Război în Ucraina

Scenariul negru în Ucraina. Până unde merge Putin cu războiul?

Computer Hope Guy
Atacurile Rusiei în Ucraina au lovit și oamenii de rând, nu doar ținte militare. 137 de ucraineni au murit în prima zi de război, conform președintelui Zelenski. Foto: Profimedia.

Cel mai negru scenariu de război în Ucraina înconjurată de peste 150.000 de militari ruși a început să devină realitate în dimineața zilei de joi, 24 februarie. Dintre toate posibilitățile avute la dispoziție, Vladimir Putin a ales varianta cea mai distructivă – o invazie extinsă a Ucrainei, pe mai multe fronturi, nu doar concentrată pe Donbasul estic, acolo unde se află focarul celor două republici separatiste aliniate Rusiei.

Una dintre marile întrebări care se ridică acum este unde și când se vor opri forțele armate ale Kremlinului. Până unde va duce Putin războiul declanșat pentru a întoarce Ucraina cu forța în sfera de influență a Moscovei și a ține la distanță NATO de granițele sale? O parte din răspuns depinde și de reacția Occidentului, care deocamdată a lansat sancțiuni economice împotriva Rusiei, pe care unii le consideră dure, alții cu o eficiență discutabilă, într-un conflict armat.

Ce s-a întâmplat în prima zi de război în Ucraina, pe scurt:

  • vineri dimineața, forțele ruse avansau spre capitala Kiev și au pătruns în suburbia Obolon. În oraș au avut loc explozii în cursul dimineții, iar un avion rusesc a fost doborât, afectând blocuri de locuințe.
  • Rusia a declanșat atacul asupra Ucrainei în jurul orei 5 dimineața. Vladimir Putin a anunțat că intervenția armată are ca scop „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei – o referință la închipuita persecutare de către guvernul de la Kiev a populației ruse din estul țării.
  • forțele Rusiei au intrat în Ucraina din trei direcții și s-au concentrat, cu atacuri țintite, asupra obiectivelor militare, folosind rachete, atacuri aeriene și coloane de tancuri și vehicule blindate. Atacurile au lovit însă și ținte civile, inclusiv spitale și blocuri de apartamente. Dinspre nord, din Belarus și Rusia, au atacat zone din împrejurimea Kievului și mai spre est, Harkov. Dinspre est, prin teritoriile controlate deja de separatiștii pro-ruși, au forțat liniile frontului din Donețk și Luhansk. Dinspre sud, prin Peninsula Crimeea, s-au concentrat pe Herson, dar explozii au avut loc și la Odesa sau Mariupol, porturi la Marea Neagră. Explozii și atacuri sporadice s-au înregistrat însă în orașe din toată Ucraina.
  • Rusia a preluat controlul în zona fostei centrale nucleare Cernobîl, în apropierea graniței cu Belarus. A încercat ocuparea aeroportului de transporturi de marfă din Hostomel, lângă Kiev. A distrus unitatea de grăniceri de pe Insula Șerpilor, din Marea Neagră, ucigând 13 militari ucraineni care au refuzat să se predea.
  • Ucraina a raportat moartea a 137 de oameni și 316 răniți, în urma atacurilor Rusiei.
  • Rusia a susținut că a distrus până vineri 118 obiective militare ale armatei ucrainene, dintre care 11 aeroporturi, că a doborât patru avioane Su-27 și Su-24, un elicopter și cinci drone Bayraktar și că a distrus 18 tancuri, 41 de vehicule blindate, cinci nave și 14 sisteme anti-aeriene.
  • La rândul său, Ucraina a susținut că a distrus în jur de 30 de tancuri, 130 de blindate, cinci avioane și șase elicoptere ale Rusiei. Ministrul Apărării de la Londra a estimat vineri, citând serviciile secrete, că rușii ar fi pierdut în jur de 450 de militari în luptă.

Cum arată invazia până acum: ținta a fost mutată din Donbas, pe Kiev

Prima zi a atacului asupra Ucrainei a fost o invazie temporizată. Deși a părut un atac la scară largă, grosul trupelor rusești nu au trecut granițele Ucrainei, ci au efectuat atacuri atent localizate, asupra unor instalații de apărare antiaeriană, radare, posturi de grăniceri, aeroporturi și porturi din sud, de la Marea Neagră. Armata ucraineană a respins majoritatea atacurilor.

Vineri dimineață însă, lucrurile se schimbă, iar trupele Rusiei se concentrează pe atacul asupra capitalei Kiev. Pentagonul a avertizat că trupele rusești trimise din Belarus se apropiau de Kiev vineri dimineață, luptându-se pe drum cu forțele ucrainene. Oficialii de la Kiev se așteptau și ei vineri dimineață la un atac cu tancuri. Ministrul Apărării din Marea Britanie a declarat că informațiile serviciilor secrete arată că Rusia intenționează să invadeze toată Ucraina, însă armata rusă a eșuat să atingă aceste obiective în prima zi de atac, joi.

Prin atacurile desfășurate în peste jumătate din Ucraina, a devenit clar, cel puțin deocamdată, că Vladimir Putin a abandonat scenariul în care se concentra doar pe Donbas și pe securizarea pozițiilor separatiste din Donețk și Luhansk. Planul ales e mai de anvergură și include lovitura de grație la vârful statului ucrainean, în Kiev, așa cum au avertizat cele mai pesimiste scenarii ale cancelariilor din Occident.

Președinția Ucrainei considera joi că Rusia are acum două scopuri tactice: să ocupe teritorii din Ucraina și să îndepărteze conducerea statului de la putere. „Scopul cheie al rușilor este să îndepărteze conducerea Ucrainei, pentru a crea panică maximă și a decapita întreaga conducere, ca să nu mai existe guvernare. Apoi își aduc o marionetă care să adopte un pact cu Rusia”, a evaluat situația Mihailo Podoliak, consilierul președintelui Zelenski.

ucraina razboi
Un avion militar ucrainean s-a prăbușit joi în apropiere de Kiev. Foto: Profimedia.

Ce s-a ales de scenariile din Ucraina și ce urmează: Georgia all over again?

Până în urmă cu câteva zile, nimeni nu și-ar fi pus banii pe faptul că Putin va escalada atât de rapid în conflictul cu Ucraina, abandonând fără nicio încercare de a-și mai camufla intențiile linia de atac localizat în Donbas și mergând pe o variantă extinsă a asaltului asupra întregii țări, cu ținta Kiev. Pus în fața unui Occident puternic, care nu a cedat șantajului în negocieri și a amenințat cu sancțiuni unitare din partea SUA și a aliaților din Europa, Putin a ales varianta maximală și a ars podurile de negociere.

„Timp de patru luni, toate pariurile deștepte erau fie că Putin blufează și că vrea o garanție politică de la ucraineni că nu intră în NATO, dar fără război, fie că va relansa un nou conflict asimetric în Estul Ucrainei, până va obține o astfel de garanție. Acum, pariurile deștepte sunt dacă rușii se vor opri să înghită întreaga Ucraină: vor prelua podul de la Mariupol și mai multe obiective terestre din estul Ucrainei, poate Kievul, dar lupta va avea costuri mai mari decât pot suporta rușii și nu va merita să se extindă spre Vest. Dar aceste argumente au fost valabile și în Cecenia, acum 20 de ani, la începutul carierei lui Putin, și le-a abandonat. Și a câștigat, așa că acum un pariu este că poate vrea cu tot dinadinsul umilirea SUA”, descrie cât de drastic s-au răsturnat analizele asupra mișcărilor lui Putin analistul Andrew Peek, fost director peste problemele din Europa și Rusia, în cadrul Consiliului Național de Securitate al Casei Albe.

În ciuda discuțiilor de tip „v-am zis eu”, în care mulți se întrec în a arăta acum câtă dreptate au avut lansându-se în afirmații sigure despre cum va evolua situația în Ucraina, nimeni nu putea prevedea cu certitudine mișcările liderului de la Kremlin. Dintr-un motiv simplu, după cum explica fostul ministru al Apărării de la Kiev, Andrii Zagorodniuk, într-o discuție organizată de ambasada SUA în Ucraina, la care a participat și Panorama: Putin operează întotdeauna cu multiple scenarii de acțiune, pe care le modifică din mers sau le alege în funcție de reacțiile adversarilor. Ceea ce inițial părea o situație de negociere, unde căile diplomatice erau încă favorizate, s-a transformat rapid într-un drum închis și un conflict escaladat.

Acum, ca și în cazul invaziei din Georgia, din 2008, negocierile Kremlinului cu Occidentul vor privi cel mai probabil doar cât din Ucraina ocupă Rusia. Atunci, trupele rusești s-au apropiat de capitala Tbilisi și au atacat-o, însă apoi s-au retras din Georgia, securizând însă definitiv statutul celor două republici separatiste Abhazia și Osetia de Sud. Ca și acum, în Ucraina, Putin a predat atunci o lecție în stil medieval Occidentului: dacă linia roșie a vecinătății apropiate a Rusiei este încălcată, fie doar și prin aspirații iremediabile de ascensiune către NATO, Kremlinul va interveni militar. În 2008, Georgia a fost deraiată definitiv de pe făgașul către NATO pe care intrase și și-a pierdut de facto circa 20% din teritoriu, prin ruperea fără echivoc a Abhaziei și Osetiei de Sud.

Obiectivul politic al Moscovei a fost atunci, cel mai probabil, îndepărtarea preşedintelui georgian pro-occidental Mihail Saakaşvili. Moscova s-a arătat dispusă să-şi folosească puterea militară pentru a atinge acest scop politic (a fixat poziţii în câmpul de luptă, în apropierea capitalei Tbilisi), iar faptul că „tancurile nu au intrat în Tbilisi şi nu au expulzat regimul lui Saakaşvili sub ameninţarea baionetei nu înseamnă neapărat că Rusia nu a fost în stare sau nu a vrut să-şi atingă aceste obiective politice”, considera, la un an după război, colonelul american Jon E. Chicky, fost director responsabil de politica americană în Eurasia şi la Marea Neagră, între anii 2005 şi 2008.

Războiul din Georgia a intrat în istorie cu numele de „războiul de 5 zile”. Se va întâmpla acum, în 2022, la fel cu Kiev-ul ucrainean? Există multe semnale că da, Putin reeditează schema de joc din Georgia. Desigur, nimeni nu poate ști cu certitudine cât va dura și unde se va opri liderul de la Kremlin. Poate decide să ocupe teritorii mai vaste din Ucraina, poate decide să înconjoare Kievul și să-l țină sub asediu până când președintele Volodîmîr Zelenski cedează puterea, poate decide să se retragă după ce a distrus suficientă infrastructură militară și să se concentreze din nou doar pe Donbas.

Scenariul cel mai sumbru este însă deocamdată în desfășurare: o operațiune la scară largă de invadare a Ucrainei, cu ținta centrală Kiev. Aceasta implică ocuparea porturilor ucrainene din sud, pentru a elimina capabilitățile Ucrainei de la Marea Neagră și pentru a rezolva problema logistică a alimentării Peninsulei Crimeea cu resurse și în special cu apă. De altfel, o „victorie” proclamată de Kremlin în prima zi a invaziei din Ucraina a fost chiar deblocarea canalului de alimentare cu apă din Crimeea de Nord, pe care îl controla Ucraina.

Scenariul în desfășurare arată că Rusia se concentrează pe ocuparea unor mari orașe din Ucraina, inclusiv pe capitala Kiev, ceea ce s-ar putea transforma într-un război extrem de costisitor, cu multe pierderi de vieți, așa cum se întâmplă de obicei în luptele urbane. Menținerea acestor poziții va costa și mai mult armata rusă, pentru că vor fi sub un permanent atac al armatei ucrainene.

ucraina kiev
Bloc de locuințe din suburbiile Kievului, lovit vineri dimineață de un obuz. Foto: Profimedia.

„Rușii trebuie să ocupe teritorii cu forțele terestre, aducând tancuri și vehicule blindate”, explica, cu o săptămână înainte de începerea conflictului, fostul ministru al Apărării ucrainean Andrii Zagorodniuk cum ar arăta o invazie a Ucrainei. Totuși, forțele ucrainene sunt foarte pregătite de luptă, sunt bine înarmate cu armament anti-tanc primit din Occident, au poziții consolidate de apărare, rezerve, cunosc terenul și au sprijinul populației. Aceste lucruri au părut să conteze într-adevăr în prima zi a invaziei, când ucrainenii au respins cu succes majoritatea atacurilor Rusiei. Acesta a fost însă doar începutul, pentru că Rusia nu își aruncase încă în luptă grosul forțelor comasate la granițele Ucrainei.

„Cred că Rusia nu poate duce la bun sfârșit o ocupare completă a Ucrainei, cu forțele pe care le-au strâns. Pot câștiga anumite zone, inclusiv orașe, dar în acest caz principala problemă va fi să mențină controlul asupra lor, pentru că vor fi constant atacați de trupe ucrainene, zi și noapte”, a evaluat situația fostul oficial de la Kiev.

Acesta este principalul argument pentru care o ocupație pe termen lung a Ucrainei este văzută ca puțin probabilă. Resursele armate pentru un astfel de război ar fi imense. Chiar dacă Ucraina ar fi distrusă de război, și forțele Rusiei ar avea enorm de suferit, iar Vladimir Putin nu își permite să sângereze prea mult în ochii publicului de acasă.

Nici să provoace un masacru printre civilii din Ucraina nu este în interesul autocratului de la Kremlin. „Credem în continuare că scenariile unor bombardamente masive și atacuri cu rachete, care ar putea duce la victime civile la scară largă, sunt nerealiste. Astfel de acțiuni pot submina planurile conducerii politice a Rusiei de a câștiga inimile și mințile populației ruse din Ucraina. Rezultatul ar fi că până și puținii simpatizanți și-ar putea pierde dorința să-l sprijine pe Putin în Ucraina”, considera Centrul pentru Strategii de Apărare din Ucraina, într-o analiză despre posibile scenarii de atac ale Rusiei, cu câteva săptămâni înainte de invazie.

Menținerea presiunii armate pe Kiev sau chiar ocuparea capitalei ucrainene, precum și controlarea temporară a unor mari orașe sau linii de alimentare strategice oferă însă Rusiei puterea brută pentru a obține schimbarea politică de care are nevoie în Ucraina. În acest timp, deține și levierul presiunii în negocierile cu Occidentul, care cu siguranță vor urma, pentru stabilirea unor termeni de armistițiu.

Pentru a atinge aceste obiective, estimările occidentale arată că forțele rusești ar putea lansa atacuri directe asupra unor clădiri guvernamentale, precum și atacuri cibernetice care să paralizeze infrastructura critică a Ucrainei, precum rețeaua de curent electric.

Efectele unei astfel de invazii cu atacuri terestre, aeriene și maritime, care a început să fie pusă în practică, temporizat, de Putin, ar fi destabilizarea definitivă a puterii politice, economice și militare a Ucrainei, ceea ce ar transforma țara într-un stat nefuncțional.


Citește aici mai multe despre situația din Ucraina și contextul regional:

Infografic: Primele 24 de ore de război

Ce caută Vladimir Putin în Donețk și Lugansk

Curiosul caz în care aderarea la NATO a părut negociabilă, preț de o noapte

În fiecare zi începe războiul în Ucraina. De ce bat americanii „tobele de luptă”

De unde își ia Ucraina sprijin militar

Cu ce am ajutat Ucraina până acum

Vladimir Putin, între șantaj și obsesie. Ce se întâmplă, de fapt, la granițele Ucrainei


Ce e în mintea lui Putin? Strateg de la Kremlin: un război mic, pentru a evita un război mare

Nimeni nu poate spune cu siguranță ce va decide Vladimir Putin, iar în cazul conflictelor armate nu poți jongla decât cu scenarii și probabilități, nu cu certitudini. Ca în orice situație dinamică, ce se schimbă de la o zi la alta, este uimitor și frustrant să privești în urmă și să constați câte semnale de alarmă au existat, care să favorizeze înfăptuirea unui scenariu. În ciuda declarațiilor de la Kremlin și a pașilor făcuți către recunoașterea oficială a republicilor separatiste din Donbas, ceea ce implica o concentrare a eforturilor militare rusești doar în Estul Ucrainei, Putin a făcut pasul scontat cu cele mai reduse șanse până acum: invazia la scară largă, către Kiev. De unde și până unde?

Serghei Karaganov este unul dintre cei mai grei și vechi strategi de la Kremlin. Doctrina care a ajuns să-i poarte numele și care a lansat ideea că Rusia trebuie să apere drepturile etnicilor ruși care trăiesc în vecinătatea apropiată a Rusiei, în fosta sferă de influență a URSS, pentru a recâștiga această influență și putere politică în regiune, este aplicată de Vladimir Putin în mod constant, în toate conflictele în care se angajează în apropiere de Rusia.

Ucraina nu face excepție: propaganda de la Kremlin merge pe aceeași doctrină Karaganov, susținând că rușii din Donbas ar fi persecutați, abuzați, chiar uciși în masă de statul ucrainean. De aici, justificarea unei intervenții militare rusești, chiar dacă nu există dovezi care să susțină că așa ceva se întâmplă și chiar dacă Rusia a creat acele oaze de instabilitate și a rupt de facto teritorii dintr-un alt stat, așa cum a procedat și cu alte ocazii.

Cu doar două săptămâni înainte de invazia în Ucraina, el a explicat public de ce Putin ar trebui să declanșeze un război la scară extinsă în Ucraina, mergând pe ideea că doar războiul poate schimba regulile sistemelor internaționale.

„Aveți dreptate că războiul nu este cel mai bun scenariu. Dar dilema cu care ne confruntăm este destul de simplă. Dacă rămânem în sistemul actual (de exemplu, privim indiferent la extinderea NATO în Ucraina), războiul este inevitabil. (…) Problema noastră este să găsim o cale de a obține un sistem stabil și corect de securitate în Europa și să evităm conflictul militar. Vrem să schimbăm sistemul fără un mare război. Totuși, nu exclud că un război mic sau o serie de războaie locale pot avea loc. (…) Este necesar să mergem până la capăt, pentru că dacă nu facem acest lucru, sistemul se va prăbuși oricum. Și atunci un mare război va fi inevitabil și poate începe în condiții pe care nu noi le controlăm”, a explicat Serghei Karaganov logica unui război declanșat de Kremlin în Ucraina, într-un interviu.

Karaganov a susținut, așa cum a făcut-o și Vladimir Putin ulterior, că ținta Rusiei nu este ocuparea Ucrainei, ci demilitarizarea ei și oprirea expansiunii NATO. Strategul apropiat de Kremlin a lansat un scenariu care pe termen lung poate fi chiar mai sumbru: dezintegrarea Ucrainei ca stat.

„Cel mai probabil, țara se va dezintegra cu încetul. Istoria o va arăta. E posibil ca o parte să ajungă în Rusia, o parte în Ungaria, o parte în Polonia, iar o parte să rămână formal statul independent ucrainean”, a mai spus Karaganov.

Spaima de acasă: se revarsă războiul din Ucraina spre NATO și România?

Războiul din Ucraina este la câțiva pași de România, iar asta nu mai este o metaforă. Totuși, probabilitatea ca Rusia să se angajeze într-un conflict deschis cu NATO este, deocamdată, scăzută. În ciuda declarațiilor belicoase de la Kremlin, de unde Putin a lansat amenințări pe care unii le-au interpretat drept apropouri la armele nucleare (a spus că dacă Occidentul intervine, se va confrunta din partea Rusiei cu „consecințe pe care nu le-ați mai văzut”), un război extins la nivel mondial, așa cum ar presupune un atac asupra teritoriului NATO, nu avantajează pe nimeni. Pe vechiul principiu militar al distrugerii reciproce asigurate (MAD, mutual assured destruction), pierderile pentru ambele tabere ar fi imense și ar putea duce teoretic la anihilare totală, pentru că discutăm de puteri cu arsenal nuclear, precum SUA și Rusia.

În plus, Putin nu își dorește și mai mult NATO la graniță, ci mai puțin – tocmai de aceea a invadat Ucraina. Poate și de aceea, deocamdată, atacurile armatei ruse se concentrează pe jumătatea de est a Ucrainei, iar mai multe ambasade occidentale, printre care Marea Britanie sau Olanda, s-au mutat temporar de la Kiev la Lviv, aproape de granița cu Polonia.

De cealaltă parte, nici NATO nu poate interveni în Ucraina, din aceleași considerente. Deși Ucraina este un partener NATO, forțele ei se antrenează regulat cu cele ale Alianței, iar SUA și alte state aliate au sprijinit constant cu echipament militar Ucraina, din 2014 încoace, Ucraina nu este membră NATO. Puterea de protecție a Alianței nu i se aplică. Dacă ar face-o, NATO și-ar submina propriul statut și discurs de alianță defensivă și ar intra în narațiunea propagandei rusești, care susține că Occidentul este agresorul, când de fapt este exact invers.

Președintele SUA, Joe Biden, a repetat joi noapte ideea că trupele americane nu vor interveni în Ucraina și că întăririle trimise pe Flancul Estic, inclusiv în România, au un rol strict defensiv.

Chiar și așa, efectele în NATO și în România se văd deja și nu sunt în avantajul lui Putin. SUA au trimis forțe suplimentare pe Flancul Estic, iar în ziua declanșării invaziei în Ucraina, președintele Joe Biden a anunțat dislocarea a încă 7.000 de militari americani în Europa. România a primit deja pe teritoriul său un batalion de infanterie mecanizată Stryker, format din circa 1.000 de militari, trimiși temporar, pentru descurajarea Rusiei și în plus de cei aflați deja în țară, la baza de la Mihail Kogălniceanu. De asemenea, Franța urmează să coordoneze un nou grup de luptă al NATO, care va fi staționat tot în România, ceea ce va însemna că noi forțe aliate vor sosi aici, pentru protecție.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Urmărește firul poveștii
Urmărește subiectul

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc