Războiul din Ucraina a rupt lumea în două

Noii nealiniați. Mizele marilor actori care nu susțin Occidentul în fața Rusiei

Computer Hope Guy
Premierul indian Narendra Modi, alături de Vladimir Putin și Xi Jinping. Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Eroismul Ucrainei a reușit să unească Occidentul mai mult ca niciodată, de la sfârșitul Războiului Rece încoace. Însă în același timp a adus în față și o logică geopolitică pe care n-am mai văzut de la destrămarea URSS. Așa-numitul „Global South” (Sudul Global) a condamnat la ONU invazia rusească, dar s-a ferit să se alinieze la politica sancțiunilor, pornită de Statele Unite și aliații săi occidentali.

E vorba de statele mai puțin dezvoltate economic, dar și de puteri regionale din emisfera sudică. În spatele acestei decizii, a stat un calcul cinic: aceste state caută să nu alieneze niciuna dintre cele două tabere și să recreeze o mișcare asemănătoare „țărilor nealiniate”.

Câtă lume susține pe bune Ucraina în războiul cu Rusia

La începutul războiului, nu mai puțin de 141 de țări au votat rezoluția Adunării Generale a ONU din 3 martie 2022, care condamna invazia Rusiei în Ucraina. Chiar dacă nu a avut efecte politice, acest gest ar fi trebuit să arate o solidaritate puternică de partea Ucrainei. Au fost și cinci țări care au votat împotrivă, alături de Rusia fiind Siria, Eritreea, Coreea de Nord și Belarus.

Cele mai grăitoare sunt însă numele care apar pe lista celor 35 de țări care s-au abținut. Printre ele se numără China și India, dar și numeroase alte state din Emisfera Sudică, în principal Africa, America Latină sau Asia de Sud și de Sud-Est, care fac parte din rândul statelor mai puțin dezvoltate, dar care împreună pot căpăta o greutate geopolitică importantă.

Multe țări din Africa și America Latină sunt solidare cu Ucraina, dar nu se opun Rusiei
141 de țări s-au opus agresiunii rusești la Adunarea Generală ONU. Doar 40 dintre ele s-au raliat politicii de sancțiuni *Sursa foto: twitter Times of Israel

Imediat după începerea războiului, doar în jur de 130 de state erau de partea Ucrainei, arăta o analiză The Economist bazată pe acțiunile și declarațiile guvernelor, la nivel mondial. Era vorba în mare parte de țările occidentale și cele aliate cu ele. Împreună, acestea produc 70% din PIB-ul lumii. Printre ele se numărau și țări cu o tradiție de neutralitate în ultimele secole, precum Suedia, Finlanda sau Elveția.

Însă statele neutre pe problema războiului, împreună cu cele care tindeau să țină cu Rusia, au nu mai puțin de 64% din populația planetei. Numai India și China reprezintă o treime.

Occidentul și Ucraina sunt încă departe de a avea susținerea globală. Acest lucru s-a văzut cel mai bine după primul vot în cadrul Adunării Generale a ONU, atunci când americanii au pus bazele formatului „Ramstein”, pentru ajutorarea Ucrainei cu armament și asistență militară. Au răspuns prezent doar puțin peste 40 de țări. Este vorba de statele NATO, marile democrații din zona Pacificului (Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud) și puținii lor parteneri din zona Africii (Kenya, Maroc, Tunisia, Liberia) și Orientul Mijlociu (Israel, Iordania, Qatar). 

În afara lor, puține țări s-au raliat politicii de sancțiuni împotriva Rusiei. Astfel, chiar dacă a fost izolată de occident, în ultimul an Rusia a încercat să își aducă tot mai aproape restul lumii, prin parteneriate economice și propagandă.

Invazia din Ucraina și schimbarea la față a Africii de Sud

Chiar înainte de invazie, ambasadorul Kenyei la ONU a ținut un discurs impresionant despre cum țările africane s-au născut din destrămarea imperiilor, având o experiență asemănătoare cu cea a Ucrainei.

„Decât să formăm națiuni care se uită înapoi cu nostalgie la vremurile de altă dată, preferăm să ne uităm înainte la o măreție pe care popoarele noastre nu au trăit-o”, spunea Martin Kimani, pe 22 februarie 2022.

Kenyenii s-au ținut de cuvântul dat și s-au alăturat occidentului în sprijinirea Ucrainei. Însă autoritățile de la Nairobi par a fi mai degrabă o excepție în Africa. Restul țărilor, în frunte cu Africa de Sud, membru BRICS și partener strategic al Rusiei, par să aibă o poziție neutră, atunci când nu este de-a dreptul pro-rusă.

Poziția autorităților sud-africane i-a luat prin surprindere pe majoritatea experților, mai ales în contextul în care încă din perioada lui Nelson Mandela, diplomația de la Pretoria s-a prezentat ca un avocat al drepturilor omului. Africa de Sud s-a poziționat inițial drept neutru, dar apoi au avut loc întâlniri între șefa diplomației sud-africane, Naledi Pandor și omologul ei rus, Serghei Lavrov, dar și exerciții navale comune cu Rusia și China.

Motivul e dat de un curent „marxist” în sânul Congresului Național African, partidul aflat acum la guvernare, și care încă tânjește după nostalgia perioadei în care URSS a ajutat Africa de Sud să obțină independența. Un alt motiv este faptul că anumiți oligarhi ruși au început să investească tot mai mulți bani în afacerile din Africa de Sud.

Nu numai curentul diplomatic după care se ghida Mandela este afectat, ci e posibil chiar și viitorul economic al Africii de Sud. Mai ales în contextul în care Uniunea Europeană reprezintă 22% din comerț iar SUA 7%, sud-africanii beneficiind de un acces preferențial pe aceste piețe, care poate fi foarte ușor retras. Totodată, Rusia reprezintă doar 0,5% din comerțul sud-african, în timp ce China reprezintă 16%, mai arată The Economist.

Russia Today, Ucraina cu grânele

Din pricina trecutului colonial și a felului în care URSS a contribuit militar la independența numeroaselor state africane, propaganda rusească înflorește pe continent. De altfel, Russia Today chiar urmează să deschidă o filială în Africa de Sud, în timp ce narativele Kremlinului au prins foarte bine în Africa francofonă, acolo unde există resentimente puternice față de intervențiile militare franceze. Și chiar dacă africanii de rând sunt solidari cu poporul ucrainean, aceștia pur și simplu nu pot trece de partea occidentului, din cauza trecutului colonial.

Angela Grămadă, președinta Experts for Security and Global Affairs Association și expertă în spațiul ex-sovietic, a explicat pentru Panorama cum propaganda de la Kremlin se folosește de zona Africii, pentru a distrage atenția de la sancțiunile impuse de Occident:

Rușii prezintă sancțiunile ca pe o oportunitate: da, am pierdut clientelă în Europa, dar am câștigat clientelă în alte state. De obicei, ei dau drept exemplu state din Africa, pentru că acolo și-a întărit Rusia propaganda în afara țării. De aceea, Zelenski menționează foarte des în discursuri Africa și state din Africa. Zelenski încearcă cumva să contracareze această propagandă folosită de ruși, pe zone care anterior nu erau atât de bine evidențiate în discursurile publice ale rușilor”.

Pentru a se contrapune acestor narative, Ucraina și-a mărit prezența diplomatică în Africa și a creat un program de donații de grâne, care deja a livrat zeci de mii de tone în Africa de Est. De exemplu, Etiopia, una dintre țările care s-au opus suspendării Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, se numără printre beneficiari. Sunt pași mici care se fac pentru câștigarea „inimilor” africanilor, dar necesari, în contextul în care Rusia pare că se simte ca peștele-n apă într-o zonă unde din cauza colonialismului, occidentul are deocamdată puțini sorți de izbândă.

Sudul Global n-a trecut de partea Ucrainei
Ministra de Externe a Africii de Sud, Naledi Pandor, alături de omologul său rus, Serghei Lavrov. Foto: Profimedia.

Relația cu „Sudul Global” nu este ireversibilă

Chiar dacă par acum să aibă întâietate în „Sudul Global”, Rusia și China sunt și ele privite cu scepticism aici. Jean-Cristophe Boucher, expert în relații internaționale și profesor la Universitatea din Calgary, a explicat pentru Panorama că la un moment dat va exista și în Sud o indignare față de cele două mari puteri autocrate, în timp ce relația proastă a Occidentului cu Africa și celelalte țări din această zonă nu este ireversibilă:

„Se vede deja o critică în Africa, față de inițiativa Chinei pentru noul Drum al Mătăsii (OBOR), iar oamenii vor afla că aceste relații cu un partener căruia nu îi pasă de reguli, sunt dificil de gestionat. Deocamdată, nu am ajuns la un punct fără întoarcere. Relațiile se înrăutățesc între Occident și China/Rusia, iar țările din sud se află la mijloc și nu știu ce aliat să își aleagă. China și Rusia au fost mai agresive, în încercarea de a trage de partea lor aceste țări. Țările occidentale au fost prezente acolo pentru mult timp și după toate discuțiile privind postcolonialismul, am avut probleme să menținem această relație. De exemplu, relația Canadei cu țările africane a scăzut enorm din anii ’70 încoace, pentru că dacă s-ar apuca să le spună acestor țări ce să facă, ar aduce aminte de perioada colonială”, a explicat Boucher.

Ce vrea India în războiul din Ucraina

India este prinsă într-o competiție regională cu China, este un aliat tradițional al Occidentului, dar și o țară cu numeroase probleme economice, în ciuda faptului că a devenit cea mai populată țară din lume. Astfel, nu surprinde decizia guvernului de la New Delhi să abordeze o poziție neutră, în care refuză să condamne agresiunea rusească și să impună sancțiuni, în timp ce face eforturi diplomatice pentru pace.

Asta și pentru că relația cu Rusia contează enorm în politica globală a Indiei. O Rusie fără vlagă ar cădea cu totul în brațele Chinei, lucru care n-ar fi deloc pe placul indienilor. Și au profitat din plin de această poziție neutră, primind petrol la prețuri de discount din partea Rusiei, țară care acum este furnizorul a 20% din necesar, în loc de 1%, cât era înainte. Totodată, chiar dacă India și-a diversificat sursele de armament, Rusia domină în continuare pe lista furnizorilor pentru India, cu 49% – mult în fața Franței (18%) și a Israelului (13%), arată un studiu recent al Institutului Spaniol de Studii Strategice.

În ciuda pragmatismului Indiei, autoritățile de la New Delhi au fost destul de active pe frontul negocierilor pentru pace, după cum arată Foreign Policy. În septembrie 2022, premierul Modi i-a amintit față în față lui Vladimir Putin, la summit-ul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, de o discuție telefonică în care i-ar fi spus că „nu mai trăim într-o eră a războiului”.

Tot India a fost cea care a mediat declarația comună a summit-ului G20 de la Bali, în care tonul era mai degrabă de condamnare a Moscovei. Nu în ultimul rând, ministrul de Externe Subrahmanyam Jaishankar a discutat despre nevoia unui acord de pace la Moscova, fără ca Ucraina să fie obligată să cedeze din teritorii. Totodată, autoritățile de la New Delhi le-au asigurat pe cele ucrainene că vor continua să le ofere ajutor umanitar și sprijin diplomatic, în contextul în care companiile farmaceutice indiene au trimis în Ucraina medicamente în valoare de 8 milioane de dolari.

Tot acest tango vine în contextul în care Narendra Modi încearcă să impună India drept unul dintre poli, în arhitectura geopolitică a viitorului. Însă pentru acest lucru, Modi are nevoie de Rusia care să pună baraj ambițiilor Chinei, dar și de sprijinul american. La rândul său, Washington se bazează pe o relație bună cu New Delhi în strategia lor în zona Asia-Pacific.

America Latină rămâne neutră, spre disperarea Occidentului

Într-un interviu acordat revistei Time în mai 2022, deci înainte să câștige al doilea mandat de președinte al Braziliei, Lula da Silva spunea că Vladimir Putin a greșit când a invadat Ucraina, dar la fel de vinovați pentru război sunt și Ucraina și Occidentul.

„Care a fost motivul invaziei din Ucraina? NATO? Atunci SUA și Europa ar fi trebuit să spună că Ucraina nu va face parte din NATO. Asta ar fi rezolvat problema”, spunea Lula.

Opinia celui care avea să fie următorul președinte al Braziliei a fost împărtășită la scară largă în America Latină. Singura țară din zonă care a impus sancțiuni economice și restricții de zbor Rusiei a fost Costa Rica. La polul opus, s-au aflat cele trei țări aliate ale Kremlinului în zonă, respectiv Cuba, Venezuela și Nicaragua. În rest, toate celelalte țări au impus o politică de neutralitate față de război. Chiar dacă au condamnat agresiunea rusească, au avut o poziție diferită față de cea a occidentului.

Acest lucru a fost cel mai vizibil luna trecută, când SUA le-a făcut o ofertă aparent de nerefuzat: cine donează armele din perioada sovietică ucrainenilor, va primi la schimb armament nou, american.

Columbia, Peru, Mexic, Argentina, Brazilia și Ecuador au în dotare elicoptere produse de MiG, dar și rachete sol-aer rusești, la fel și rachete anti-tanc compatibile cu ceea ce aveau ucrainenii în dotare. Peru are în dotare avioane MiG și Suhoi. Cu toate acestea, singurii care s-au oferit să ajute cu ceva au fost chilienii, care au promis că vor merge după război în Marea Neagră, cu navele de deminare.

„Chiar dacă ajung la fier vechi, nu vom da armele noastre rusești Ucrainei. Noi nu ținem cu nicio parte în acest război, vrem doar ca el să se termine cât mai repede”, a spus președintele de stânga al Columbiei, Gustavo Petro, potrivit Financial Times.

În ciuda laudelor primite de ambasadorii ruși, specialiștii susțin că politica de neutralitate a Americii Latine este izvorâtă din logica nealinierii din Războiul Rece. Sud-americanii văd războiul din Ucraina drept o nouă luptă pentru supremație între Rusia și SUA/Europa, din care toată lumea are de pierdut. Iar opinia lor este împărtășită și de populație.

Potrivit unui sondaj realizat de Ipsos, 73% dintre latino-americani spun că țările lor nu își permit să sprijine Ucraina, din pricina crizei economice. Și într-adevăr, chiar dacă Rusia nu este un partener economic prea mare pentru America Latină, efectele războiului se văd și aici, în special în ceea ce privește îngrășămintele.

Îngrășămintele Rusiei au trecere în America Latină

În 2020, relațiile economice dintre Rusia și America Latină atingeau în total numai 11,9 miliarde dolari, adică 0,64% din totalul comerțului latino-american. Paraguay avea cel mai mare procentaj (5,6%) al produselor exportate către cele trei țări implicate de război, Rusia, Ucraina și Belarus. Brazilia avea cel mai mare import al produselor din țările ex-sovietice, dintre țările latino-americane, de numai 1,8%. Însă există un produs pe care acest continent îl importa aproape exclusiv din Rusia, și anume îngrășămintele chimice.

Țări precum Brazilia (95,5%), Columbia (83%), Chile (75,5%) sau Argentina (70%) își cumpărau mare parte din necesarul de azotat de amoniu din Rusia, potrivit unei analize a Comisiei Economice pentru America Latină și Caraibe (ECLAC) din cadrul ONU. Din acest motiv, la insistențele Braziliei, Statele Unite au renunțat să pună sancțiuni pe fertilizatorii rusești și au permis acestora să ajungă pe piețele globale.

Însă, din cauza întreruperilor de pe lanțurile de aprovizionare, exportul îngrășămintelor chimice rusești scăzuse în mai 2022 cu 24%. În acest sens, fostul președinte Brazilian Jair Bolsonaro a cumpărat în avans îngrășăminte chimice din Rusia cu 16,5% mai mult, în primele luni din 2022. Însă, în luna mai a anului trecut, aceste importuri s-au oprit. În luna septembrie, prețul îngrășămintelor s-a triplat, fapt ce i-a forțat pe fermierii sud-americani să reducă producția. Acest lucru riscă să producă o criză alimentară în viitorul apropiat, arată un material AS/COA.

Țară* Principalele exporturi către Rusia în 2020 (procentaj din total) Principalele importuri din Rusia în 2020 (procentaj din total)
Argentina Unt (99%), Grăsimi saturate (67%), mandarine (45%), brânză (32%), lămâi (25%) Azotat de amoniu (70%), Cauciuc (36,2%), Clorură de Potasiu (35,5%), Motorină (27,4%)
Brazilia Alune (43%), Mere (29%), Cafea (15%), Tractoare (13%) Oțel laminat (98%), Azotat de amoniu (98%), Îngrășăminte minerale (54,5%), Clorură de potasiu (49%)
Chile Cupru (61%), Somon (40%), Brânză (35%), Migdale (22%), Păstrăv (21%) Cauciuc (97,7%), Azotat de amoniu (75,5%), Panouri din lemn (41%), Nitrați (38%), Fulgi de cartofi (25%)
Columbia Frișcă (98%), Unt (97), Pastă de cocos (18%), Cafea (15%) Elicoptere (99%), Azotat de amoniu (83%), Aluminiu (25%), Clorură de potasiu (21%)
Ecuador Flori (36%), Cafea (34%), Banane (21%), Pește (18%), Gemuri (15%) Îngrășăminte fosfatice (77%), Azotat de amoniu (63%), Negru de Fum/Pulbere (51%)
Paraguay Unt și grăsimi (86%), Carne de bovine (20%), soia (11%) Reziduuri de uleiuri pe bază de petrol (35%), îngrășăminte (32%), chimicale anorganice (4,5%)
Uruguay Ficat de vită (97%), Limbă de vită (80%), brânză (37%), Unt (25%) Bitum și asfalt (77%), Clorură de potasiu (76%), Sulf (31%)

*Sursa: ECLAC

Totuși, țările din America de Sud au avut parte și de un „boost” economic la începutul războiului, din pricina sancțiunilor impuse Rusiei și a războiului pornit de Kremlin, care a blocat grâul ucrainean în silozuri. Argentina, unul dintre cei mai mari producători de grâu, a avut o creștere cu 20% a exporturilor, în timp ce țări cu resurse importante de hidrocarburi, precum Brazilia și Columbia, au primit un bonus economic.

Cu toate acestea, dacă luăm în considerare și perioada pandemiei, care a afectat foarte grav această zonă a lumii, războiul din Ucraina a ciuntit și mai mult din creșterea economică a continentului, arată The Economist.

A contribuit Alina Mărculescu Matiș.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Eduard Nicolae Popa

În aproape un deceniu de presă, a lucrat atât în online, cât și în televiziune sau print. Printre cele mai importante nume din portofoliul său se numără B1 Tv, Vice sau Fanatik. De patru ani coordonează proiectul editorial Total Baschet, unul dintre cele mai bune site-uri de nișă din presa sportivă din România. Pasionat de politică și sport, cu care a avut cel mai mult de furcă din postura de jurnalist, a căutat tot timpul să găsească povestea din spatele a ceea ce se vede la suprafață.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    3
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x