Povestea în două minute

Ce este softul de spionaj Pegasus și de ce contează

Computer Hope Guy
Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că și-a schimbat numărul de telefon și aparatul pe care-l folosește, după ce a fost identificat pe lista țintelor monitorizate cu softul Pegasus. Foto: Shutterstock

Un soft comercial de spionaj a fost folosit de guverne din întreaga lume pentru a monitoriza persoane considerate amenințări pentru securitatea națională. Totuși, printre țintele monitorizate se regăsesc numeroși activiști și jurnaliști care au intrat în bătaia puștii doar pentru că-și fac meseria. 

O scurgere uriașă de informații a scos la iveală o nouă serie de abuzuri ale autorităților în numele securității naționale. Scandalul a căpătat rapid numele Pegasus – denumirea folosită pentru softul israelian prin care au fost spionate cel puțin 50.000 de persoane.

Pentru verificarea și coroborarea informațiilor, ziariștii s-au organizat într-un consorțiu condus de redacția „Forbidden Stories”, înființată în urma atacurilor repetate asupra jurnaliștilor europeni din ultimii ani. 

Softul aflat în centrul scandalului este dezvoltat de compania israeliană NSO Group. Pegasus este impresionant, chiar și după standardele tot mai înalte din industria colectării de informații, pentru că se instalează de la distanță pe un telefon mobil, fără a fi nevoie ca agenții să atingă aparatul și fără ca proprietarul acestuia să facă vreo greșeală pentru a se vulnerabiliza. Poți deveni o țintă fără să dai click pe un link suspect, fără să bifezi în grabă un formular de cookies pe un site echivoc. 

Scandalul Pegasus este important pentru că dovedește fără tăgadă că softuri atât de puternice sunt dezvoltate în scop comercial, fără ca statele și cetățenii să poata controla cine le cumpără și cum sunt folosite. Pegasus este o armă, iar scurgerea de informații arată că inclusiv clienții guvernamentali – deci cei care, teoretic, au în vedere exclusiv securitatea națională și combaterea terorismului – îl pot folosi arbitrar, pentru a strânge informații compromițătoare despre disidenți și rivali politici. 

Până acum, toate scandalurile legate de astfel de softuri de supraveghere au avut mereu în centru agențiile guvernamentale care-și monitorizau țintele. Acum, însă, devine evident că astfel de programe pot fi cumpărate de oricine își permite, în scopuri care nu pot fi cunoscute sau verificate. 

Azerbaidjanul și Arabia Saudită, printre potențialii clienți

NSO Group susține că vinde softul doar clienților guvernamentali, pe care-i verifică riguros înainte. Totuși, compania israeliană a decis să facă afaceri cu regimuri catalogate drept autoritare, care încalcă sistematic drepturile omului și principiile democratice.

Cel mai flagrant exemplu este Azerbaidjanul, unde jurnaliștii și activiștii care-l contestă pe dictatorul Ilham Aliev au fost, deseori, încarcarcerați – însă doar după ample campanii de denigrare, care au presupus inclusiv publicarea unor imagini și clipuri cu aceștia în momente intime. 

Prețul softului Pegasus este, într-adevăr, unul descurajant. Singurul contract obținut de jurnaliști are o valoare de opt milioane de dolari pentru monitorizarea a 25 de ținte.

Cel puțin 180 de jurnaliști se află pe lista persoanelor monitorizate prin Pegasus. Nu este clar de ce au decis guvernele să-i ia în vizor. Printre potențialele ținte s-ar fi numărat și președintele francez Emmanuel Macron. Autoritățile franceze au anunțat miercuri că au deschis o investigație oficială pentru a stabili dacă președinte a fost spionat. Reprezentanții NSO Group au dezmințit deja toate informațiile publicate de jurnaliști și susțin că lista nu reflectă țintele programului de monitorizare. Similar, israelienii au contestat și acuzațiile Amnesty International cu privire la folosirea softului Pegasus în operațiunea de asasinare a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi.

 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Elena Dumitru

    Elena lucrează în presă de 11 ani, de-a lungul cărora a acoperit două mari domenii: jurnalismul economic și cel de investigație. A început la ziarul „Adevărul", iar din 2014 s-a alăturat platformei de investigații RISE Project, unde a făcut parte din echipa de jurnaliști care au lucrat la seria #PanamaPapers.