24 februarie 2022 va rămâne în istorie drept cea mai neagră zi pentru Europa, de la al Doilea Război Mondial încoace. Dincolo de victimele din ambele tabere și de distrugerea unui stat suveran care va avea nevoie de ani buni și ajutorul lumii întregi pentru a se reconstrui, atacul Rusiei asupra Ucrainei a generat un val masiv de migrație.
Asistăm, de aproape zece luni, la o criză umanitară ale cărei efecte vor fi resimțite cel puțin o generație.
Numai în primele trei săptămâni de război, peste 3 milioane de ucraineni și-au părăsit țara, potrivit datelor Națiunilor Unite.
Astăzi, sunt aproape 8 milioane de refugiați ucraineni în toată Europa. Peste un milion și jumătate dintre aceștia au trecut prin România, iar răspunsul românilor, mai ales în primele luni, a fost unul impresionant.
Fiecare punct reprezintă un grup de 300 de refugiați ucraineni care au trecut granița în România.
au trecut granița în România de la începutul războiului și până acum, potrivit datelor UNHCR.
Asta înseamnă o medie de peste 5.700 de cetățeni ucraineni care au intrat în România, în fiecare zi de când a început războiul, până în primele zile din decembrie. Adică, în medie, 240 pe oră.
Fiecare punct albastru reprezintă un grup de 300 de refugiați ucraineni care au solicitat protecție temporară în România.
au solicitat protecție temporară în România de la începutul războiului și până acum, potrivit datelor UNHCR, adică 5.6% din totalul celor care au trecut granița.
Cei mai mulți ucraineni care au fugit de război au mers însă în Polonia. Iar Republica Moldova e țara cu cel mai mare număr de refugiați, raportat la populația națională – o presiune uriașă pe un stat care se confruntă el însuși cu una dintre cele mai grave crize economice și energetice de la independență, după cum a arătat Panorama aici.
Ca ordin de mărime, numărul refugiaților ucraineni depășește orice altă criză de acest fel din ultimii 30 de ani. Întrece inclusiv volumul refugiaților dislocați de războiul din Siria sau pe cel cauzat de crizele din Venezuela.
Aceste Sărbători vor fi grele chiar și pentru acei ucraineni care nu se adăpostesc de bombe și nu stau fără căldură și apă. În Ajunul Crăciunului, se marchează 10 luni de război. Și niciunul dintre acești oameni nu are certitudinea – mulți nu au nici speranța – că următoarele Sărbători vor fi petrecute acasă, indiferent ce a mai rămas din ea. La aproape 300 de zile de la începerea războiului, pacea rămâne foarte departe.
În acest context și cu anul doi la orizont, dăm filmul înapoi. Nu vorbim despre arme și linii de front, ci despre oameni. Graficele de mai jos arată evoluția fluxului de refugiați ucraineni care au intrat în România și câți au ales să rămână aici.
În acest moment, potrivit datelor Agenției ONU pentru refugiați, 4,8 milioane de refugiați ucraineni s-au înregistrat în diverse state europene pentru protecție temporară. Mai bine de jumătate dintre aceștia sunt înregistrați în Polonia și în Germania.
Distribuția ucrainenilor care au solicitat protecție temporară în state europene
Sursa datelor: UNHCR
*Pentru Republica Moldova nu sunt disponibile datele referitoare la cei care au solicitat protecție temporară, ci doar datele referitoare la numărul de refugiați înregistrați efectiv.
Potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări, peste 60% dintre beneficiarii de permise pentru protecție temporară sunt femei. În statistică sunt încadrați și copiii și tinerii. Ca atare, cum bărbații au avut interdicție de plecare din țară, majoritatea celor de sex masculin care au primit protecție temporară sunt copii.
Distribuția celor care au primit protecție temporară în intervalul 24 martie – 11 decembrie 2022, în funcție de sex și grupă de vârstă
Sursa datelor: Inspectoratul General pentru Imigrări
La nivel european, mai există și un altfel de impact al crizei refugiaților, acela care se manifestă asupra forței de muncă.
Efectul este major. Potrivit Agenției ONU pentru Refugiați, impactul estimat la nivel european presupune o creștere cu peste 1,2 milioane de muncitori. Dacă ne uităm la nivelul statelor individuale, cea mai mare creștere a forței de muncă se găsește în trei țări: Cehia (2,2%), Polonia (2,1%), Estonia (1,9%).
Pentru alte câteva țări, impactul este estimat între 1% și 1,5%. În această categorie intră Ungaria, Letonia, Slovacia, Lituania și România.
Setul de date săptămânale publicat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență se referă la valoarea cumulativă a persoanelor intrate în țară și asistate în centrele de tranzit. Pentru o imagine coerentă la nivel de zile, am calculat evoluția zilnică a fluxului în cele 19 centre de tranzit din cele opt județe de la graniță.
Din cauza unei inconsistențe de raportare a datelor la centrul de tranzit Turulung, din Satu Mare, am împărțit datele în două secțiuni: refugiați intrați înainte de data de 18 iulie și refugiați intrați după data de 18 iulie. Inconsistența de raportare se referă la faptul că, până la data de 18 iulie, Centrul Turulung a raportat, în medie, câteva sute de refugiați pe zi. Pe urmă, în data de 18 iulie, au fost raportați peste 60.000 într-o zi, ceea ce, cel mai probabil, a reprezentat o încadrare din urmă în statistică a refugiaților.
Distribuția centrelor de tranzit în cele 8 județe
Zona de nord Zona de est Zona de est 2
Zona din nordul României rămâne cea mai tranzitată de refugiații ucraineni. Din aprilie și până în decembrie, peste un milion și jumătate de persoane au intrat în țară și au fost asistate în centrele de tranzit pentru refugiați din județele Satu Mare, Maramureș, Suceava și Botoșani.
În intervalul 16-30 aprilie, peste 73.000 de persoane au intrat în țară și au fost asistate în centrele de tranzit pentru refugiați.
În data de 18 aprilie, Lviv, unul dintre marile orașe ucrainene, a fost lovit de cinci rachete. Două zile mai târziu, Ministerul rus al Apărării anunța că forțele ruse au lovit peste noapte 1.053 de ținte militare ucrainene. Estul și sudul Ucrainei.
În data de 28 aprilie, două explozii puternice au fost auzite în orașul rusesc Belgorod. Ucraina nu a revendicat atacul.
Fluxul zilnic de refugiați a rămas constant în acest interval.
În luna mai, aproape 139.000 de persoane au trecut granița și au fost asistate în centrele de tranzit pentru refugiați. Cei mai mulți dintre ei au fost înregistrați în județele de la granița de nord a României.
Ofensiva rusă a continuat în estul și sudul Ucrainei. În data de 4 mai, Ucraina anunța că trupele ruse au intrat în complexul industrial al uzinei Azovstal, după ce au lansat o ofensivă totală în zonă. Ofensiva de la Azovstal și rezistența luptătorilor de acolo au fost urmărite de întreaga lume.
Pe 9 mai, un centru comercial și două hoteluri au fost lovite de rachete rusești în apropiere de Odesa, provocând mai multe victime.
După o rezistență de-a dreptul eroică, luptătorii ucraineni s-au predat forțelor ruse în Mariupol. Militarii ruși au distrus orașul în timpul săptămânilor de bombardamente, care au lăsat în urmă mii de victime civile. Luptele s-au încheiat cu asediul uzinei Azovstal.
În această perioadă, numărul celor care au trecut granița a crescut considerabil față de perioada anterioară. Au fost înregistrate 187.000 de persoane.
Vârful acestui interval a fost marcat pe 8 iunie. Atunci, doar în zona Galați și Tulcea, peste 10.000 de oameni au trecut granița. A fost o cifră record pentru zona graniței de est a României.
La patru zile distanță, și zona de nord înregistra un volum mare de refugiați. 9.000 de oameni au fost înregistrați și asistați în data de 13 iunie în centrele din județele din nordul țării.
În țara din care au fost nevoiți să plece, guvernul de la Kiev anunța că armata aproape și-a epuizat proviziile de muniție de artilerie, folosind zilnic 5.000-6.000 de cartușe și că depinde de Occident pentru reaprovizionare. Ucraina a spus că pierde 100-200 de soldați pe zi.
La sfârșitul lunii iunie însă, după ce au fost lovite de rachete ucrainene, forțele ruse s-au retras de pe Insula Șerpilor din Marea Neagră, un moment mai degrabă simbolic, dar relevant.
În cea de-a doua jumătate a lunii iulie și pe parcursul întregii luni august, județele din nordul țării, dar și Galați și Tulcea au continuat să înregistreze un număr mare de refugiați. După săptămâni de bombardamente și lupte de stradă, ultimul oraș aflat sub control ucrainean din Luhansk – Lisiciansk – era cucerit de forțele ruse.
Compania energetică de stat ucraineană Energoatom anunța, în aceeași perioadă, că forțele ruse au minat centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare astfel de centrală din Europa. Pe 6 august, Energoatom declara centrala de la Zaporojie „grav avariată” de bombardamentele rusești. Restul Europei începea atunci să vorbească despre riscul unui accident nuclear.
Pe parcursul lunii septembrie, fluxul de refugiați s-a stabilizat. Sfârșitul lunii a înregistrat însă cifre ridicate la granițele din nordul țării. Aproape 200.000 de persoane au fost înregistrate și asistate în luna septembrie.
Specialiștii au numit evenimentele începute în luna septembrie, care continuă și acum, etapa a treia a războiului din Ucraina – contraofensiva ucraineană. Prima etapă (24 februarie – aprilie) a fost invazia rusă, iar a doua (aprilie – septembrie) a fost reprezentată de luptele din sud-est.
Centrala nucleară de la Zaporojie a fost tăiată de la linia sa principală de energie electrică și a rămas cu doar o linie de rezervă operațională, care furnizează energie rețelei. Doar unul dintre cele șase reactoare a rămas atunci în funcțiune.
Simultan, forțele ucrainene au recuperat părți din regiunea Harkov.
În data de 21 septembrie, Putin anunța mobilizarea parțială și încorporarea rezerviștilor. Șapte zile mai târziu, se vorbea despre aproape 200.000 de cetățeni ruși care au fugit din țară de teamă să nu fie chemați să lupte în armata rusă.
În luna octombrie, fluxul de refugiați a fost constant. După atacul asupra podului din Crimeea, care leagă peninsula anexată de Rusia continentală, forțele ruse au început să bombardeze orașele din toată Ucraina.
Scopul acestor bombardamente, care continuă și azi și au ca zi de vârf în săptămână ziua de luni, este de a deteriora infrastructura critică a Ucrainei, cum ar fi rețelele electrice și instalațiile de stocare a apei. Forțele ruse se bazează pe dronele iraniene Shahed, pentru a efectua loviturile, conform analizei agențiilor de informații occidentale.
Într-o singură zi, Rusia a lansat până la 100 de rachete către o serie de orașe ucrainene.
După loviturile cu rachete rusești, mai bine de 10 milioane de oameni au rămas fără energie. Acum în iarnă deplină, ucrainenii trebuie să gestioneze perioade tot mai lungi de pene de curent sau de crize de apă și să se descurce cumva în frigul din ce în ce mai dur.
Criza refugiaților din Ucraina este departe de a se fi stabilizat. Ea va continua, pe măsură ce și alți ucraineni care au reușit să reziste până acum vor decide că nu mai pot și vor fugi către cea mai apropiată graniță. Criza va continua și câtă vreme milioanele de refugiați care se află deja în Europa vor trăi o viață suspendată: nici aici, nici acasă.
Lunile următoare se vor dovedi esențiale pentru statele europene, în procesul de dezvoltare a politicilor de integrare atât pe piața forței de muncă, cât și în sistemele educaționale, în condițiile în care, la nivel european, mai bine de jumătate dintre refugiați sunt copii, potrivit UNICEF.
Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice, ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova.
Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.