Panorama războiului

Cum arată pacea cu Putin, cine ia oala cu petrol de pe foc și greșelile prin care Rusia și-a stricat războiul

Computer Hope Guy
Pictură murală în Los Angeles, California, stat american unde locuiesc peste 100.000 de ucraineni. Foto: Profimedia.

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre cum ar putea arăta pacea cu Putin – un compromis urât, cinic, dar eficient, destul de diferit de cum își imaginează mulți oameni o victorie împotriva Rusiei; despre care sunt cele trei chei de care depinde domolirea sau explozia prețului la petrol, după sancțiunile impuse Rusiei; și despre cum s-a stricat războiul lui Putin în Ucraina, din cauza greșelilor Rusiei și puterii de adaptare a Ucrainei la războiul modern.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 21 martie 2022:

Schița unui compromis. Cum ar putea să arate pacea cu Putin

Finalul războiului din Ucraina nu e prea aproape la orizont, iar toate analizele militare arată că rușii se pregătesc să intre într-o a doua fază a invaziei, după ce au eșuat în încercarea de a doborî rapid Ucraina: aceea a unui război de durată, în care să macine orașele ucrainene încercuite. De aceea, demersurile pe orice cale pentru a obține oprirea acestui masacru comandat de Vladimir Putin ar trebui accelerate. Cum? O analiză din Foreign Affairs, intitulată „Cum să faci pace cu Putin”, ne pictează un tablou posibil al păcii cu Rusia lui Putin. Nu e un tablou prea frumos, e plin de neajunsuri și, ca de la orice masă unde se negociază un compromis, nimeni nu va pleca mulțumit pe deplin.

Autorii, Thomas Graham (profesor la Yale, expert în zona Rusiei, fost director al direcției Rusia în Consiliul Național de Securitate al SUA, sub George W. Bush) și Rajan Menon (profesor de științe politice la City University New York), arată că primul pas logic către pace este un acord de încetare a focului și abia apoi negocierea sfârșitului acestui război. Ucraina și Vestul ar trebui să stabilească ce compromisuri pot face pentru a-l determina pe Putin să oprească războiul și să își retragă trupele.

Până la schița păcii din Ucraina, imaginată de cei doi profesori, iată concluzia lor. Este cheia în care ar trebui citite toate aceste idei care, la prima vedere, pot părea pentru mulți nedrepte pentru Ucraina.

„O înțelegere care să dureze va trebui să echilibreze interesele tuturor părților din conflict. În cadrul de lucru propus aici, nicio parte nu își atinge scopurile finale, dar fiecare primește ceva ce are urgentă nevoie – este rezultatul inevitabil al oricărei negocieri pentru a sfârși un război groaznic. Nu va arăta ca victoria pe care și-o doresc mulți din Vest și din Ucraina. Totuși, o înțelegere care păstrează o Ucraină independentă, cu posibilitatea de a se apăra singură, ar trebui să fie privită ca un succes major. Merită să ne amintim că Vestul a câștigat Războiul Rece nu printr-o singură lovitură, ci printr-o serie de pași – inclusiv, atunci când a fost necesar, să facă compromisuri cu Moscova, pentru a evita războiul. Rezultatul a fost o acumulare constantă de avantaje, de-a lungul a 40 de ani. Aceasta este abordarea pe care Vestul ar trebui să o adopte și astăzi”.

Nu există o cale clară pentru a învinge Rusia în acest război, atâta timp cât SUA și aliații din NATO au respins posibilitatea de a interveni militar direct pentru a proteja Ucraina, de teama unui război nuclear, constată analiza din Foreign Affairs. Sprijinul indirect, cu armament și informații, provoacă mari pierderi armatei Rusiei în luptă, dar Putin „pare pregătit să accepte acest cost”.

Iar dărâmarea lui Putin din interior nu pare deocamdată un scenariu prea plauzibil. În plus, cei care speră la acest deznodământ nu par să ia în calcul și ce ar putea urma după eventuala dispariție a lui Putin din ecuație. Ar fi dispus un lider nou la Kremlin să accepte să recunoască înfrângerea Rusiei în Ucraina? Probabil că nu. Ar exista riscul ca în Rusia să aibă loc o luptă violentă și prelungită pentru putere, care ar destabiliza total această putere nucleară? Poate că da.

Așadar, cum ar putea arăta un compromis cu Putin la butoane? Apartenența viitoare a Ucrainei la NATO părea ceva nenegociabil înainte de război, dar președintele Volodîmîr Zelenski a dat de înțeles că e dispus să pună acum asta pe masa negocierilor. În acest caz, SUA și NATO trebuie să decidă dacă pe viitor sunt dispuse să închidă ușa aderării pentru fostele republici sovietice care doresc să intre în Alianță.

În schimb, Ucraina va avea nevoie de o garanție de securitate, dacă ar renunța la scutul NATO. Și se va uita pentru asta tot la SUA și aliații NATO – armament, antrenamente, sprijin pentru modernizarea propriei industrii de apărare, în așa fel încât să-și poată asigura singură capacitatea de apărare.

Rusia ar putea accepta, dacă Ucraina ar fi de acord să nu permită acces pe teritoriul său forțelor, echipamentelor de luptă sau bazelor militare ale NATO. În schimb, Ucraina ar putea cere garanția unei limitări a forțelor ruse staționate în teritoriile de la granițele sale.

De asemenea, un acord de pace ar trebui să includă retragerea Rusiei din teritoriile pe care le-a ocupat din 24 februarie încoace. Dar și stabilirea statutului pentru Crimeea și republicile separatiste din Donbas. Cei doi profesori susțin că o metodă ar putea fi organizarea unor referendumuri monitorizate internațional, care să aibă garanția că sunt libere și corecte și în care populația de acolo să poată opta.

Pacea cu Putin ar trebui să cuprindă și angajarea Rusiei în reconstrucția Ucrainei. Practic, să plătească măcar o parte din ce a distrus. Restul costurilor va fi acoperit cel mai probabil de SUA, Europa și instituțiile financiare internaționale.

Pentru a convinge însă Rusia să facă toate acestea, ar mai fi nevoie de ceva: SUA și aliații occidentali să stabilească un plan de eliminare treptată a sancțiunilor. Fără un astfel de calendar, Rusia nu ar avea cum să fie atrasă spre a face compromisuri pentru pace.

De ce depinde piața petrolului, după războiul din Ucraina

SUA au interzis importurile de petrol din Rusia, iar tranzacțiile cu petrol rusesc în statele europene care nu și-au permis să ia măsuri așa de radicale sunt oricum îngreunate, din cauza sancțiunilor financiare impuse Rusiei. Cu una dintre principalele surse de petrol la nivel global redusă, piața petrolului este extrem de volatilă, iar asta s-a văzut în fluctuațiile spectaculoase de preț al barilului pe bursă, dar și a prețurilor la carburanți de la benzinării.

Trei mari factori influențează această ecuație și pot domoli sau spori volatilitatea din această perioadă, arată o analiză The Economist: înțelegerile din cadrul OPEC, producția de petrol din formațiunile de șist din SUA și însănătoșirea economiei din China. Oricare din acești factori poate provoca fluctuații mari la prețul petrolului.

Cu un deficit global de petrol care în luna aprilie e estimat să ajungă la 3 milioane de barili în fiecare zi, conform Agenției Internaționale de Energie, puterea de a acoperi gaura lăsată de lipsa petrolului din Rusia stă periculos de mult concentrată în mâinile a doar două țări: Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Deocamdată, ambele au refuzat apelurile de a-și crește producția de petrol.

În SUA, se discută despre capacitatea producției de petrol din șist de a acoperi lipsa din piață. Între 2010 și 2015, această industrie americană a provocat o scădere a prețurilor la petrol, slăbind mâna OPEC. Dar acum condițiile economice din SUA nu mai sunt aceleași, iar analiștii și oamenii din industrie se îndoiesc că figura ar mai putea fi repetată, arată The Economist.

A treia mare variabilă în ecuația volatilității petrolului la nivel global este China, care reprezintă cel mai mare importator de petrol din lume. Pandemia de Covid a afectat însă situația. Strategia „zero Covid” a Chinei presupune închiderea și izolarea unor orașe întregi, iar acest lucru înseamnă și consum mai redus de petrol. Acum, China se află în centrul celui mai grav val de Covid din toată pandemia, ca număr de cazuri, iar orașe-gigant precum Shanghai sau Shenzhen sunt în „lockdown”. O estimare făcută de Platts Analytics arată că restricțiile anti-Covid din China înseamnă o reducere a cererii de petrol de 650.000 de barili pe zi, în luna martie. Adică,  cam cât petrol produce Venezuela.

Radiografia unui eșec: cum s-a stricat războiul lui Putin în Ucraina

Financial Times a realizat o spectaculoasă „anatomie a primei faze a războiului președintelui rus Vladimir Putin” și cum a eșuat Rusia în Ucraina, într-o analiză interactivă, cu hărți, exemple video și analiză militară, intitulată „Cum au stricat greșelile Rusiei și rezistența ucraineană războiul lui Putin”.

Experții militari citați de Financial Times arată că abordarea Rusiei în primele 48 de ore ale acestui război din Ucraina sugerează că planul era avansul rapid către câteva orașe-cheie, unde ar fi forțat repede autoritățile locale să se predea. Dar în multe locuri, mai ales în nordul Ucrainei, unitățile de luptă ale Rusiei au rămas rapid fără resurse (provizii, combustibil, etc.). Eșecul Rusiei de a stabili linii de aprovizionare pentru aceste unități arată că Rusia nu și-a planificat o operațiune care să dureze mai mult de trei-patru zile.

„În mod clar, conducerea politică a Rusiei s-a gândit că vor putea avea victorii rapide, fără să distrugă zone urbane sau să se lupte prea serios cu forțele ucrainene”, spune Michael Kofman, directorul studiilor despre Rusia la think-tank-ul american CNA.

Armata ucraineană s-a adaptat însă condițiilor de luptă perfect. Iar acest lucru este și efectul unei schimbări complete a culturii militare din Ucraina, după momentul 2014. S-a făcut trecerea de la un stil sovietic de comandă, de sus în jos, la un sistem unde comandanții „juniori” au puterea de a lua decizii în luptă, arată Liam Collins, fost colonel în armata SUA. „După 8 ani de luptă în Donbas, comandanții lor juniori și-au dat seama – ‘Nu putem aștepta ca generalul să ne spună totul, trebuie să mergem și să luăm noi deciziile’. În viteza războiului, trebuie să poți face asta”. Collins a făcut parte dintr-o echipă trimisă de SUA în Ucraina pentru a-i antrena pe militarii ucraineni, după pierderea Crimeei.

În schimb, armata rusă e caracterizată printr-un proces de decizie de sus în jos, care îl are în vârf pe Putin. Iar primele zile ale invaziei din Ucraina exact asta au arătat – o armată care încearcă să pună în aplicare voința unui singur om, indiferent de realitatea din teren.

„Cam acesta este stilul rusesc: au un plan… iar în absența unui ordin care să îl schimbe, de sus, ei vor executa acel plan indiferent de ce se întâmplă”, explică generalul american Philip Breedlove, fostul șef operațional al NATO.

Armata rusă nu a fost pregătită organizațional și psihologic pentru acest război, iar alegerile strategice pe care le-au făcut în teren s-au adăugat acestor deficite, mai arată analiștii.

Supraestimarea propriilor puteri a fost un alt factor care a dus la acest rezultat. „Rusia și-a ascultat propria propagandă, că Ucraina nu e de fapt Ucraina”, spune generalul Breedlove, iar efectul a fost că forțele ruse au plecat la luptă cu așteptarea că vor fi primite ca niște eliberatori. Iar asta se vede din abordarea luptelor din primele zile, în care unitățile rusești încercau să dea buzna în orașe, ceea ce o armată face doar când crede că acele orașe sunt pe cale să se predea imediat. Realitatea din teren a fost exact pe dos.

Ce urmează acum, la aproape o lună de când Rusia a pornit acest război? Intrăm într-o a doua fază, în care Rusia începe să lupte așa cum am mai văzut-o în Siria sau în Cecenia, la Groznîi. Asedii sângeroase ale orașelor, cu scopul de a le izola și a le măcina până când se predau, așa cum se întâmplă la Mariupol, în sud. O metodă de război extrem de brutală, dar pe care Rusia a dovedit-o eficientă în campaniile sale militare din trecut.

„Acest război va deveni și mai urât”, este concluzia sumbră a unuia dintre analiștii citați.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Urmărește firul poveștii
Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc