Invazie și pedeapsă

Funcționează sau nu sancțiunile rusești?

Computer Hope Guy
Președintele american, Joe Biden, cancelarul german, Olaf Scholz, și președintele francez, Emmanuel Macron / foto: Profimedia

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

UPDATE 22 februarie

La o zi după ce președintele rus, Vladimir Putin, a decis să recunoască cele două provincii separatiste din estul Ucrainei drept republici independene și să trimită acolo militari și tehnică sub pretextul unei misiuni de menținere a păcii, Vestul a anunțat primele sancțiuni de care va fi vizată Rusia ca urmare a ceea ce unii consideră a fi deja o invazie asupra Ucrainei. 

UPDATE 21:30 Statele Unite anunță sancțiuni pentru două instituții financiare rusești. De asemenea, SUA și aliații europeni vor restricționa accesul Rusiei la piețele financiare internaționale, a declarat președintele Joe Biden. El a explicat că măsurile înseamnă și că Rusia nu-și va putea refinanța datoria suverană. „Dacă Rusia continuă, suntem pregătiți să o facem să plătească un preț și mai mare”, a dat asigurări liderul american. Biden le-a transmis americanilor încă o dată că „apărarea libertății va avea un preț” și pentru ei, acasă, dar a dat asigurări că Administrația sa face tot posibilul pentru a-i proteja pe ei și companiile americane de efectele sancțiunilor.

„Pentru Dumnezeu, cine se crede Vladimir Putin să declare țări pe teritoriul statului vecin?”, a fost reacția lui Joe Biden.

„Nu avem nicio intenție de a ne lupta cu Rusia. Dar vom proteja fiecare centimetru de teritoriu NATO. Credem în continuare că Rusia va merge mult mai departe și va lansa un atac militar asupra Ucrainei. Sper să mă înșel”, a mai spus Joe Biden.

UPDATE 19:30 Țările membre UE au votat pachetul de sancțiuni împotriva Rusiei. Primele informații, conform anunțului făcut de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, Joseph Borrell:

– sunt vizați de sancțiuni individuale toți membrii Dumei de Stat care au votat pentru recunoașterea celor două republici autoproclamate. 

– alte sacțiuni vizează țintit 27 de entități și indivizi: decidenți politici, entități care susțin financiar operațiunea rusească din Donbas;

– limitarea accesului Rusiei pe piețele financiare europene;

– sancțiuni pentru băncile care finanțează aparatul militar rusesc;

– interzicerea comerțului cu cele două provincii separatiste.

UE mai are noi sancțiuni pe care le poate impune, a dat asigurări Borrell. 

UPDATE 18:00 Reacție agresivă de la Moscova după ce Germania a anunțat că gazoductul Nord Stream 2 nu merge mai departe. „Bun venit într-o lume în care europenii vor plăti în curând 2.000 de euro pentru o mie de metri cubi de gaz”, a amenințat Dmitri Medvedev, fost președinte și premier rus, într-un mesaj pe Twitter.

UPDATE 17:00 Președintele Klaus Iohannis a discutat cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre „pachetul imediat de sancțiuni care va fi aprobat ca urmare a încălcării serioase a dreptului internațional de către Rusia, act care a dus la o înrăutățire gravă a situației de securitate din zona Mării Negre”, a anunțat șeful statului pe Twitter.

UPDATE 14:45 Marea Britanie va lovi cinci bănci rusești și trei persoane fizice – cel mai probabil, apropiați ai președintelui rus – cu noi sancțiuni, a anunțat premierul britanic, Boris Johnson, prezent în Parlament. Detalii despre noile sancțiuni vor fi oferite în cursul zilei. Până atunci, liderul englez a avut un mesaj sumbru: asistăm, fără dubii, la o nouă invazie a Ucrainei și orice încercare de a rezolva criza prin diplomație a eșuat. În plus, a mai spus Johnson, Europa trebuie să ia în calcul că intrarea Rusiei în Donbas poate fi pretextul pentru o invazie generală.

UPDATE 14:30 Miniștrii de Externe ai Uniunii Europene au, marți, o reuniune informală în care vor decide primul val de noi sancțiuni împotriva Rusiei. Într-o declarație comună, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European,  Charles Michel, au dat detalii despre măsurile care sunt acum în cărți:

– măsuri împotriva celor care au fost implicați în „această decizie ilegală”;

– măsuri împotriva băncilor care finanțează sectorul militar rusesc;

– măsuri care să restricționeze accesul Rusiei la capital și la piețele și serviciile străine;

– restricționarea comerțului cu cele două provincii ucrainene care și-au declarat independența (ceea ce au anunțat deja și Statele Unite).

„UE e pregătită să adopte ulterior noi măsuri, dacă ele vor fi impuse de evoluția situației”, au dat asigurări cei doi lideri europeni.

UPDATE 13:30 Germania e prima țară aliată care anunță represalii serioase. Cancelarul Olaf Scholz a declarat că gazoductul Nord Stream 2 nu va merge înainte în condițiile date. Gazoductul, foarte contestat atât de americani, cât și de est-europeni, e finalizat, dar nu e dat încă în folosință, iar anunțul cancelarului german înseamnă că el nu va primi certificarea de care are acum nevoie. Multă vreme, Berlinul a ezitat să spună dacă această conductă, care ar urma să transporte gaz rusesc direct în Germania, e pe lista eventualelor sancțiuni. Grăitor și faptul că Germania anunță prima măsură cu consecințe importante pentru Rusia, dat fiind că Olaf Scholz a fost criticat dur pentru răspunsul perceput ca foarte slab în această criză. Mai multe pe acest subiect, AICI

Deși au fost de departe cea mai dură voce în această criză, deocamdată, Statele Unite nu au anunțat decât niște sancțiuni economice îndreptate împotriva celor două regiuni separatiste, Donețk și Lugansk.


Citește aici mai multe despre situația din Ucraina și contextul regional:
Curiosul caz în care aderarea la NATO a părut negociabilă, preț de o noapte
În fiecare zi începe războiul în Ucraina. De ce bat americanii „tobele de luptă”
De unde își ia Ucraina sprijin militar
Cu ce am ajutat Ucraina până acum
Vladimir Putin, între șantaj și obsesie. Ce se întâmplă, de fapt, la granițele Ucrainei

Articolul inițial, în care Panorama a analizat principalele scenarii privind sancțiunile fără precedent negociate de UE și NATO în cazul unei noi agresiuni rusești asupra Ucrainei:

Statele Unite, Uniunea Europeană și Marea Britanie sunt așteptate să anunțe cele mai agresive sancțiuni împotriva Rusiei de până acum, măsuri care vor viza o plajă uriașă de ținte. Aliații occidentali vor să pună presiune suplimentară pe elitele ruse și pe oligarhi, dar și să restricționeze drastic accesul Rusiei la tehnologie din Vest, că e vorba de componente pentru producție civilă, că e vorba de industrii militare sau extractive. Se discută inclusiv despre blocarea accesului Rusiei la piețele financiare internaționale și despre restricționarea accesului la principalele valute.

Indiferent cum vor arăta detaliile oficiale, știm că noua baterie de sancțiuni nu va intra în vigoare automat, ci în cazul unui nou atac rusesc asupra Rusiei. Noile sancțiuni s-ar adăuga celor impuse din 2014 încoace, care sunt încă în vigoare.

Nu e clar, în schimb, ce va face Occidentul dacă Rusia nu comite o agresiune militară directă, în care cei peste 100.000 de soldați trec granița în Ucraina, de exemplu. Întrebarea e care va fi răspunsul extern dacă, în schimb, Vladimir Putin intensifică războiul hibrid din Ucraina, cu tactici pe care le folosește deja de opt ani.

Dacă ne uităm la cum a reacționat Moscova până acum – sfidător – la amenințările Vestului privind „mama tuturor sancțiunilor”, dacă mai facem și un inventar al tuturor celorlalte măsuri punitive cu care a fost lovită Rusia din 2014 încoace și, în fine, dacă ne uităm la ce se întâmplă în Ucraina și în jurul acesteia, apare o întrebare imposibil de ignorat: funcționează sancțiunile? Dacă da, cum? Rusia nu a dat Crimeea înapoi, nu și-a oprit sprijinul din Donbas, s-a amestecat în alegerile altor țări, e în spatele unor atacuri cibernetice majore și a creat acum una dintre cele mai mari crize de securitate din vecinătatea estică a NATO de la Războiul Rece încoace.

Dacă, în schimb, spunem că sancțiunile nu funcționează, cum decidem că ele au eșuat și, mai important, de ce le-am mai impune, dacă ne afectează și economiile noastre?

– Președintele american, Joe Biden, a aprobat ordinul de mobilizare a 3.000 de soldați americani în țări de pe flancul estic al NATO, între care și România și Polonia. În țara noastră vor veni 1.000 de soldați americani care sunt acum în Germania. „Nu sunt mișcări permamente și acești soldați nu vor lupta în Ucraina”, a punctat Pentagonul. 

– În primele lui declarații publice pe tema Ucrainei din decembrie încoace, Vladimir Putin a acuzat Statele Unite că alimentează tensiunile și că încearcă să împingă Rusia într-un conflict pe care guvernul său nu și-l dorește. Dar, a dat asigurări Putin, el este deschis unei soluții pe căi diplomatice.

– Vladimir Putin a făcut aceste comentarii cu Viktor Orban alături, primul lider din NATO și UE cu care președintele rus s-a văzut în persoană de la începutul crizei de securitate. Premierul maghiar a fost în vizită la Moscova și a vorbit cu Putin despre suplimentarea livrărilor de gaz în Ungaria și despre investițiile ruse. În conferința de presă, Orban a spus că nu vede o intenție din partea Rusiei de a crește această criză de securitate și că garanțiile de securitate cerute de Moscova sunt de înțeles.

– Dacă premierul maghiar s-a dus la Moscova, mai mulți lideri europeni au mers la Kiev în ultimele zile: prim-miniștrii din Marea Britanie, Polonia și Olanda. Vizite și-au anunțat și miniștrii de Externe ai Franței și Germaniei.

– Acuzele lui Vladimir Putin la adresa SUA au fost în aceeași notă cu reuniunea extrem de tensionată a Consiliului de Securitate al ONU de pe 31 ianuarie, în care Rusia și Statele Unite s-au acuzat reciproc de alimentarea crizei ucrainene și de provocări. „Aproape că vreți să se întâmple asta. Așteptați să se întâmple, de parcă ați vrea ca vorbele voastre să devină realitate”, a acuzat ambasadorul rus la ONU poziția Statelor Unite. De partea cealaltă, ambasadoarea SUA la ONU a avertizat că „situația din Europa e urgentă și periculoasă”.

– Emmanuel Macron și Vladimir Putin au avut, pe 31 ianuarie, a doua convorbire pe tema situației din Ucraina în numai patru zile, un semnal clar al ritmului în care se încearcă găsirea de soluții diplomatice.

– Rusia și SUA continuă schimbul de scrisori: Washingtonul a confirmat că a primit un răspuns scris din partea Moscovei la scrisoarea în care a răspuns solicitărilor ruse (cele care vorbeau inclusiv de retragerea trupelor NATO din România).

– Într-un editorial transmis presei române, David Muniz, Însărcinatul cu Afaceri al SUA la București spune că „Statele Unite doresc să continue să construiască o coaliție internațională a partenerilor din Europa și din lume, care văd limpede” amenințarea rusă. „Prietenii noștri din România sunt esențiali pentru acest demers”, a dat asigurări oficialul american.

– Pe lângă cei peste 100.000 de soldați ruși masați la granițele ruso-ucrainene, Moscova a trimis aproximativ 30.000 de soldați și în Belarus, la granița de nord a Ucrainei, potrivit Pentagonului.

– Spre deosebire de discursul îngrijorat de la începutul acestei noi crize, în decembrie, Ucraina încearcă să fie mai temperată acum și să-și liniștească populația în privința iminenței unei noi agresiuni rusești sau a unui război în toată regula.

– Pe piețele de la Moscova, situația nu e atât de calmă pe cât o prezintă discursul Kremlinului. Volatilitatea e cuvântul de ordine. Bursa de la Moscova a scăzut într-o singură zi (pe 24 ianuarie) cu 8 procente, iar rubla s-a depreciat puternic, la un minim al ultimelor 14 luni.

– Prețul petrolului continuă să crească pe fondul tensiunilor cu Rusia.

Ce ni se spune și ce nu

Negocierile pentru noul pachet de sancțiuni rusești sunt învăluite în secret, în presă fiind rotite aceleași cuvinte-cheie de câteva săptămâni încoace. „Dacă le punem acum pe masă, atunci Rusia se va putea pregăti”, a motivat Victoria Nuland, subsecretar de stat pentru afaceri politice al SUA, într-un interviu pentru CBS. 

Se discută în toate formatele, în toate configurațiile de țări – e o „diplomație non-stop”, după cum a descris-o Joe Biden. Singurul lucru pe care îl spun public și cu fiecare ocazie toți liderii politici și diplomații implicați e că pe masă va fi pusă o listă mare sancțiuni, al căror impact va fi cel mai dur de până acum. 

În paralel, Senatul american e pe punctul de a finaliza propriul pachet de sancțiuni. Ce e relevant la el e că, spre deosebire de ce discută SUA, UE și UK, proiectul de rezoluție al senatorilor de la Washington ia în calcul declanșarea de noi sancțiuni și dacă Vladimir Putin nu invadează iar Ucraina.

Dacă pentru americani discuția e ușor mai simplă și există și un curent puternic pro-sancțiuni în Congres, în Europa, calculele sunt mai complicate și se lovesc de multe interese naționale care nu converg în toate aspectele. În interiorul Uniunii Europene, care are legături economice și comerciale mai strânse cu Rusia decât au Statele Unite, fiecare țară cântărește acum cam ce fel de efecte adverse e dispusă să accepte, atât economic, cât și politic. Momentul e complicat suplimentar și de criza energetică.

De cealaltă parte, la Moscova, Vladimir Putin acuză Statele Unite că vor de fapt un pretext pentru a impune sancțiuni mai dure. 

Întrebat de Panorama de ce un nou pachet de sancțiuni economice împotriva Rusiei ar fi un răspuns eficient dacă Vladimir Putin atacă iar Ucraina, ambasadorul SUA la Moscova, John Sullivan, s-a ferit să dea un verdict. În schimb, diplomatul a subliniat că nu trebuie să ne limităm la sancțiuni, pentru că ele nu vor fi singurul răspuns:

„Sancțiunile economice sunt doar un aspect al răspunsului despre care au vorbit președintele Biden și Secretarul de Stat Blinken. Dar nu sunt singurul răspuns: vorbim și despre controlul exporturilor, despre întărirea securității partenerilor noștri europeni. Sancțiunile sunt un element important, sunt un instrument pe care Statele Unite l-au mai folosit în trecut. Am impus sancțiuni importante după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia și incursiunile din Donbas. Președintele Biden a spus că dacă va exista o nouă încălcare a suveranității Ucrainei, consecințele economice vor fi masive”.

John Sullivan e cel care a înmânat Ministerului Rus de Externe răspunsul scris al Statelor Unite la solicitările de securitate făcute de Rusia. 

Principalele sancțiuni luate în calcul

Noile sancțiuni pot fi împărțite în următoarele categorii, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg: restricții asupra refinanțării datoriei suverane a Rusiei, sancțiuni financiare, sancțiuni împotriva unor indivizi și entități apropiate Kremlinului.

Vor fi, se pare, și restricții comerciale, care să vizeze bunuri și sectoare importante pentru Rusia. Un exemplu aici ar fi interzicerea exporturilor de tehnologii și echipamente importante pentru industriile rusești (de la cipuri până la piese necesare activităților de explorare și exploatare a gazelor și petrolului).

Cât despre îngrădirea suplimentară a accesului la obligațiuni emise de Rusia, care ar afecta capacitatea Moscovei de a se împrumuta, experții amintesc că Rusia a avut surplus bugetar în 2021. 

În ceea ce privește noile restricții pentru oligarhi și companii de stat din Rusia care sunt luate în calcul, ele ar urma să fie o combinație de interdicții de călătorie, sancțiuni comerciale și înghețarea unor active, conform Bloomberg. Cele mai mari probleme logistice aici le are guvernul britanic. E știut că Anglia, cu al ei „Londongrad” (combinație între Leningrad și London, porecla dată afacerilor londoneze ale magnaților ruși) e o destinație preferată de oligarhii ruși pentru a-și ascunde banii în proprietăți și alte active.

Întrebat dacă, pe lângă sancțiuni suplimentare pentru oficiali și oligarhi, sunt luate în calcul și sancțiuni pentru Vladimir Putin personal, ceea ce ar fi o premieră, președintele SUA, Joe Biden, a răspuns că da. Același lucru l-a spus și șefa diplomației britanice. Moscova a reacționat imediat. Purtătorul de cuvânt de la Kremlin a transmis că, dacă Vestul îl va sancționa pe liderul rus personal, o asemenea măsură nu l-ar „durea” pe Vladimir Putin, dar ar fi „distructivă politic”.

Sectorul energetic, pe masă

În pachetul de sancțiuni care e acum pe masa Occidentului sunt incluse și măsuri care să vizeze sectorul energetic, a confirmat Comisia Europeană: „Țările membre sunt dispuse să tolereze un posibil efect negativ asupra veniturilor, deoarece pacea este în pericol în Europa. Sancțiunile în pregătire vor afecta și sectorul energetic”, a declarat vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, într-un interviu pentru presa italiană. Dombrovskis nu a dat, însă, mai multe detalii cu privire la sancțiunile împotriva sectorului energetic. 

Cel mai controversat element aici e gazoductul Nord Stream 2, care ar urma să suplimenteze volumul de livrări de gaze rusești în Germania. Conducta, un proiect de miliarde de euro, e finalizată, dar nu e dată în folosință. La presiunile tot mai mari ale Statelor Unite și ale unora dintre europeni, Germania a confirmat în cele din urmă că, în cazul unui nou atac asupra Ucrainei, Nord Stream 2 nu va merge mai departe. 

Berlinul pare să negocieze sectorul energetic pe mai multe fronturi: Bloomberg relatează că a văzut documente care arată că Germania a cerut ca sectorul energetic să fie scutit de sancțiuni, dacă băncile rusești vor fi deconectate de la sistemul SWIFT și nu vor mai putea face tranzacții în dolari americani.

Rusia asigură cam o treime din gazul folosit de europeni. Pentru a reduce dependența de gazul rusesc, Europa și-a crescut achizițiile de gaz petrolier lichefiat din alte țări, în special SUA și Qatar. Pentru a se apăra în cazul unei opriri a livrărilor rusești, europenii și Administrația americană continuă să caute soluții pentru a aduce în UE cantități și mai mari de GPL.

Ce este „opțiunea nucleară”

Unul dintre scenariile esențiale pentru care trebuie să se pregătească acum marile instituții financiare se referă la așa-zisa „opțiune nucleară” de pe lista potențialelor sancțiuni. E vorba despre decuplarea Rusiei de la sistemul de plăți interbancare SWIFT, care ar afecta întregul sistem bancar rusesc. E cea mai gravă nouă sancțiune din cărți, dar și cea în jurul căreia sunt cele mai mari disensiuni.

SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) e standardul în baza căruia circulă banii în lume, între bănci din țări diferite. „SWIFT e o parte din infrastructura piețelor financiare. E esențial pentru sistemul de plăți și pentru sistemul de tranzacționare”, explică pentru Panorama Adrian Codîrlașu, vicepreședintele CFA și analist cu experiență considerabilă în sistemul bancar și piețele financiare. 

La SWIFT participă peste 11.000 de instituții financiare din mai bine de 200 de țări. De subliniat că instituțiile financiare sunt incluse în SWIFT, nu țările. Astfel, când spunem că SUA ar lua în calcul deconectarea Rusiei de la SWIFT, e mai degrabă o simplificare utilă. În practică, vorbim despre o directivă în care băncile americane nu ar mai avea voie să accepte mesaje de plăți sau tranzacții de la codurile SWIFT aferente instituțiilor financiare rusești. 

În ce fel ar afecta asta Rusia? „Îi va impacta extrem de puternic posibilitatea de a face plăți externe sau de a primi bani din exterior”, răspunde Adrian Codîrlașu. „Practic, decuplează sistemul financiar rusesc de la valutele principale”.

Există un impact și în sens invers: „Dacă o companie din Rusia face o livrare de petrol, ea nu mai are cum să încaseze bani, prin urmare nu mai face livrarea”, explică vicepreședintele CFA.

Adrian Codîrlașu, vicepreședintele CFA România / foto: arhiva personală

Nu e prima dată când se discută acest scenariu, dar semnalele care au ajuns în spațiul public sugerează că e luat mai în serios decât până acum, deși puțini cred că se va ajunge la un consens pentru așa ceva. 

Deconectarea instituțiilor financiare rusești de la SWIFT a fost o idee vehiculată și după anexarea Crimeei, în 2014. La acel moment, măsura a fost asemănată de elitele ruse drept „o declarație de război”. Nici la Washington nu au fost prea mulți susținători. 

Problema cu ruperea economiei rusești de infrastructura financiară globală e că ne-ar afecta și pe noi.

De altfel, Administrația Biden a cerut, potrivit presei americane, o nouă analiză a impactului pe care o eventuală deconectare a Rusiei de la SWIFT l-ar avea în SUA și a vorbit despre posibile efecte cu reprezentanții marilor instituții financiare americane, precum Citigroup, Bank of America, Goldman Sachs și JPMorgan Chase.

Tocmai pentru că s-a mai vehiculat acest scenariu, Rusia și-a făcut în ultimii ani un sistem alternativ de mesagerie, dar acesta nu ar funcționa decât pentru tranzacțiile din interiorul Federației Ruse, pentru plățile interne. Când vine vorba de plățile externe, spune Adrian Codîrlașu, sistemul rusesc nu poate fi o alternativă. „SWIFT-ul e sistemul general utilizat de toate instituțiile financiare globale”, punctează analistul.

În prezent, se estimează că acest sistem paralel al Federației Ruse e folosit pentru aproximativ 20% din tranzacțiile băncilor rusești.

Când Iranul a fost deconectat de la SWIFT, din cauza programului nuclear, țara a pierdut jumătate din veniturile pe care le înregistra din petrol și o treime din încasările din comerțul extern. Economia Rusiei e de trei ori mai mare decât a Iranului, conform Atlantic Council.

„De-dolarizare” forțată 

Din același film e și ideea ca SUA să restricționeze sau chiar să blocheze accesul Rusiei la dolar, care e în continuare valuta principală în care se fac tranzacțiile internaționale, explică Associated Press, într-o analiză a principalelor scenarii de sancțiuni.

Și acest scenariu a fost discutat și băgat la sertar după anexarea Crimeei. Două treimi dintre exporturile de hidrocarburi ale Rusiei se fac în dolari, potrivit băncii centrale de la Moscova.

În fața tuturor informațiilor vehiculate, Banca Centrală Europeană adună și ea scenarii și planuri. BCE i-a avertizat recent pe creditorii cu expunere semnificativă în Rusia să se pregătească – și să și spună cum fac asta – pentru noi sancțiuni rusești, potrivit Financial Times. Câteva dintre băncile străine vizate sunt Société Générale (Franța; are cea mai mare expunere dintre băncile europene), Raiffeisen (Austria), UniCredit (Italia), Deutsche Bank (Germania), ING (Olanda) și, din afara Europei, Citi (SUA). 

Fracturi în frontul unit al Aliaților

De unde toată Europa caută modalități prin care să-și diversifice mixul energetic și furnizorii și să nu mai depindă atât de gazul rusesc, ba chiar se fac planuri de contingență în caz de întreruperea livrărilor de către Gazprom, Ungaria s-a dus în direcția opusă, direct la Moscova.

Viktor Orban a fost, pe 1 februarie, în vizită la Vladimir Putin și a cerut o creștere semnificativă a cantității de gaz rusesc livrat în Ungaria. În conferința de presă cu liderul rus, Viktor Orban a spus că sancțiunile „sunt sortite eșecului”.

Ungaria a semnat un acord pe 15 ani cu Gazprom, în baza căruia primește gaz rusesc ocolind rutele din Ucraina. Prin acest contract, a spus Vladimir Putin, Ungaria cumpără gaz de cinci ori mai ieftin decât prețul pieței în Europa. 

Vladimir Putin și Viktor Orban, în conferința de presă de la finalul întrevederii lor de la Moscova, pe 1 februarie / sursa foto: Kremlin

În aceeași notă discordantă și într-un film paralel cu toată vria de discuții despre sancțiuni din cancelariile Aliaților NATO, Vladimir Putin și-a contactat și colaboratorii din Italia. Liderul rus a avut o videoconferință cu șefii mai multor mari companii italiene, multe dintre ele cu capital de stat.

Guvernul italian le-ar fi cerut unora dintre companiile invitate de Putin să nu participe la conferință și, potrivit presei, câteva s-au și retras, deși multe altele au ignorat solicitările statului. Enel, Generali, Pirelli ar fi printre numele grele care au participat.

În jur de 500 de companii italiene fac afaceri în Rusia, cu un volum de investiții bilaterale de 8 miliarde de dolari (5 miliarde de dolari sunt investițiile italiene în Rusia), le-a spus Putin directorilor de partea cealaltă a ecranului. „Aș vrea să subliniez că noi considerăm Italia drept unul dintre principalii parteneri economici ai Rusiei. Țara dumneavoastră e al treilea cel mai mare partener comercial al Rusiei din Uniunea Europeană. În primele 11 luni ale anului trecut, schimburile noastre comerciale au crescut cu 54%”, a mai spus liderul rus.

Despre Germania, țara considerată până acum managerul de criză al Europei, criticii spun că noul guvern a picat primul test serios de politică externă al erei post-Merkel, prin comportamentul slab din ultimele două luni. 

Cea mai recentă controversă legată de atitudinea noului guvern german în această criză a venit după ce, în fața presiunilor de a ajuta mai mult Ucraina, Germania a anunțat că va trimite la Kiev 5.000 de căști. „Comportamentul guvernului german mă lasă fără cuvinte. Ce ajutor o să ne mai trimită Germania? Perne?”, s-a întrebat, ironic, primarul Kievului, Vitali Klitschko.

Sunt experți care cred că aceste verigi lipsă din lanțul european care se construiește în jurul Ucrainei și împotriva Rusiei pot fi puse în legătură și cu o strategie activă a Rusiei de tipul „dezbină și cucerește”.

„Nu e un secret că Rusia a încercat de mai mult timp să spargă această unitate la nivel european – nu doar să-i certe pe europeni cu americanii, dar să-i certe pe europeni între ei”, comentează pentru Panorama Angela Grămadă, președinta Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA), o rețea de experți din România și Republica Moldova care analizează situația din spațiul ex-sovietic. Grămadă spune că Rusia a știut mereu cum să abordeze discuții strategice la nivel bilateral, pentru a ocoli Uniunea Europeană, strategie pe care o vedem și în cazul Chinei, după cum Panorama a arătat AICI.

„State precum Ungaria vor fi folosite în continuare. Moscova a înțeles foarte bine cum să utilizeze acești actori politici”, arată experta, care atrage atenția că nu ar trebui să subestimăm riscurile de spargere a rândurilor în rândul europenilor, mai ales în țările în care există bătălii electorale în curs sau la orizont:

„Acolo unde există o opoziție puternică ce încearcă să ajungă la guvernare, vom vedea că Moscova încearcă mereu să folosească această opoziție. Decisiv e cât de repede reușește să se mobilizeze guvernarea sau societatea din aceste țări, care pot spune ‘stop’. Există interese economice ale unor oameni de afaceri, dar există și interese naționale”.

Angela Grămadă dă și un exemplu la nivel comercial: „Foarte multe companii europene, inclusiv din Olanda, țara care a avut de suferit de pe urma doborârii avionului de civili în Donbas, au continuat să livreze bunuri și servicii către Federația Rusă, pe motiv că nu intrau sub sancțiunile sectoriale. Pentru Moscova a fost foarte convenabil să acționeze în aceste țări”. 

Angela Grămadă, președinta Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA)

Funcționează sancțiunile? Da…

Deși e adevărat că sancțiunile din ultimii opt ani nu au făcut Kremlinul să dea înapoi Crimeea, să nu-i mai sprijine pe separatiștii din Donbas sau să nu mai destabilizeze state occidentale prin tactici de război hibrid, ele au avut totuși un impact mult mai mare decât am fi crezut, arată un raport foarte des citat pe acest subiect, publicat în 2021 de Atlantic Council: 

„Sancțiunile au lovit dur economia rusă. Din 2014, aceasta a crescut cu o medie de 0,3% pe an, în timp ce media globală a fost de 2,3%. Sancțiunile au afectat sever opțiunile de creditare ale Rusiei și investițiile străine directe și e posibil să fi redus potențialul de creștere economică al Rusiei cu 2,5%-3% pe an (o estimare mult peste cea făcută de FMI în 2015, n.r.), ceea ce înseamnă aproximativ 50 de miliarde de dolari pe an. Economia Rusiei nu are șanse să aibă din nou o creștere semnificativă până ce Kremlinul nu convinge Vestul să ridice din sancțiuni”.

O cercetare a unei universități finlandeze despre impactul sancțiunilor rusești în intervalul 2014-2017 arată că 80% dintre companiile rusești chestionate spun că au pierdut bani din cauza acestor măsuri. De cealaltă parte, una din zece companii europene declară că a avut probleme de pe urma sancțiunilor impuse Rusiei. Cele mai afectate companii au fost în Austria, Germania, Cipru, Estonia și Finlanda.

Dincolo de efectele economice, mulți analiști sunt de părere că, fără toate aceste sancțiuni, Rusia și-ar fi continuat, în 2014, incursiunea în Ucraina.

„Din punctul meu de vedere, sancțiunile au funcționat, pentru că au acționat în mai multe direcții. În primul rând, au prejudiciat bugetul Federației Ruse, au fost afectate sectoare ale economiei, care, da, între timp s-au regrupat”, crede și Angela Grămadă, președinte EGSA.

Într-o cleptocrație, cum e descris regimul rus (mai multe, aici), sancțiunile individuale „au un impact profund asupra celor vizați și au creat discordie în rândul marilor bogați ai Rusiei, împărțiți în două tabere: cei care pleacă și cei care rămân. Judecând după fluxul de capital, numărul celor care părăsesc țara e semnificativ mai mare decât al celor care rămân. Totuși, prea puțini cleptocrați au fost sancționați”, se mai arată în concluziile studiului Atlantic Council.

„De fapt, aici era una dintre mizele Occidentului: punând presiune pe anturajul lui Putin, atunci acest anturaj putea să pună la rândul său presiune pe decidentul de la Kremlin ca acesta să acționeze într-un fel sau altul. Sistemul a rezistat cumva, pentru că s-a înconjurat de oameni suficient de loiali, cu interese la cel mai înalt nivel, care să facă în continuare aceste jocuri”, admite și Angela Grămadă. 

Un impact deosebit, crede ea, l-au avut sancțiunile sectoriale. „Au vizat în special acele domenii care aduceau mulți bani la bugetul de stat. În primul rând, a fost vorba despre industria petrolieră, pentru că s-au targetat acele domenii tehnice din ind extractivă de petrol și gaze. Rușii aveau nevoie de tehnologia occidentală pentru a fora la adâncimi mari. Deși au gaze și petrol în cantități mari, e foarte greu de explorat. Știu cazuri de oameni care lucrau în forări și au rămas fără locuri de muncă din acest motiv. Statele Unite au încetat să mai livreze componente pentru acest domeniu”, povestește experta.

Totuși, o altă problemă când încercăm să evaluăm impactul sancțiunilor occidentale e că ele nu pot fi separate foarte clar de alte evoluții care au afectat economia rusă, cea mai importantă fiind prăbușirea prețului petrolului în mai multe rânduri, în acest interval. 

„E adevărat că, în cele mai multe situații, sancțiunile nu și-au atins scopul inițial. Rusia nu și-a încheiat conflictul cu Ucraina din Donbas, spre exemplu. Totuși, e posibil ca sancțiunile să fi determinat Kremlinul să nu facă alte gesturi (...). Sancțiunile nu sunt un scop în sine și nu ar trebui văzute așa. Ele sunt un instrument prin care se poate obține un obiectiv și, prin urmare, ar trebui strâns legate de acel obiectiv, pe o logică de tipul ‘această sancțiune se aplică până ce Moscova face X’ sau ‘dacă Moscova face X, Washington va răspunde cu această sancțiune’”.

Funcționează sancțiunile? Da și nu prea

Într-o carte-etalon revizuită pe parcursul a aproape trei decenii (ultima dată în 2007, însă, deci cu mult înainte de sancțiunile rusești) și care include 174 de studii de caz, autorii au ajuns la concluzia că sancțiunile își ating scopul în numai o treime din cazuri. Succesul lor înseamnă că entitatea sancționată cedează în fața presiunilor celor care impun sancțiunile. Istoric, cea mai mică rată de succes înregistrată e în cazul unor acțiuni militare.

Eficiența sancțiunilor internaționale, în funcție de obiective / Sursa: „Economic Sanctions Reconsidered” (2007) – G. C. Hufbauer, J.J. Schott, K.A. Elliott, B. Oegg

Aplicat pe Rusia,  un raport al Congresului american actualizat în ianuarie 2022 spune că sancțiunile au avut „un impact negativ, dar relativ modest asupra creșterii economice a Rusiei”

Fluctuațiile prețului petrolului și pandemia par să fi avut un impact mai mare asupra economiei Federației Ruse decât sancțiunile occidentale. 

„Odată cu creșterea prețului petrolului, în 2016, economia Rusiei a început să capete forță, chiar dacă sancțiunile au rămas în vigoare, ba chiar, în unele cazuri, au fost intensificate. Administrația Obama și Uniune Europeană au gândit sancțiunile ca urmare a invaziei rusești din Ucraina în ideea că vor aplica presiuni pe termen lung asupra economiei Rusiei, ignorând efectele adverse suferite de populația rusă și de interesele economice ale țărilor care impuneau sancțiunile”.

Astfel, arată raportul din Congresul SUA, se poate întâmpla ca toate pachetele de sancțiuni impuse de-a lungul anilor și pachetul luat acum în calcul să aibă efectul nedorit de a crește susținerea rușilor față de regimul Putin. 

La acest risc se adaugă și eforturile de imagine ale Kremlinului, care a încercat, cu fiecare an de sancțiuni care a mai trecut, să cosmetizeze efectele lor, fie prin subvenții, acordarea de contracte preferențiale companiilor rusești afectate sau crearea de noi piețe pentru comerț.

„Există indicii că sancțiunile SUA împotriva Rusiei pot avea efecte economice ample dacă sunt vizate ținte foarte importante din punct de vedere economic. De cealaltă parte, așa ceva ar putea crea instabilitate pe piețele financiare globale și s-ar putea lovi de rezistența aliaților SUA, care au în general relații economice mai strânse cu Rusia decât au Statele Unite”.

Când vine vorba de sancțiuni la adresa unor indivizi (oligarhi apropiați Kremlinului, însuși Vladimir Putin sau oameni din cercul lui personal, înalți demnitari ruși), criptomonedele pot deveni și ele o metodă de a plimba bani dintr-o parte într-alta și a evita restricțiile, cred unii observatori.

Un exemplu de sancțiuni ale căror repercusiuni nu au fost analizate prea bine au fost cele care l-au vizat pe oligarhul Oleg Deripaska (rămas în istorie pentru această scenă emblematică din 2009, când Putin a venit să-i pună pixul în mână și să medieze o insolvență de la o fabrică de șuruburi), proprietarul concernului Rusal, al doilea cel mai mare producător de aluminiu din lume. Sancțiunile au creat o criză internațională a aluminiului, bătăi de cap în țări europene care aveau fabrici Rusal și o creștere de 20% a prețului aluminiului. 

Până la urmă, SUA au ridicat sancțiunile care vizau Rusal și alte două companii conexe, după ce OIeg Deripaska a renunțat la parte din acțiuni, ca să arate că nu mai controlează companiile. Ulterior, europenii au arătat că retragerea magnatului a fost doar de ochii lumii. Toată povestea a fost umilitoare pentru Washington, pentru că a arătat că există oligarhi ruși prea mari pentru a fi sancționați economic. 

 

Amintim că, în acest moment, sunt în vigoare numeroase sancțiuni impuse unor sectoare, instituții sau persoane din Rusia ca urmare a (mai sunt și alte motive, lista nu e exhaustivă): 

– anexării Crimeei și a susținerii separatiștilor din Donbas; 

– amestecului Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016;

– atacurile cibernetice pe care Kremlinul le-ar fi desfășurat împotriva unor instituții sau companii occidentale;

– Otrăvirii lui fostului spion rus Serghei Skripkal, în Marea Britanie, în 2018;

– Otrăvirii principalului opozant al lui Vladimir Putin, Alexei Navalnîi, în 2020;

– Încălcări ale drepturilor omului de către regimul rus.

Puteți vedea detalii despre fiecare sancțiune în aceste două baze de date: sancțiuni ale SUA și sancțiuni ale UE – click pe Rusia pe hartă și pe urmă pe „Info” pentru amănunte.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește firul poveștii
Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    3
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x