„Dr. Doom”, prognoze sumbre

Vine criza economică sau nu? Cele 10 „mega-amenințări” ale viitorului și cum să le facem față

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Lumea se află într-o eră a „mega-amenințărilor”, care ne vor afecta profund viitorul și vor destabiliza economia globală și felul în care muncim și trăim, spune economistul Nouriel Roubini, cel care a prognozat criza subprime, marea recesiune a anilor 2000, precum și criza din zona euro. „Facem trecerea de la o perioadă de relativă stabilitate la una de instabilitate severă, conflict și haos”, avertizează el.

Într-o carte recent publicată, Roubini, de care s-a lipit porecla „Dr. Doom” (lui îi place să se considere „Dr. Realist”), se uită cu pesimismul caracteristic la lumea de azi și vorbește despre pericolele de mâine și cum să ne pregătim pentru ele încă de azi – sau cum puteam să o facem de ieri. 

Identifică 10 astfel de amenințări urgente, care sunt interconectate și despre care spune că sunt „de o asemenea dimensiune și urgență, încât trebuie să privim înainte cu celeritate și să facem tot ce putem pentru a nu le lăsa să ne distrugă”.

De la politicile publice periculoase și nivelul tot mai mare de îndatorare al țărilor, mai ales după măsurile din pandemie, până la demografie și catastrofe financiare, comerciale, geopolitice, tehnologice sau de mediu, Roubini nu ratează nicio angoasă contemporană în „Megathreats. Ten dangerous trends that imperil our future, and how to survive them”.

Economistul se uită însă și la soluții, iar aici e, poate, adevărata valoare a cărții lui, care merge dincolo de „doom and gloom”.

Și, cum întrebarea momentului e dacă vine sau nu recesiunea, Roubini dă la 65% probabilitatea ca economiile dezvoltate să intre în recesiune până în 2024. 

„Trebuie să învățăm să trăim în stare de alertă. Certitudinile economice și politice de odinioară - de la siguranța locului de muncă, la o planetă sustenabilă și sănătoasă, în care cele mai multe dintre bolile infecțioase sunt anihilate repede și în care e pace între marile puteri rivale - dispar”.
roubini amenintari
Nouriel Roubini
economist, autor „Megathreats”

Iată care sunt cele 10 mari pericole pe care le vede Nouriel Roubini pentru viitor, rezumate cu ajutorul unor citate traduse din carte – click pe fiecare dintre ele pentru explicații:

„Datoria publică a guvernelor, la care se adaugă datoria privată a companiilor, instituțiilor financiare și gospodăriilor, scăpaseră de sub control ÎNAINTE de nota uriașă de plată a măsurilor luate în timpul pandemiei Covid. (…) Măsurile din timpul Covid-19 au aruncat în aer orice dram de disciplină bugetară, indiferent ce partid era la putere. Europa abia face față. (…) Conform datelor Institutului Internațional pentru Finanțe, datoria globală – publică și privată – ajunsese, la sfârșitul lui 2021, la peste 350% din PIB-ul global (de la 220% în 1999). E un procent fără precedent pentru economiile dezvoltate sau emergente”.

„Când debitorii se dovedesc insolvenți, nu fără lichidități, devin zombies pe care niște ajutoare de cash nu îi pot resuscita. (…) Băncile, corporațiile și gospodăriile salvate de la faliment de către guvernele lor nu fac decât să crească nivelul datoriei publice, punând statul în pericol. În același timp, pentru că băncile, corporațiile și gospodăriile dețin noua datorie publică, o națiune care riscă falimentul expune și mediul privat pericolului de faliment. (…) Bailout-urile greșite mai vin cu un alt pericol existențial. Când debitorii își asumă riscuri știind că cineva îi va salva, apare ceea ce se numește un „hazard moral”. Dacă ești încrezător că guvernul va interveni și te va salva dacă un pariu riscant eșuează, de ce să nu-l faci? Cu cât e mai mare riscul, cu atât mai mare e potențialul de câștig. Nu ai nimic de pierdut”. 

„Există un alt tip de datorie, mult mai mare decât cea reprezentată de rate și ipoteci, carduri de credit, credite de nevoi personale, datorii publice și așa mai departe. Balanța datoriei oficiale, explicită, pălește prin comparație cu datoria implicită, care înseamnă toate obligațiile financiare prevăzute în viitorul nostru. (…) Nu există suficienți bani pentru a respecta promisiunile care le-au fost făcute actualilor angajați și numărului tot mai mare de pensionari. (…) Tipărirea de bani va duce la inflație și, în cele din urmă, la hiperinflație. Retragerea angajamentelor făcute pensionarilor și celor care urmează să se pensioneze – incluzând aici și creșterea vârstei de pensionare – va duce la turbulențe politice. Pentru a ne descurca, va fi nevoie să recurgem la singura alternativă: și mai multă datorie publică pe care nu o vom putea plăti”.

Îmbătrânirea populației duce și la o transformare a economiei și a consumului. Ce este economia de argint și ce înseamnă ea pentru români am explicat și noi AICI

„Ciclurile boom-and-bust tind să respecte un tipar. Practic, în ultimii 40 de ani, nu am făcut decât să reacționăm la fel la fiecare șoc și criză declanșate de o bulă care s-a spart. Am creat mai mulți bani ieftini, politici fiscale mai laxe, credite mai ieftine. (…) Într-o bulă normală, politicile monetare și de credit relaxate duc la îndatorare excesivă. Tot acest cash aleargă după active financiare. Punctele istorice de referință nu mai au nicio valoare. Prudența e înlocuită de FOMO: fear of missing out (teama de a rămâne pe dinafară – am explicat conceptul aici, n.r.). (…) 

Cererea umflată afectează locuințele la fel: te împrumuți, cumperi o casă. Și mai mulți cumpărători fac la fel. Oamenii vor să cumpere înainte să crească prețurile și mai mult. Prețurile din imobiliare explodează. (…) Prăbușirile sunt declanșate de câțiva factori: o politică monetară prea relaxată în timpul unei bule duce la supraîncălzire și inflație, forțând băncile centrale să oprească politicile banilor ieftini. Perturbările de pe lanțurile de aprovizionare, ca urmare a unor evenimente geopolitice, războaie sau pandemii, pot să dărâme piesele acestui domino”. 

„Când toată lumea dezbate dacă inflația va persista, eu spun următorul lucru: pregătiți-vă de o stagflație care combină recesiunea și șomajul ridicat cu o inflație mare ce inhibă crearea de locuri de muncă. Condițiile sunt cât se poate de prielnice. Banii ieftini umflă prețurile activelor și bunurilor, alimentând, în același timp, creditarea. Dar un grad mare de îndatorare nu permite luarea de măsuri care să atace inflația. (…) Am atins punctul de inflexiune al unei superciclu al datoriei”.

Am explicat și noi AICI fenomenul stagflației și ce înseamnă el pentru România. 

„Un război financiar riscă să submineze rolul de rezervă valutară globală pe care îl are dolarul american, pilonul stabilității monetare și financiare internaționale. (…) Monede mari, precum dolarul, sunt transformate acum în arme pentru atingerea unor obiective de politică externă și de securitate, cum am văzut cu înghețarea rezervelor externe ale Rusiei și cu celelalte sancțiuni din 2022. (…) A treia cea mai mare valută a lumii, euro, virează spre instabilitate, dacă nu chiar colaps, într-o Uniune Economică Monetară care riscă să se destrame. Pe măsură ce monedele fiat intră în declin, actuala ascensiune fulminantă a alternativelor cripto amenință să le înlocuiască cu scheme Ponzi, iar efectele sistemice vor fi extrem de instabile”.

„Ne aflăm la o răscruce. Un drum duce către un comerț care continuă să unească o piață globală eficientă, compensând și oferind reconversii profesionale angajaților rămași pe dinafară. Consumatorii din lumea întreagă se bucură în continuare de prețuri mici, iar locurile de muncă din piețele emergente scot milioane de cetățeni globali din sărăcie.

Cealaltă cale e așa-numita „deglobalizare”, care propune politici protecționiste, cu scopul de a aduce locuri de muncă înapoi acasă. Oricât de atractiv ar putea părea protecționismul, când a mai fost încercat, a răsturnat piramida economică pentru mai toată lumea. De aceea deglobalizarea e o mega-amenințare. (…) Deglobalizarea va inhiba creșterea economică, va distruge mijloacele prin care se gestionează datoria și va deschide calea pentru inflație și stagflație de proporții”.

„Dacă ți se pare că job-ul tău e în siguranță, mai gândește-te. Alături de creșteri dezirabile ale productivității, AI ascunde și niște rupturi sistemice și în plan personal. Înainte ca mașinile să devină mai inteligente decât oamenii, preluând, practic, controlul asupra unei mari părți din tehnologie, înainte ca dezvoltarea tehnologică să devină de necontrolat și ireversibilă, moment pe care experții îl numesc „singularitate”, dispariția joburilor va pune presiune pe cererea de consum. Pot apărea noi joburi în locul acestora, cum s-a întâmplat și în trecut, dar doar dacă nu cumva algoritmii special concepuți reușesc să le preia și pe acestea.

Creșterea productivității sună foarte bine pentru o plăcintă economică în creștere accelerată, dar asta doar până când creșterea inegalității și scăderea cererii lasă tot mai mulți oameni fără loc de muncă. Când această spirală accelerează, economiile dau de greu. Deocamdată, însă, suntem într-o cursă de a dezvolta și folosi inteligență artificială fără limite”.

Despre impactul pe care ascensiunea Inteligenței Artificiale îl are în job-urile creative am scris și noi AICI.

„Odată ce China devine cea mai mare economie a lumii, cum se așteaptă cei mai mulți experți să se întâmple, neînțelegerile actuale pe marginea offshoring-ului și a protecționismului vor părea triviale. Statele Unite ar putea pierde statutul de lider al tehnologiilor viitorului. Un război rece incipient devine din ce în ce mai rece, va perturba lanțuri de aprovizionare și reașeza alianțe. Perturbările vor destabiliza piețele. Problemele de aprovizionare din pandemie vor părea abundență. Prețurile ar putea crește, odată ce economia SUA ar stagna, iar acesta e celălalt semn al stagflației. Numeroase crize ar putea lovi producția, sistemul bancar și pe cel imobiliar – nu din când în când, ci cu o frecvență dureroasă. Pregătiți-vă.

Pe măsură ce un nou război rece între China și SUA transformă realitățile economice și geopolitice globale, o Chină autoritară ar putea dicta noi reguli. Iar în acest război rece, fiecare parte se va baza pe aliații săi pentru a confrunta puterea adversă”.

„Dacă nu trăiești departe de nivelul mării, la latitudini răcoroase, cu apă potabilă în abundență și destul teren arabil, pregătește-te să te muți. Dacă ai avut norocul să fii unde trebuie, pregătește-te să ai mulți „musafiri” – de natură umană și microbiologică – aduși lângă tine de încălzirea globală”.

„China are o cincime din populația lumii, dar numai 7% din rezervele de apă dulce. Populația ei crește, dar rezervele de apă scad. (…) Nevoia disperată de apă dulce devine o prioritate vitală pentru ambițiile globale ale Chinei”.

„Mega-amenințarea schimbărilor climatice e deja aici. Ar trebui să ne așteptăm la conflicte și o sărăcie care vor duce migrația la un nivel nemaiîntâlnit. Sute de milioane de oameni înfometați vor vrea să se mute, pentru că economiile naționale nu îi vor putea ajuta”.




Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul