PANORAMA RĂZBOIULUI

Simbolul Mariupol a căzut, de ce se opune Turcia primirii nordicilor în NATO și cum arată lumea rușilor, desenată de Kremlin

Computer Hope Guy
18.05.2022 Azovstal. Lupta continuă”. Poză postată miercuri pe Twitter de comandantul Regimentului Azov, Bohdan Krotevici. (Sursa foto: Twitter/@BohdanKrotevych)

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta.

Ultimul bastion din Mariupol a căzut

Cea mai sângeroasă și lungă bătălie a războiului s-a încheiat în momentul în care Ucraina le-a cerut soldaților rămași în uzina Azovstal din oraș să se predea. „Avem nevoie de eroii noștri în viață. Este principiul nostru”, a spus președintele Zelenski.

Rusia a anunțat că 1.730 de soldați ucraineni s-au predat în Mariupol și au fost luați în custodia forțelor rusești, dar acest număr nu a fost confirmat de partea ucraineană.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii a precizat într-un comunicat că înregistrează luptătorii care au părăsit Azovstal, dar că nu se ocupă de transportarea lor. Le înregistrează numele, data nașterii și ruda cea mai apropiată, pentru a putea să urmărească traseul prizonierilor de război și să-i ajute să ia legătura cu familiile.

Soarta prizonierilor ucraineni de la Azovstal este incertă. Ucraina speră la un eventual schimb de prizonieri, în contextul în care Moscova a cerut ca aceștia să fie judecați în instanță, scrie New York Times.

O situație mai delicată o au membrii batalionului Azov, gruparea ucraineană ale cărei legături cu extrema dreaptă au oferit o aparență de credibilitate afirmațiilor false ale Rusiei potrivit cărora armata sa ar lupta împotriva naziștilor în Ucraina. Când a anunțat începutul invaziei, președintele Vladimir Putin a declarat că Rusia va „căuta să demilitarizeze și să denazifice Ucraina, precum și să-i aducă în fața justiției pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor”.

În cursul acestei săptămâni, biroul procurorului general al Rusiei a cerut Curții Supreme să recunoască Regimentul Azov din Ucraina drept „organizație teroristă”, potrivit Reuters, care citează surse rusești. Curtea Supremă a Rusiei urmează să audieze cazul pe 26 mai, potrivit Interfax.

Mariupol a fost încercuit de trupele rusești la începutul lunii martie, fiind bombardat săptămâni întregi. La sfârșitul lunii aprilie, Moscova a afirmat că a cucerit orașul. Totuși, singurul bastion necucerit a rămas uzina Azovstal, în subteranele căreia s-au baricadat deopotrivă civili și soldați ucraineni.

Acum, predarea unora dintre cei mai duri luptători ucraineni a oferit Rusiei ocazia de a prezenta o victorie, într-un moment în care până și unii comentatori pro-ruși au început să își exprime frustrarea față de calculele greșite ale armatei și de progresul lent al războiului.

Ocuparea orașului Mariupol, situat între Crimeea, anexată de Rusia în 2014, și regiunea din estul Ucrainei numită Donbas, controlată de separatiști pro-ruși, îi securizează Moscovei controlul asupra întregului țărm nordic al Mării Azov.

Dacă vreți să citiți mai multe despre situația din Mariupol, găsiți aici o analiză a NPR.

Extinderea NATO: De ce se opune Turcia și care e urgența

Finlanda și Suedia au depus oficial candidatura pentru a adera la NATO, un gest care părea iminent în lumina ultimelor evoluții ale războiului din Ucraina. Dar niciunul dintre statele membre ale NATO nu se aștepta la reacția Turciei, care a anunțat că nu agreează cooptarea celor două țări în Organizația Tratatului Nord-Atlantic.

Faptul că nu există unanimitate în cadrul aliaților înseamnă, de fapt, și o amânare a începerii procesului de aderare, care ar trebui să demareze cu o invitație oficială trimisă de NATO celor două state.

Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a spus răspicat că Turcia este țara care „susține cel mai mult activitățile Alianței Nord-Atlantice” (Turcia are a doua armată ca mărime din NATO), dar acest lucru „nu înseamnă că va spune ‘da’ fără rezerve oricărei propuneri”.

Erdogan a afirmat că Suedia și Finlanda „găzduiesc multe organizații teroriste”, referindu-se, în primul rând, la militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o organizație pe care Ankara și alții au catalogat-o drept teroristă. Dar și la YPG, miliția majoritar kurdă din Siria, afiliată PKK. Liderul turc a mai spus că i-a cerut „fără succes” Suediei 30 de „teroriști” care se află pe teritoriul acestei țări și a sugerat că ar putea cere și alte concesii pentru a-și oferi în schimb acordul la primirea celor două state nordice în NATO.

Nu este clar până unde va merge Erdogan, care mai are un an până la alegerile prezidențiale din 2023, când urmează să se prezinte pentru a fi reales. Este posibil ca, în condițiile crizei economice, să încerce să își găsească sprijin în electoratul naționalist care nu susține niciun fel de înțelegere cu PKK, arată un material Washington Post.

Cele două state nordice au anunțat că vor să discute cu Turcia pe această temă, iar oficialii alianței sunt optimiști că situația se va rezolva, iar astfel NATO își va dubla lungimea graniței cu Rusia, pe flancul estic și nordic.

Deocamdată, Suedia și Finlanda sunt într-o situație vulnerabilă, până când vor fi acceptate definitiv. O procedură care ar putea dura de la câteva luni, până la un an sau mai mult, în funcție de cât de repede se mișcă statele aliate. Fiecare stat NATO trebuie să ratifice aderarea noilor veniți. 

Cel mai recent membru al NATO, Macedonia de Nord, a primit invitația în iulie 2018 și a aderat oficial la NATO în martie 2020 – deci doi ani mai târziu. Oficialii NATO au spus însă că în cazul Finlandei și Suediei, aderarea s-ar putea face „pe repede-nainte”, mai ales că cele două state au fost apropiate de misiunile NATO, în special după 2014. 

Mai există o temere din cauza căreia procesul este grăbit: Rusia a spus că unul dintre motivele pentru invadarea Ucrainei a fost tocmai respingerea unei eventuale extinderi a NATO. După anunțul Finlandei și Suediei, Moscova a a amenințat deja că vor exista represalii.

Dacă vreți să citiți mai multe despre procesul de aderare al Finlandei și Suediei la NATO, găsiți aici o analiză din Washington Post.

Gura colonelului adevăr grăiește. Cum arată lumea rușilor, desenată de Kremlin

Mihail M. Hodarenok, analist militar de la una dintre cele mai populare televiziuni de stat rusești, și-a lăsat luni colegii de platou muți de uimire când a declarat că situația din Ucraina se deteriorează pentru Rusia. O evaluare onestă a situației, care nu își mai găsește demult locul pe posturile tv rusești.

„E clar că situația pentru noi se înrăutățește”, a spus colonelul în retragere, care este și un analist militar conservator, scrie New York Times.

A fost unul dintre momentele rare de analiză sinceră într-o țară în care criticarea efortului de război din Ucraina, denumit „operațiune militară specială”, poate duce la o pedeapsă cu închisoarea și în care televiziunile respectă, în general, poziția Kremlinului.

Talk-show-urile de știri din Rusia sunt, adesea, un loc unde se strigă, mai degrabă decât să se poarte dezbateri și unde fiecare dintre invitați vrea să se audă mai tare decât ceilalți. De această dată, scrie publicația americană, ceilalți participanți au tăcut. Singura care l-a combătut pe analistul militar cu argumente folosite de Kremlin a fost gazda emisiunii.

Poate că este greu, într-o lume atât de conectată, să ne dăm seama cum ar fi dacă accesul la informațiile nepărtinitoare ar dispărea.

În Rusia, după mai bine de două decenii la putere, Putin este astăzi cel care deține controlul informațiilor care ajung publice: statul controlează canalele de televiziune, ziarele și posturile de radio din țară, scrie publicația britanică The Economist. Kremlinul le oferă editorilor și producătorilor indicații cu privire la ce și cum să acopere. 

Pe măsură ce publicul tânăr se mută online, Kremlinul încearcă să controleze conversația de acolo, blocând sau subminând mediile digitale necooperante și inundând platformele populare, cum ar fi aplicația de mesagerie Telegram, cu conținut aprobat de stat. Situația a devenit și mai gravă după declanșarea războiului în Ucraina: cuvântul „război” cu referire la ce se întâmplă în Ucraina a fost interzis. Multe platforme de socializare, inclusiv Facebook, Twitter sau Instagram, au fost interzise sau blocate. Presa independentă și influentă a fost trasă pe linie moartă: de la televiziuni și radiouri la Novaya Gazeta, al cărei redactor-șef a câștigat Premiul Nobel pentru Pace.

Ca în orice țară, imaginea exactă depinde de presa pe care o consumă fiecare. The Economist a făcut acest exercițiu și s-a pus în pielea unui rus care nu are sau nu știe cum să își obțină informațiile neoficiale cu ajutorul tehnologiei și consumă doar informațiile oficiale. Materialul „The Putin Show” este un stop-cadru pe 11 mai al unei lumi așa cum a fost ea desenată de Kremlin.

Dacă vreți să citiți mai multe despre cine este colonelul Hodarenok, găsiți aici analiza din New York Times, iar dacă vreți să citiți ce informații le sunt oferite cetățenilor ruși prin presa controlată de Kremlin, puteți citi materialul The Economist.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Cristina Dobreanu

    Are o experiență de peste 15 ani în presa generalistă și economică. Îi place să pună informațiile în context, fiindcă o privire de ansamblu aduce mereu noi perspective. Scrie în special despre antreprenori, retail și start-up-uri, dar urmărește cu atenție tendințele care ne pot schimba viața de zi cu zi.
    Crede în puterea exemplului și în lucrurile care nu sunt făcute cu superficialitate.


Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc