PANORAMA RĂZBOIULUI

Pașii Rusiei în Donbas, reconstrucția Ucrainei pe banii Moscovei și cum s-ar suci SUA într-un sezon 2 cu Trump

Computer Hope Guy
Orașul Lisiciansk, ultimul bastion ucrainean în Luhansk, a căzut săptămâna aceasta în mâinile rușilor. Foto: Profimedia.

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta: progresul Rusiei în Donbas, costurile imense ale reconstrucției Ucrainei și de unde ar putea veni banii, dar și cum ar arăta angajamentul SUA în fața lumii și a Ucrainei, dacă la Washington optica s-ar răsuci într-un nou mandat al lui Donald Trump. 

Rusia cucerește Luhansk. Ce urmează în lupta pentru Estul Ucrainei?

Ucrainenii s-au retras din Lisiciansk, oraș-cheie și ultimul bastion din regiunea Luhansk, ceea ce i-a făcut pe ruși să revendice victoria în această regiune separatistă de pe teritoriul Ucrainei.

Pentru ucraineni, cel mai important lucru era să evite o încercuire, așa cum s-a întâmplat la Mariupol, și să salveze cât mai mulți oameni. Acolo, deși apărarea orașului a încetinit avansul rusesc cu multe săptămâni, efortul a însemnat uciderea sau capturarea a mii de soldați dintre cei mai bine pregătiți din armata ucraineană.

Mai mult, faptul că ucrainenii au reușit să țină la distanță mai multă vreme armata rusă se traduce în timp câștigat pentru ca Occidentul să le livreze mai multe arme.

Ecuația se complică și pe acest plan, odată cu demisia premierului britanic Boris Johnson. La doar o oră și jumătate după ce și-a anunțat demisia, Boris Johnson l-a sunat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski și i-a spus, potrivit Reuters, că poporul său beneficiază de sprijinul neclintit al Marii Britanii în lupta împotriva Rusiei și a afirmat că Marea Britanie va continua să furnizeze ajutor defensiv vital, atât timp cât va fi necesar. 

În cadrul summitului NATO de la Madrid, Marea Britanie a promis un ajutor militar suplimentar de 1,3 miliarde de dolari pentru Ucraina, ridicând contribuția sa totală la 2,8 miliarde de dolari – a doua după Statele Unite. Noul premier al Marii Britanii va trebui să decidă dacă  va continua această politică a lui Boris Johnson sau nu.

Fără armamentul furnizat de statele NATO, ucrainenilor le-ar fi fost greu să reziste, arată BBC, într-un material intitulat „Care este planul lui Putin, acum că a căzut Luhansk?” 

Rușii își continuă ofensiva către regiunea Donețk, cu bombardamente masive de artilerie asupra orașelor Sloviansk, Bahmut și Kramatorsk, acestea trei fiind principalele orașe din regiunea Donețk care se află încă sub controlul ucrainenilor. Și au și o semnificație simbolică. De pildă, Sloviansk este situat departe de marile orașe, dar suficient de aproape de autostrada M03, importantă din punct de vedere strategic, care leagă capitala Kiev de Harkov și continuă până la granița cu Rusia, lângă Rostov pe Don.

În 2014, Sloviansk a devenit primul cap de pod pro-rus din regiune. Kramatorsk, pe de altă parte, este centrul administrativ al Donețkului, iar forțele ucrainene au cartierul general aici. Bahmut se află în apropierea unei autostrăzi vitale pentru aprovizionarea armatei ucrainene.

Pentru Rusia, această regiune estică numită Donbas, întinsă de la Mariupol în sud, până la granița de nord a Ucrainei cu Rusia, are o importanță majoră, explică BBC.

Donbas este predominant rusofon. După ce Rusia a anexat Crimeea, în 2014, forțele sale ‘proxy’ au capturat mai mult de o treime din estul Ucrainei. Separatiștii pro-ruși au creat așa-numitele ‘republici populare’, pe care nimeni nu le-a recunoscut, iar Rusia intenționează acum să captureze și restul Estului. Problema cu aceste două regiuni este că, deși sunt majoritar vorbitoare de limba rusă, ele nu mai sunt și pro-ruse, iar o parte din această schimbare de atitudine se datorează și declanșării războiului de către Rusia.

Situația se complică, pe măsură ce Rusia avansează în aceste teritorii, dar nu este clar ce se va întâmpla, dacă ar reuși să cucerească toată regiunea. Armata rusă se poate opri în Donbas, din cauza semnelor de oboseală pe care le dă sau poate încerca să avanseze către restul Ucrainei. Nu este exclus nici ca pe fondul oboselii, intuite și de Putin, să fie declarată încetarea „operațiunii militare speciale”. Rusia ar putea spera că o încetare unilaterală a focului ar diminua sprijinul internațional pentru Ucraina.

Dacă vreți să citiți mai multe despre scenariile care ar putea urma după căderea Luhansk, găsiți aici analiza BBC.

Reconstrucția Ucrainei nu se poate face cu banii obținuți din bunurile confiscate de la ruși

Cele peste patru luni de război rusesc în Ucraina au provocat distrugeri impresionante, de la poduri și case, până la spitale și centre comerciale. Aliații occidentali ai Kievului continuă livrările de arme, atât de importante pentru apărarea ucraineană, dar au început să discute și despre reconstrucția Ucrainei. Chiar dacă un final al acestui război nu se întrevede la orizont.

La conferința pe această temă, care a avut loc în această săptămână la Lugano, în Elveția,  prim-ministrul ucrainean Denis Șmihal a spus că Ucraina va avea nevoie de 750 de miliarde de dolari, pentru a finanța un plan național de redresare, în timp ce își trasează o strategie pentru a-și reconstrui infrastructura distrusă și pentru a-și revitaliza economia, după războiul cu Rusia.

Premierul ucrainean a declarat că invazia Rusiei a provocat pagube de peste 100 de miliarde de dolari în infrastructură și a cerut ca principala sursă a fondurilor să fie activele confiscate ale guvernului rus și ale oligarhilor săi.

Practic, planurile ucrainene vizau confiscarea activelor rusești, înghețate în întreaga lume, care ar valora între 300 și 500 de miliarde de dolari. Dar propunerea Ucrainei a întâmpinat o rezistență fermă din partea Elveției, gazda conferinței internaționale privind redresarea Ucrainei.

Într-un material intitulat, „Elveția se împotrivește planului ucrainean de confiscare a activelor rusești înghețate”, publicația britanică The Guardian explică toate motivele pentru care o astfel de decizie ar crea precedente periculoase.

Președintele elvețian, Ignazio Cassis, a respins planul, afirmând că protejarea drepturilor de proprietate este fundamentală într-o democrație liberală. El a subliniat că astfel de propuneri de confiscare a activelor rusești vor crea un precedent periculos și au nevoie de o justificare juridică specifică.

„Dreptul de proprietate este un drept fundamental, face parte din drepturile omului”, a declarat el la Lugano, adăugând că astfel de drepturi pot fi restrânse, așa cum s-a întâmplat în timpul pandemiei, dar numai atât timp cât există un temei juridic.

Activele rusești, a explicat el, pot fi înghețate pentru a clarifica proprietatea acestora și dacă există o legătură de cauzalitate cu războiul sau cu o crimă care a fost comisă, dar trebuie luat în considerare și principiul proporționalității în conformitate cu dreptul internațional.

Pe de altă parte, partenerii Ucrainei se află abia la începutul identificării modalităților de finanțare a costurilor uriașe ale reconstrucției. De pildă, UE încearcă încă să finalizeze un ajutor de urgență de până la 9 miliarde de euro, menit să consolideze finanțele publice ale Kievului, înainte de a începe să stabilească cum să strângă sumele enorme, necesare pentru reconstrucția pe termen lung, scrie și Financial Times.

Dacă vreți să citiți mai multe despre finanțarea reconstrucției Ucrainei, găsiți aici analiza din The Guardian și cea din Financial Times.

Ce se întâmplă când SUA își pierd interesul?

În ciuda faptului că războiul se desfășoară în Europa, implicând puteri europene, cu consecințe în mare parte europene, Statele Unite rămân un partener esențial pentru Ucraina. Fără ajutorul militar american, multe state europene cred că Ucraina ar fi fost deja pierdută, iar pentru altele o astfel de dependență este o sursă de vulnerabilitate.

Dacă acum Statelor Unite le pasă suficient de mult pentru a furniza ajutor Ucrainei, cu perspectiva unei noi candidaturi a lui Donald Trump la orizont, nu este nevoie de un efort foarte mare de imaginație pentru a realiza că la un moment dat, s-ar putea ca această preocupare să dispară.

Întrebarea nu este dacă SUA vor mai fi capabile să apere ceea ce se numea cândva „lumea liberă”, sub o eventuală nouă președinție Trump, ci dacă vor mai avea sau nu angajamentul de a face acest lucru, scrie The Atlantic într-un material publicat pe 4 iulie, de Ziua Independenței, și intitulat „Mitul necesar al Americii pentru lume”.

Ideea că Statele Unite se angajează într-o luptă pentru mai bine în lume, că sunt o putere indispensabilă, care întrupează valorile universale, a fost vehiculată dintotdeauna printre politicienii americani.

În secolul al XIX-lea, Londra credea că „ceea ce era bun pentru Marea Britanie era cel mai bun pentru restul”. Astăzi, Washingtonul are aceeași părere despre el însuși.

Acest „egoism etic” a fost împărtășit de toți președinții americani, de la Truman la Joe Biden, cu excepția unuia singur, mai spune The Atlantic. Până la apariția lui Trump, era acceptat a priori faptul că SUA aveau o datorie specială de a menține ordinea globală în beneficiul tuturor. Fără un astfel de sentiment, nu ar fi existat Doctrina Truman, podul aerian din Berlin sau o Grecie și o Coree de Sud libere.

Același sentiment stă la baza deciziei lui Biden de a înarma Ucraina în lupta sa de astăzi pentru supraviețuire. Trump, dimpotrivă, crede că interesele americane și interesele lumii se pot ciocni, și chiar se ciocnesc. 

Dacă vreți să citiți mai multe despre ce s-ar putea schimba în politica externă americană, dacă Donald Trump ar reveni la Casa Albă pentru un nou mandat, găsiți aici analiza din The Atlantic.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.



Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc