S-A DOMOLIT PANDEMIA, A VENIT RĂZBOIUL

Cum ne găsim echilibrul după ce am făcut „punte” între două dezastre istorice

Computer Hope Guy
DE AVARIE POZA PANA MAINE Tinerii preferă să nu-și mai ia concediu medical Sursă Foto: Shutterstock

Parcă ne-am întors cu doi ani în urmă, la începutul pandemiei, când zilele ne erau dominate de teamă și necunoscut, de teama de un necunoscut cu potențial de a ne ucide. Diferența e că, de această dată, amenințarea se vede cu ochiul liber, are uniformă, tancuri și rachete, un birou la Kremlin. Războiul din Ucraina, atât de aproape de noi, a creat panică printre români în ultimele săptămâni. Mulți au dat buluc în farmacii pentru a-și cumpăra preventiv iod, au făcut cozi la serviciile de pașapoarte pentru a se asigura că pot fugi din calea războiului în caz de nevoie, și-au făcut stocuri de ulei și au dat năvală în benzinării pentru a-și alimenta mașinile cu carburant.

Din multe privințe, situația pare foarte asemănătoare cu cea de la debutul pandemiei de COVID-19, când rafturile magazinelor se goleau de hârtie igienică, făină sau conserve. În timp ce pandemia pare că s-a mai domolit, autoritățile eliminând deja restricțiile, românii încearcă să facă față unei noi amenințări cu potențial traumatic: războiul din Ucraina.

Cu nervii întinși și rezistența scăzută, cu o nevoie constantă de știri care devine, de fapt, o expunere neîntreruptă la informații alarmiste pe rețelele sociale – „doomscrolling”, pare că suntem din nou în situația de a ne căuta mecanisme pentru a face față în plan emoțional. Soluția, pentru a ne proteja sănătatea mintală, se numește „echilibru”, arată experții și studiile consultate de Panorama.

„Echilibrul e greu de obținut în contextul actual”, explică pentru Panorama psihologul Diana Vasile, președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT). Greu de obținut, dar nu imposibil, dă asigurări specialista. Există mici lucruri pe care le putem schimba în rutina zilnică pentru a ne ajuta să ne mai liniștim sau măcar să nu ne exacerbăm anxietățile.

Cât mai stă în puterile noastre să ne protejăm?

Pandemia ne-a făcut, ca indivizi, să conștientizăm cât de mare este riscul de moarte. Am fost astfel nevoiți să fim constant în gardă pentru a ne îndepărta de acest risc: frica, nesiguranța pentru ziua de mâine, îndoiala în propriile capacități au apărut instant în cele mai multe situații. „Cum este și firesc”, spune Diana Vasile.

Pandemia a fost ceva complet nou de gestionat. Elementele de stres le-am resimțit cu toții, dar afectați au fost în special femeile și copiii. În cazul tuturor, fuga a devenit o reacție firească, un colac de salvare. Cu un război în proximitate, sentimentul de fugă e din nou acolo.

„Abia s-a terminat senzația de pericol pentru că pandemia a intrat într-o zonă în care poate fi gestionată și acum avem de a face cu o nouă situație – războiul. Fuga este o reacție care apare mai ales în fața unui pericol. Traumatizarea se întâmplă tocmai atunci când nu ai ce să faci, când nu ai unde să fugi. Și, atunci, organismul e obligat să rămână într-un soi de blocaj, pe care e nevoit să îl proceseze după ce se termină situația de pericol”, declară pentru Panorama psihologul Diana Vasile.

Să simțim și lucrurile bune, nu doar pe cele rele

Apar din nou teama, anxietățile, mânia. Se naște o stare constantă de tensiune psihică, ce se hrănește cu faptul că fiecare ar acționa într-un fel, dar nu știe cum.

Toate acestea sunt alimentate de faptul că un război în Ucraina nu este doar un război faptic, ci este și un război informațional într-un mod distinct de alte conflicte din istoria recentă. E un război cu un front care se desfășoară sub ochii noștri, în feed-ul conturilor de social media, unde se dă lupta pe poveste.

Și pentru că suntem mereu în contact cu știri despre război, starea de anxietate este alimentată constant. De aceea, echilibrul și capacitatea de a vedea realitatea așa cum este ea sunt două elemente-cheie pentru a trece cu bine peste această perioadă, spune psihologul Diana Vasile.

Diana Vasile, psiholog, vorbește despre consecințele războiului din Ucraina/ Arhivă personală

„Puterile noastre sunt mai mari decât ne așteptăm. Sigur că am dori să le exersăm în condiții de pace, dar perspectiva morții întotdeauna ne reașază prioritățile și capacitățile. Iar una dintre capacități este de a simți. Și avem nevoie să simțim și lucrurile bune, nu doar pe cele rele. Pentru că lucrurile bune au rolul de a ne ajuta să facem față anxietății și depresiei. Psihicul e făcut să reziste și să se adapteze unor situații periculoase. E bine însă ca pericolul să nu dureze mult pentru că mergem pe automatisme, pe instinctul de supraviețuire”, susține președintele ISTT.

Război în Ucraina: ce presupune dieta informațională

Totuși, dormim prost, suntem anxioși, trăim într-o continuă lipsă de predictibilitate. Și, atunci, este esențial să ne activăm filtre, pentru a ne putea menține o stare optimă a sănătății mintale și pentru a-i putea ajuta pe cei din jurul nostru, fie că vorbim de părinți sau de bunici copleșiți de informațiile cu care intră în contact pe diverse canale media sau pe rețele sociale.

„E mereu aceeași perspectivă: cum să îl opresc pe celălalt. Trebuie, în primul rând, să ne gestionăm pe noi înșine: cu fricile noastre, cu anxietățile noastre, confuziile nostre. Apoi, să ne uităm spre bunicii noștri sau spre părinții noștri, pentru a le spune că le înțelegem frica. E important să petrecem timp cu ei, să respirăm, să gândim clar. Putem să facem echipă și, în acea echipă, măcar unul să fie echilibrat și să se gândească la resurse, la ce putem face în continuare. Dacă ești echilibrat poți discerne între ce e periculos și care sunt următorii pași periculoși. Trebuie să vânăm lucrurile bune pentru a ne liniști”, continuă Diana Vasile.

„Lucruri bune” înseamnă aici și mai puțin consum mediatic. Cum ne facem un ritual de informare atunci când suntem bombardați cu știri de toate felurile?

  • Limităm timpul de expunere la știri la cel mult jumătate de oră în fiecare zi.
  • Selectăm cele mai semnificative informații și le analizăm pragmatic.
  • Observăm care este filtrul nostru de selecție a informației – uneori, oamenii se duc mai degrabă spre zona periculoasă și interpretează, dar este esențial să rămânem ancorați în realitate.
  • După informarea ponderată este bine să păstrăm o atitudine de încredere.

E motivul pentru care am creat „Panorama războiului”, un concept editorial în care selectăm și explicăm pe scurt, la finalul fiecărei zile, câteva dintre poveștile esențiale pentru a înțelege cum stau lucrurile și la ce să ne așteptăm.

Pandemia ne-a arătat cât de adaptabili suntem, de fapt

Potrivit Dianei Vasile, păstrarea unei atitudini de încredere presupune că o persoană se poate baza pe propriile forțe în orice situație, indiferent cât este de periculoasă. Are un plan, dar îl poate adapta în funcție de nevoie.

Pe scurt, a avea o atitudine de încredere înseamnă a fi adaptabil. Iar cei doi ani de pandemie au adus cu sine și un mare câștig în această zonă: oamenii au învățat să se adapteze în situații de criză.

„Nicio schimbare nu este ușoară. Sper că oamenii au învățat în pandemie că este necesar să te bazezi pe ceea ce funcționează. Faci rai din ce ai! Istoria a demonstrat că multe dintre situațiile de criză au generat un progres rapid al creativității. Ceea ce nu putem modifica trebuie să acceptăm. Faptul că suntem aproape de Ucraina sporește starea de anxietate și ne face mai vulnerabili”, explică psihologul Diana Vasile.

Emoțional, simțim că războiul poate să ajungă în orice moment la noi. Această senzație e dată de proximitate. La fel, agresorul ucrainenilor este un fost agresor al României. Și nu putem scoate asta din memoria noastră, în special din cea a bunicilor noștri, îngrijorați și ei. Practic, memoria lor este acum activă și amintirile lor sunt trezite.

E parte din psihologia poporului român să aibă un stăpân sau să fie atacat, iar lipsa protecției, pe care românii o simt în prezent, face ca sentimentul de neputință să fie prezent. Mai mult, românii, care s-au mobilizat exemplar pentru a le veni în ajutor refugiaților ucraineni, fac asta nu doar din empatie, ci pentru că se identifică cu ei, apreciază Diana Vasile.

Mecanismele de ajutor au un dublu rol: o dată pentru ei, o dată pentru noi. Speri că, dacă vei ajunge în situația aceea, să primești un ajutor similar. Și războiul din Afganistan ne-a sensibilizat, dar nimeni nu și-a oferit casa refugiaților, femei și copii”, a spus președintele ISTT.

Izolarea socială și depresia, „moșteniri” din pandemie

Dacă depresia și anxietatea puneau deja numeroase probleme încă din primul an de pandemie, prevalența celor două patologii fiind cu 25% mai mare în 2021 față de 2020, potrivit celui mai recent studiu făcut de Organizația Mondială a Sănătății, cifrele s-ar putea înrăutăți la nivelul anului 2022, apreciază experții în sănătate mintală.

Izolarea socială a fost principala cauză considerată stresor de către cei mai mulți care au avut nevoie de sprijin specializat în zona de sănătate mintală. Sentimentul de singurătate, lipsa interacțiunii, grija pentru cei dragi și frica de infecție și, în final, de moarte, i-a împins pe mulți spre anxietate, depresie și chiar suicid. O arată statisticile.

Nu doar adulții au fost afectați, ci și copiii, care au devenit mai dezinteresați și mai pesimiști legat de perspectivele din viitor.

Un raport OMS trage un semnal de alarmă și subliniază că pandemia de COVID-19 a dus la oprirea furnizării de servicii de sănătate mintală în 93% din statele lumii, pe când cererea de servicii de susținere a sănătății mintale este în creștere.

Există și categorii de vârstă care sunt mai expuse în fața depresiei, cum ar fi persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, conform unui studiu Eurofund făcut în 2021.

Costurile despre care nu vorbește nimeni: vom fi mai singuri

Consecințele acestor situații traumatice cu care omenirea se confruntă de doi ani se vor traduce într-o serie de costuri economice și sociale.

Declanșarea războiului din Ucraina, care s-a suprapus cu vulnerabilitatea psihologică și emoțională generată de pandemia neîncheiată la momentul începerii războiului, va amplifica anxietatea, depresia și consumul de substanțe pe termen scurt și va fi vizibilă asupra tulburărilor de depresie pe termen lung.

„Neacţionându-se unitar şi ţintit, acestea vor genera costuri la nivel intrarelaţional, prin stimă şi încredere în sine scăzute, izolare, lipsă de motivaţie, cât şi interrelaţional, sub formă de lipsă de încredere în ceilalţi, suspiciune, comunicare ineficientă. Acestea, extinzându-se, pot afecta nucleul familial, economia, educaţia şi pot crea inegalităţi mari sociale”, declară pentru Panorama și psihologul Ramona Costescu, președintele Asociației ALIAT pentru Sănătate Mintală.

Potrivit acesteia, este necesară dezvoltarea de programe guvernamentale de prevenție și tratament în probleme de sănătate mintală, care pot lua mai multe forme. De pildă, poate fi facilitat accesul la servicii de psihiatrie și psihoterapie prin suplimentarea fondurilor CAS, în format hibrid.

De asemenea, ar fi utilă înființarea unor centre cu servicii de sănătate mintală pentru familii și copii, dar și dezvoltarea de parteneriate cu ONG-urile din domeniul sănătății și realizarea unor campanii de prevenție, atât în urban cât și în rural. În plus, întrucât pandemia a avut consecințe și asupra angajaților, Costescu arată că încurajarea companiilor să desfășoare programe de asistență a angajaților ar fi un mare plus.

„Din toate analizele socio-economice de până în prezent, reiese că este atât mai ieftin, cât şi mai sustenabil să previi, decât să tratezi. Implementarea unei strategii guvernamentale care să fi implicat şi măsuri precum cele menţionate mai sus ar fi redus efectele pandemiei. În ce măsură? Incidenţa tuturor afecţiunilor menţionate deja ar fi fost mai mică sau acestea ar fi avut o formă mai uşoară, accelerând recuperarea. Mens sana in corpore sano va fi mult timp un punct de pornire înţelept în stabilirea unor obiective privind sănătatea mintală”, a conchis președintele Asociației ALIAT pentru Sănătate Mintală.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Claudia Spridon

    Beneficiară a unei burse Fulbright în SUA, Claudia are 12 ani de experiență în presă scrisă și online, fiind specializată în domeniul Sănătății. A lucrat șapte ani în redacția ziarului Adevărul, unde și-a extins expertiza și pe Eveniment și Social. Înainte de a se alătura echipei Panorama, a scris pentru Ziare.com. A fost premiată de Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor și de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice. În 2012, Claudia a co-fondat asociația Observatorul Român de Sănătate. Timp de șase ani a fost membru în juriul Galei Societății Civile. Este licențiată în jurnalism și are un masterat în management media.


Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc