Semințele românești și o lecție de economie

Panica de la benzinăriile din UK, explicată de români de acolo

Computer Hope Guy
Benzi blocate de cozile de la o benzinărie din Londra, pe 29 septembrie / sursa foto: Profimedia

Situația recentă din Regatul Unit, cu cozile uriașe de la benzinării, cumpărăturile de panică din supermarketuri și, mai nou, soldați care transportă carburant, nu e rezultatul unei singure crize.

Brexitul nu e unicul vinovat pentru problemele de aprovizionare cauzate de lipsa acută de șoferi de camion cu care se confruntă Marea Britanie. Nici pandemia nu e singura cauză.

Criza stocurilor din UK e ce se întâmplă când se suprapun mai multe crize, interne și externe. Este, în același timp, o lecție despre cum arată acum economia globală și ce se întâmplă când ignori niște semnale foarte puternice – începând cu rolul străinilor pe piața muncii.

Tocmai pentru că ce se întâmplă în UK e atât de strâns legat de problema migrației și, implicit, de subiectul muncitorilor români, Panorama a stat de vorbă cu români din Marea Britanie – șoferi de camion și nu numai -, pentru a înțelege cum văd ei ce se întâmplă acolo. La final, introducem și o perspectivă britanică și vorbim cu cineva care a avertizat ani de zile tocmai că Marea Britanie nu are destui muncitori și că are nevoie de străini pentru a face față.

În imagini, ultimele săptămâni au arătat așa:

Cozile de la benzinării, militari care transportă carburant și magazine cu probleme cu stocurile / sursa foto: Profimedia

Filmul crizei poate fi rezumat astfel:

1. UK avea un deficit de forță de muncă în general și șoferi de camion în special și înainte de Brexit. Acest deficit s-a accentuat odată cu ieșirea din Uniune. 

2. Pe urmă, a venit pandemia. Mulți șoferi de camion, ca să rămânem la categoria de muncitori de care e cel mai mare nevoie acum, au ales să plece fie în alte țări europene, fie să se întoarcă în țările de origine. Asta pentru că, între timp, costurile de trai au crescut foarte mult în Marea Britanie. Cei dornici să devină șoferi au avut probleme cu examenele, care nu s-au mai dat în același timp.

3. Șoferii rămași în UK sunt tot mai bătrâni. În sondaje, pensionarea șoferilor e la egalitate cu Brexitul și plecarea muncitorilor drept cauze pentru lipsa de transportatori. Se estimează că UK are nevoie acum de încă 100.000 de șoferi profesioniști. Doar 20% din acest deficit ar fi provocat de plecarea șoferilor străini, post-Brexit.

4. Dar efectele pandemiei și ale Brexitului asupra economiei britanice au venit într-un context global. Asistăm, de luni bune, la o criză a stocurilor la nivel mondial. Cererea de produse fabricate în China a explodat, la fel și costurile de transport. Există o criză de containere maritime, iar prețurile de shipping sunt de patru ori mai mari decât acum un an. În plus, capacitățile de producție nu au revenit la fel de ușor la nivelul de dinainte de pandemie. 

De altfel, în această perioadă, diverse asociații ale transportatorilor din alte țări europene (Germania, Belgia, Franța) au anunțat că și acolo sunt deficite mari de șoferi. În total, ar fi nevoie de cel puțin încă 400.000 de șoferi în Europa, conform unor estimări citate de Sky News.

În schimb, România e de departe țara cu cea mai mare creștere de șoferi. În bună măsură, explicația e strâns corelată cu deficitul din alte țări. Cu alte cuvinte, avem șoferi pentru că au venit înapoi din țări precum cele care formează Regatul Unit. 

Așa se și apără premierul britanic, Boris Johnson, arătând spre contextul global în care vin problemele din UK: „Există deficit de șoferi de camion și în China, pentru că economia globală crește iar”. Piața, spune liderul englez, se va regla singură, iar oferta va reveni la nivelul cererii.

Vine „furtuna perfectă”?

Unde unii observă premisele pentru „o furtună perfectă” (situație foarte gravă cauzată de intersecția mai multor crize), Boris Johnson vede semne că economia britanică duduie. Spune că Marea Britanie se află la o răscruce, o oportunitate economică uriașă de a ieși dintr-un model bazat pe salarii mici și muncă necalificată – „salarii mici, imigrație mare” e formularea preferată a conservatorilor. Or, susține el, aceasta era piața muncii înainte de Brexit. 

„La benzinăria noastră din cartier, a fost coadă și de câțiva kilometri pe ambele sensuri de mers. Nu exagerez. Erau mașinile oprite pe contrasens și făceau coadă să prindă ultimele picături. Toate grupurile de rezidenți din zonă numai despre asta discută pe WhatsApp. Ne ținem la curent unul pe celălalt: ‘unde mai au benzină?’ Poate merită menționat că, din punct de vedere politic, UK e acum ca România, cu congrese politice. Adică țara arde și suntem în plin sezon de congrese de partid, întâi a fost al Laburiștilor, acum e al Conservatorilor”. – Lorena Burciu, Londra.

Pe cât de mulțumit încearcă să se arate de strategia lui de a relansa economia britanică post-Brexit, Boris Johnson tot a fost nevoit să cheme migranți la muncă în UK. Problema e că migranții nu mai vor. Doar 127 de șoferi europeni s-au arătat interesați de programul de vize temporare al guvernului englez. Nu e nici jumătate din numărul sperat de Johnson. 

Drept urmare, săptămâna aceasta, în Marea Britanie a început Operațiunea Escalin. 200 de soldați vor fi folosiți pentru a conduce cisterne și a transporta carburant către benzinării.  

Foarte multe sectoare sunt deja afectate de lipsa șoferilor și de problemele logistice conexe: transporturile de marfă, alimentar, producție, construcții, retail. Iar presiunea va fi și mai mare, în condițiile în care consumul va continua să crească până la Sărbători. Cu alte cuvinte, nevoia de șoferi nu va scădea nicidecum.

Cel mai nou, industria producătorilor de carne avertizează că ar putea veni probleme serioase de aprovizionare, nu doar din cauza stocurilor, cât și a lipsei de forță de muncă.

„Toți colegii mei care stau în afara Londrei și care trebuie să meargă puțin cu mașina până la o stație de tren nu au reușit ieri (28 septembrie, n.r.) să vină la birou, din cauza faptului că n-au avut combustibil”. – Diana Ispas, Londra.

„Am prieteni care au plecat de aici în Germania. Erau foarte prost plătiți șoferii de camion”

Laurențiu Stoica e de zece ani în Marea Britanie. E stabilit la Londra și e șofer de camion de cinci ani. Am vorbit într-o pauză a lui, când aștepta să-i fie încărcată mașina. 

„Acum se caută șoferi de camion, pentru că majoritatea șoferilor au plecat. Majoritatea asta era din estul Europei – bulgari, polonezi, români. Am prieteni care au plecat de aici în Germania. Nu le-a mai convenit. Erau foarte prost plătiți șoferii de camion. Plus că traiul s-a scumpit foarte mult aici și mulți au ales să plece pe aceiași bani, dar pe un trai mai OK”, povestește românul, originar din Dolj.

Tocmai pentru că nu sunt destui șoferi, salariile au mai crescut acum, spune Laurențiu, care dă exemplu și niște sume. „Sunt foarte disperați după șoferi. Au ajuns să se dea salarii și de 55.000-60.000 de lire pe an pentru un șofer de camion. Salariul meu pe an e de 29.000 pe an (brut, n.r.). Mă apropii de 40.000, dar trebuie să fac multe ore suplimentare. Și din orele astea suplimentare, mi se taxează foarte mult. Eu plătesc pe lună taxe la stat în jur de 1.000 de lire”.

De ce nu sunt tentați românii de vizele temporare ale lui Boris Johnson

Un alt șofer, Adrian Gabroveanu, stabilit la Glasgow (Scoția), spune că tocmai din cauza lipsei de șoferi companiile de transport iau pe oricine, numai permis de categoria potrivită să aibă. Înainte, erau criterii de experiență, ore de șofat pe camion etc. 

„De jumătate de an încoace, te angajează și dacă ai zero ore. Permis să ai. Sunt șoferi de 18 ani care și-au luat categoria B și le dau dube, că au voie de 3,5 tone. E foarte neobișnuit”. Când s-a angajat el, acum un an de zile, condițiile erau mai stricte, povestește Adrian.

Românul a văzut știrile despre planul Guvernului de a da vize speciale pentru șoferi străini, dar spune că e degeaba. „Nu or să mai vină, pentru că odată ce ai plecat de acolo – unu, nu mai ai unde să stai, nu mai ai chirie. Chiriile au explodat”, explică Adrian. „Pe urmă, odată ce ai plecat de aici cu toată familia, din cauza Brexitului sau a pandemiei, nu te mai întorci cu familia sau nici măcar tu, pentru trei luni. Să zicem că acum 10 ani, scoteai bani frumoși în trei luni. Acum nu mai e chiar așa. Și trebuie să fii dispus să pleci tu singur, fără familie”, mai spune Adrian Gabroveanu.

Cursele interne sunt marea problemă

Un detaliu important pe care l-au subliniat românii din UK cu care am vorbit e că problema cea mai mare cu lipsa șoferilor se referă la curse interne. În mare parte, bunurile există, dar nu are cine să le transporte.

Un exemplu e fix situația din benzinării: există carburant în rafinării, dar nu are cine să-l ducă la timp la pompă, pentru că nu sunt destui șoferi. Asta face ca la benzinării să crească cererea, pentru că oamenii se tem că nu mai găsesc combustibil când au nevoie, așa că fac plinul, că le trebuie, că nu le trebuie.

„E foarte reală problema lipsei de combustibil”, spune Laurențiu Stoica. „Am stat și eu la coadă în benzinărie pe autostradă jumătate de oră până să intru. Nu sunt șoferi de cisterne. Problema e peste tot, nu numai în Londra. Am așteptat să-mi alimentez mașina personală mai bine de jumătate de oră. Și nu am găsit. Am fost la mai multe benzinării până să pot să alimentez”.  

Pe parcursul zilei, Laurențiu mi-a trimis poze de pe drum, cu cozile de la benzinăriile pe care le vedea:

Cozile de la benzinăriile engleze, fotografiate de Laurențiu Stoica, șofer român din Anglia

Magazinele poloneze și semințele românești

Problema stocurilor din benzinării a dat peste cap și transportul în comun. Săptămâna trecută, nu te mai puteai baza pe programul autobuzelor, în anumite zone ale Londrei. Nu pentru că n-ar fi fost combustibil suficient pentru transportul în comun.

„Au fost cozi și de două străzi la benzinăriile de cartier. Cozi pe toate sensurile și autobuzele nu puteau trece printre ele. S-a creat o panică și toată lumea s-a dus să-și alimenteze mașinile, că le trebuia, că nu le trebuia”, povestește Tabita Puie, româncă stabilită la Londra. 

„Când pui atâta presiune pe piață, creezi panică și lanțul de aprovizionare nu face față”, punctează ea. 

A doua zi după ce am vorbit, Tabita mi-a trimis mesaj și poze că la benzinăria de lângă ea nu mai era carburant. De cealaltă parte, pentru prima dată în câteva zile, străzile nu mai erau blocate de cozile de mașini care așteptau să alimenteze. Două zile mai târziu, românca a revenit cu un nou mesaj: benzinăria de lângă ea avea iar carburant, dar nu puteai să alimentezi decât de maximum 30 de lire.

Benzinărie londoneză rămasă fără carburant / foto: Tabita Puie

Panica de la benzinării am văzut-o cu toții, a fost intens mediatizată. Cum stau, însă, lucrurile în magazine?

„Eu stau într-un cartier cu foarte mulți imigranți polonezi, cred că sunt mai mulți imigranți decât englezi în zona asta. Prin urmare, sunt magazine poloneze, iar ele aduc și produse românești. Și am observat, de exemplu, că nu mai găsești semințe românești și castraveți murați de la noi. Când îi aduc, zboară de pe raft, nu mai găsești nimic”. – Tabita Puie, Londra.

Aici, explicația e alta: stocurile sunt mai mici, pentru că se plătesc taxe vamale acum. Dar e și panică și oamenii iau repede ce se tem că nu vor mai găsi – exemplul curios sunt semințele românești. „Pate românesc tot găsești – și Bucegi, și Ardealul”, râde Tabita. 

Apa e prea ieftină și voluminoasă ca să aibă loc în TIR

Criza șoferilor a forțat companiile de transport sau lanțurile de magazine să regândească stocurile. Așa s-a ajuns la situația în care unele livrări sunt cântărite strategic: când n-ai destui șoferi, mai bine umpli mașinile cu produse mai mici, dar mai profitabile, decât să folosești un camion pentru a transporta produse voluminoase și ieftine. 

Pe hârtie, are sens. În practică, un astfel de calcul e resimțit cât se poate de serios de populație, după cum o spun și doi dintre șoferii din UK cu care am stat de vorbă:

„Sunt magazine în care nu găsești apă îmbuteliată, pentru că nu sunt șoferi care să facă livrările. Pur și simplu, nu găsești apă de băut. Când găsești, exact cum se întâmplă în România, omul ia mult. Și eu fac la fel: când găsesc, iau 2-3-4 baxuri de apă, că nu se știe. Și la alimente, sunt momente în care te duci și rafturile sunt goale, nu găsești nimic. E cum a fost la începutul pandemiei cu hârtia igienică”. – Laurențiu Stoica, șofer, Londra.

Același lucru l-a observat și Adrian Gabroveanu, din Scoția: „Ei încearcă să renunțe la lucruri foarte mari, care oricum au prețuri foarte mici în magazine. Se renunță la chestiile foarte grele și care ocupă mult spațiu. Până la urmă, totul e despre profit”, spune Adrian. „Și mai e problemă și cu materialele de construcții, am auzit că și în România e. La fel, nu are cine să transporte materialele de construcții. Mi-am refăcut grădina și, pentru anumite pavele și nisip, am așteptat două săptămâni și ceva. Și era o firmă locală. Dar nu avea destui șoferi cu care să trimită”, spune șoferul român.

Nici șoferii români din țară nu mai fac curse spre UK. De ce?

Totuși, deși problema principală e lipsa șoferilor în interiorul UK, nici șoferii români care stau în țară nu mai fac curse externe în Marea Britanie. De ce? 

Birocrația și timpul pierdut sunt două dintre cele mai descurajatoare motive pentru șoferii români care ar veni cu marfă în Anglia, crede Laurențiu Stoica, șoferul român stabilit la Londra:

„Șoferii din estul Europei cu care am mai vorbit eu nu prea mai fac curse de Anglia, pentru că acum trebuie să faci vamă când intri în țară, trebuie să aștepți în port sau cu trenul, cu ce vii, aștepți ore multe, e pierdere de timp și acte foarte multe”.

Un alt motiv, însă, e și situația din Calais, punctul din care mașinile trec din Franța în Anglia. 

„Nu mai merg șoferii români, din cauza imigranților și a cozilor care se fac la îmbarcare la Calais (pentru feribot, ca să ajungă la Dover, în Anglia, n.r.). Din punctul meu de vedere, de asta se feresc transportatorii români să mai meargă în Anglia”, spune Daniel Cotoc, șofer de TIR din Arad.

Când am vorbit la telefon, Daniel era în vamă la Nădlac, tocmai pleca într-o cursă în Italia și Monaco. Cu ani în urmă, făcea un transport de Anglia cam o dată pe lună. Luna viitoare, ar fi trebuit să plece din nou în UK, dar a decis să refuze cursa. 

„E 2.500 de euro amenda per imigrant, dacă îți intră în remorcă – fie că știi, fie că nu știi de el. Pe englez nu-l interesează. Și francezul, și englezul știu că ei se urcă aiurea. Și dacă văd prelata tăiată, tot te amendează. Dacă ai 10, firma ta s-a ars”, povestește Daniel.

Dacă ar fi făcut cursa de luna viitoare, spune că nu ar fi plecat singur, ar mai fi lucrat un coleg în cabină. „Problema e de foarte mult timp. Și mai demult, când făceam eu curse de Anglia, într-adevăr, erau imigranți, se urcau pe scară, cereau țigări. Le dădeam țigări, apă”.

Muncitorii români, atunci și acum

E interesant și cum această criză a forțat anumite părți din societatea britanică să reformuleze discuția despre muncitorii străini.

În 2013, am semnat, împreună cu jurnalistul și activistul britanic Jon Danzig, o anchetă jurnalistică prin care demontam un articol-emblemă al presei britanice din acea vreme despre așa-zisa invazie iminentă de români și bulgari, care aveau să le fure job-urile britanicilor odată cu ridicarea restricțiilor de care est-europenii erau vizați pe piața muncii din Regat.

Captură de ecran cu articolul fals despre „invazia muncitorilor români”, publicat de Daily Mail în decembrie 2013

După cum am arătat atunci, articolul cu pricina, publicat de Daily Mail, era profund incorect. Ba chiar am calculat că cel puțin 60% din el era de-a dreptul fals. Ancheta noastră a fost preluată și în Marea Britanie și s-a transformat într-o adevărată campanie împotriva dezinformărilor Daily Mail pe tema migranților. Campania a fost susținută, printre alții, de actorul Hugh Grant. Ea a dus la un val de plângeri depuse la Press Complaints Commission, fostul organism de autoreglementare a presei britanice. PCC a deschis o anchetă împotriva Daily Mail, care, până la urmă, a fost forțat să retracteze o parte din articol, deși nu articolul în întregime.

Acum, același Daily Mail se arată panicat de panica din UK. Iar politicianul Nigel Farage, mascota campaniei pentru Brexit și a retoricii anti-imigranți, se plânge pe Twitter că nu găsește benzină, deși a fost la șapte benzinării.

Jurnalist britanic: „E un dezastru. Brexit-Britain are probleme mari”

E motivul pentru care, la opt ani după ancheta noastră pentru a combate dezinformările cu privire la muncitorii români, m-am întors la Jon Danzig, care a continuat să poarte campanii pe astfel de teme. L-am întrebat cum vede el ce se întâmplă acum în țara sa și cum leagă aceste evenimente de toate spaimele trecute cu privire la migrație, piața muncii și libertatea de circulație.

„În octombrie 2016, ministrul britanic pentru Brexit de atunci, David Davis, a spus în fața Parlamentului britanic că ‘nu vor fi deloc efecte negative ale Brexitului, ci avantaje mari’”, își amintește Jon Danzig. 

„Cinci ani mai târziu, oamenii din Marea Britanie ajung la concluzia clară că Brexitul are doar părți negative și că nu sunt deloc avantaje. Avem un deficit cronic de forță de muncă, pentru că zeci de mii de cetățeni din țări UE au părăsit Regatul Unit și joburile pe care le aveau aici. În toată țara, angajatorii nu găsesc personalul de care au nevoie. Nu sunt destui șoferi care să livreze carburant la benzinării sau alimente la supermarketuri. Firmele care își vindeau produsele către restul Europei fără niciun fel de restricții au constatat că, în Marea Britanie post-Brexit, sunt probleme considerabile la exporturile către țările vecine”, continuă britanicul.

De altfel, un sondaj YouGov publicat la sfârșitul lui septembrie, arăta că 53% dintre britanici consideră acum că Brexitul merge prost, în vreme ce doar 18% spun că merge bine sau foarte bine.

„Între timp, guvernul conservator refuză să recunoască că Brexitul e de vină, iar opoziția laburistă preferă să nu vorbească despre asta. E un dezastru. ‘Brexit Britain’ are probleme mari și ele se vor agrava pe măsură ce trece timpul”, mai spune Jon Danzig.

„Există deficit pe anumite piețe de muncă. De exemplu, noi, ca arhitecți peisagiști, ne chinuim să angajăm oameni noi. Nu există oameni pe piață. Cred că au plecat foarte mulți după Brexit. Cred că au plecat și mai mulți în timpul pandemiei și toate lockdown-urile pe care le-am avut. Aici se locuiește în spații destul de mici. Chiar dacă noi, în România, credem că stăm în cutii de chibrituri, aici se trăiește în spații și mai mici. Și atunci oamenii, cei care au fost puși într-un fel de șomaj tehnic, probabil au decis să plece”. – Diana Ispas, arhitectă peisagist la o firmă din Londra

Și totuși, în ciuda situației îngrijorătoare, englezii nu și-au pierdut simțul umorului:


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    E jurnalistă cu 13 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.