare (16.000 de bărbați ar fi fost recrutați aici), așa că toți ceilalți care au primit ordin de încorporare nu mai trebuie să se prezinte la biroul de recrutare.

Se pare că la fel se va întâmpla, cât de curând, și în fieful lui Putin, Sankt Petersburg.

Slabe șanse ca în spate să fie un succes al operațiunii de mobilizare. Meduza, site independent interzis în Rusia, are informații că echipa lui Putin a comandat niște focus-grupuri pe tema mobilizării. Sondajele au scos la iveală că sprijinul rușilor pentru așa-zisa operațiune specială din Ucraina s-a prăbușit cu o viteză amețitoare. Doar bătrânii, telespectatori fideli ai posturilor din mașinăria de propagandă și nepreocupați de procesul de mobilizare, ce l-ar mai susține pe președintele rus când vine vorba de război. Altfel, Kremlinul a primit vestea că în țară s-a creat un „curent clar anti-Putin”.

Totuși, memo-ul nu pare să fi ajuns pe tot întinsul Federației, pentru că unii lideri locali își văd, conștiincios, de mobilizare și adună bărbații apți de război.

Nu doar trimiterea în sine a rușilor la luptă în țara vecină e factorul care alimentează acest curent anti-Putin. Oamenii au aflat cât se poate de repede că împăratul militar rus e cam gol. Din toată propaganda despre măreția armatei ruse nu mai rămâne mare lucru, când familiile văd cum ai lor sunt trimiși în Ucraina după o singură repriză de tras cu arma sau când trebuie să-și cumpere ei echipamente, pentru că nu primesc ce au nevoie.

New York Times are un articol plin cu frustrările și realitățile de care s-au lovit rușii trimiși „să elibereze” Ucraina. Îl puteți citi AICI. Iar articolul din Meduza despre „curentul anti-Putin” poate fi citit aici.

Ce înseamnă legea marțială a lui Putin

Pe 19 octombrie, Vladimir Putin a decretat lege marțială în cele patru regiuni ucrainene care nu sunt ale Rusiei decât pe hârtiile ilegale de la Kremlin și pe care armata rusă nici măcar nu le controlează în totalitate.

În discursul lui de la semnarea documentelor, Putin a comentat că legea marțială era deja în vigoare de la momentul „încorporării teritoriilor în Federația Rusă” și că decretele sunt doar o formalitate. Și dacă acceptăm această logică, Kremlinul și-ar demonta, de fapt, povestea că viața revine la normal în teritoriile anexate, odată ce ele au devenit teritorii rusești, subliniază Associated Press.

Deși poate părea un gest gol, decretele privind legea marțială în Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie pot ascunde tertipuri periculoase.

Reputatul analist al spațiului fost sovietic Mark Galeotti crede că Putin a decretat, de fapt, lege marțială în toată Rusia. Deocamdată, ea se aplică în diferite grade în afara teritoriilor anexate. Dar ce subliniază Galeotti e că autorităților ruse li se dau pârghii pentru eventuale abuzuri și noi îngrădiri de drepturi și libertăți civile.

Putin has just issued two presidential decrees on martial law, following an emergency meeting of the Security Council. A quick thread with some first thoughts about how this is in effect a declaration of variegated martial law across the whole of Russia 1/

— Mark Galeotti (@MarkGaleotti) October 19, 2022

Site-ul Meduza explică în detaliu ce nivel de alertă e în vigoare și unde, precum și ce măsuri implică fiecare dintre ele. În teritoriile anexate, de exemplu, putem vedea restricții de circulație, confiscarea unor bunuri și proprietăți private, pentru a fi folosite la efortul de război, interzicerea organizării de evenimente și manifestații. Se pot monitoriza și cenzura comunicațiile oamenilor și se pot decide noi programe de muncă. Iar polițiștii pot percheziționa oricând, fără motiv, persoane sau locuințele lor.

Citiți aici analiza din Meduza despre implicațiile legii marțiale pe teritoriul Federației Ruse.

„Chiar e sfârșitul istoriei”

Când a început războiul, politologul Francis Fukuyama, autorul celebrei cărți „Sfârșitul istoriei și ultimul om”, vorbea despre încheierea a ceea ce el numește sfârșitul istoriei. Adică ordinea democratică liberală nu mai e standardul de guvernare la nivel global, odată cu ascensiunea autoritarismului și a iliberalilor din ultimii ani. Aproape opt luni mai târziu, Fukuyama revine la ideea din martie. Spune că tot ce s-a întâmplat în acest răstimp îi confirmă teza că suntem, într-adevăr, martorii sfârșitului istoriei. Viabilitatea modelului democratic nu a fost bombardată de Vladimir Putin. Dimpotrivă.

Într-un eseu publicat în The Atlantic, Fukuyama scrie că ultimul an a arătat că miezul unor state autoritare e cât se poate de găunos și afectat de slăbiciuni importante.

Aceste slăbiciuni pot fi grupate în două categorii. Prima se referă la faptul că, în realitate, concentrarea puterii în mâinile unui singur om, liderul autocrat al unor astfel de regimuri, slaba calitate a procesului decizional e inevitabilă. Cu timpul, asta va duce la consecințe catastrofale, comentează scriitorul. Cel de-al doilea tip de slăbiciune e faptul că, prin prisma lipsei unor mecanisme de tragere la răspundere a acestor conducători cu tendințe despotice, sprijinul lor real este slab și se poate prăbuși de la o clipă la alta, în funcție de circumstanțe.

Aplicate pe studiul de caz rus, știm că multe analize care încearcă să deslușească performanța mult sub așteptări a armatei ruse pe frontul ucrainean au, printre ipoteze, și scenariul că Vladimir Putin nu s-a consultat cu generalii săi sau, mai grav, că președintelui rus nu i se comunică situația militară reală.

Cât despre a doua slăbiciune, am văzut deja cât de repede s-a spulberat sprijinul rușilor pentru așa-zisa „operațiune specială de eliberare” a ucrainenilor. În momentul în care conflictul a ajuns în casele lor, să le încorporeze tații, soții, fiii, bula de susținere creată de propaganda rusă s-a spart.

Deciziile proaste și slaba susținere ale lui Vladimir Putin au generat „una dintre cele mai mari erori strategice” din istoria recentă, comentează Francis Fukuyama, care își extinde analiza și asupra situației din China și din Iran, dar atinge inclusiv cazurile iliberalilor europeni sau al moștenirii lui Trump, în SUA.

Pe larg, despre viitorul și lecțiile trecutului pentru democrația liberală, în The Atlantic.