Panorama războiului

Rusia fură iar bucăți din Ucraina, după care o cheamă la pace. Ce urmează? Și cine a aruncat, totuși, în aer Nord Stream?

Computer Hope Guy
Cu ocazia ceremoniei de anexare a celor patru teritorii ucrainene, Vladimir Putin a susținut un discurs violent anti-SUA și anti-occidental / foto: Profimedia

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte ale acestei săptămâni.

Cum îi e prostul obicei, când nu reușește să aibă victorii reale, Rusia le face din pix. Așa și cu anexarea celor patru teritorii din estul și sudul Ucrainei – Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie -, după farsa referendumurilor. Primele două regiuni sunt, de fapt, așa-zisele republici care și-au autoproclamat independența în ajunul invaziei rusești din februarie, statut pe care Rusia li-l recunoștea. În total, cele patru teritorii reprezintă 15%-18% din suprafața Ucrainei. Sunt aproape 100 de mii de kilometri pătrați. Asta înseamnă cât suprafața Portugaliei sau undeva la 40% din suprafața României. E cea mai mare alipire forțată de teritorii din Europa de după al Doilea Război Mondial.

Cea mai mare anexare ilegală din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace

Victoriile impresionante ale Ucrainei din luna septembrie și ușurința cu care au fugit propriii soldați din calea avansului ucrainenilor l-au făcut pe Vladimir Putin să schimbe tactica: în loc să se mai zbată pentru fiecare bucată de pământ pe care încearcă – și chiar reușesc – ucrainenii s-o recupereze, a zis că sunt ale lui, pentru că s-a votat.

Iată, deci, cum, în secolul XXI, încă mai vedem țări care fură teritorii. În Europa. Pentru a doua oară în mai puțin de zece ani.

Într-o ceremonie somptuoasă și în prezența cremei elitelor politice și religioase ruse, Vladimir Putin și oamenii lui din cele patru regiuni ucrainene au semnat, vineri (30 septembrie), decretele de anexare. Mesajul lui Putin pentru restul lumii – sau, în formularea lui, „pentru adevărații stăpâni ai Kievului din Vest” -, a fost clar: aceste patru teritorii sunt acum parte din Rusia. „Le vom apăra cu toate mijloacele”, a amenințat Putin, în a cărui retorică războiul încă nu există, e tot operațiune specială, iar Kievul e cel care ar trebui să oprească acum focul, pentru a fi pace.

Președintele rus a avut un discurs mai dur ca oricând împotriva Vestului și mai ales a Statelor Unite. A pornit de la anexare și a ajuns repede la o lungă acuzare a „colonialismului” și „hegemonismului” american. A vorbit și despre religie și credință, despre valorile și familia tradiționale și drepturile minorităților sexuale, pe care Vestul, spune el, vrea să le impună Rusiei.

A fost încă o mostră de realitate alternativă, de istorie reinterpretată și de gaslighting din partea președintelui rus. Vladimir Putin a acuzat Vestul de război hibrid contra Rusiei, pe care vrea să o jefuiască și să o transforme în colonie și a descris țările din NATO drept sclavii Statelor Unite.

vladimir putin anexare
Liderii regiunilor ucrainene Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie, semnând decretele de alipire la Federația Rusă / foto: Profimedia

Angela Grămadă, expert în spațiul ex-sovietic și președinta think-tank-ului Experts for Security and Global Affairs – ESGA, a făcut o analiză „la cald” a discursului, pentru Panorama războiului:

„Deși nu a putut să o facă oficial, astăzi, Putin a anunțat pe toată lumea că pentru el ‘operațiunea specială’ s-a sfârșit. Acum îi așteaptă pe oficialii ucraineni să negocieze. Doar că, atenție, nu se vor supune negocierilor teritoriile anexate. Cine va încerca să conteste acest lucru va fi combătut cu toate mijloacele de care dispune Rusia. Un alt element important este apelul la istorie: nu doar a Rusiei, dar și a facerii sistemului de relații internaționale pe care îl contestă. Practic, oferă o nouă interpetare a convențiilor, tratatelor, a principiilor și neagă orice tip de înțelegere anterioară, dacă nu îi convine conținutul acelui document”.
Vladimir Putin, de mână cu liderii pro-ruși ai regiunilor ucrainene anexate, la finalul ceremoniei de la Kremlin, de pe 30 septembrie / foto: Profimedia

De cealaltă parte, președintele Zelenski a spus clar că, pentru Kiev, anexarea înseamnă dispariția oricărei șanse de dialog cu Federația Rusă. Imediat după ceremonia de la Kremlin, Volodimir Zelenski a anunțat că a semnat cererea oficială de „aderare accelerată” a Ucrainei la NATO.

Multă lume vede în anexări și o încercare a lui Putin de a mai obține „carne de tun” pentru front. Asta după ce așa-zisa mobilizare parțială pe care a anunțat-o recent s-a transformat într-un fiasco total. Liderul de la Kremlin a reușit efectul de bumerang de a scoate o parte din ruși din apatie și a-i trimite fie în stradă, la proteste, fie către cea mai la îndemână ieșire din țară, după cum arătam și în episodul trecut al Panoramei războiului. (Associated Press relatează că aproape 200.000 de ruși au fugit deja în Georgia, Finlanda și Kazahstan.)

Acum, toată lumea încearcă să înțeleagă ce va urma, cum va afecta situația de pe linia de contact faptul că aceste regiuni sunt considerate de Vladimir Putin teritorii ale Federației Ruse.

Prima problemă pe care o putem intui derivă din faptul că Rusia nu controlează integral teritoriile anexate, parte din ele sunt controlate de ucraineni. Ba chiar în cazul Donețkului, Moscova controlează doar 60% din teritoriu, potrivit BBC.

rusia ucraina anexare
Hartă BBC care arată teritoriile ucrainene anexate ilegal de Rusia, din 2014 încoace, și cine ce bucăți din ele controlează.

Comunitatea internațională, incluzând aici și România, nu recunoaște nici referendumurile, nici anexarea și pregătește noi sancțiuni împotriva Rusiei. Ungaria, care e deja în corzi cu Bruxelles-ul, a anunțat că nu mai votează nicio sancțiune. Vom vedea, cu această ocazie, și primul test de politică externă al noului guvern de la Roma, condus de Giorgia Meloni. Asta în condițiile în care partenerii ei de coaliție au legături bine documentate cu Kremlinul și se opun sancțiunilor. Pe larg aici despre Giorgia Meloni și ce înseamnă pentru Europa că Italia are cel mai de dreapta guvern din ultimii 70 de ani și un premier descris de mulți drept extremist.

Revista Time are, pe site, o analiză despre importanța acestor anexări, despre care spune că sunt o dovadă a slăbiciunii militare ruse pe frontul ucrainean. Gestul poate fi și o încercare a lui Vladimir Putin de a bloca linia frontului înainte de venirea iernii, pentru ca armata lui să câștige timp și să se regrupeze până la primăvară, se arată în articol.

Dar poate cel mai important calcul din spatele anexărilor e că ele pot șubrezi fermitatea fără precedent a răspunsului occidental. Cu alte cuvinte, oricât spun guverne din Vest că nu vor recunoaște anexările, faptul că Putin a semnat decrete prin care declară că sunt teritorii rusești ar putea să le dea de gândit unor țări care sprijină acum militar Ucraina când vine vorba de livrări de tehnică și de armamament care să ajungă să fie folosite pentru a ataca aceste teritorii.

Pe larg despre însemnătatea anexărilor, în articolul din Time. Iar New York Times are o anchetă interactivă revelatoare despre cum stau lucrurile în interiorul armatei lui Putin. Aflăm asta din conversații telefonice ale soldaților, care au fost interceptate.

Scurgerile de gaze de la Nord Stream: o nouă etapă a războiului hibrid?

Dincolo de frontul ucrainean, Europa pare să fi intrat într-o altă etapă periculoasă a războaielor hibride de secol XXI. E vorba de pericolul de atacuri asupra infrastructurilor-cheie, după ce mai multe scurgeri majore provocate de explozii au fost depistate la gazoductele Nord Stream, din Marea Baltică.

Nord Stream, cu conductele 1 și 2, e principala cale prin care ar trebui să ajungă gazul rusesc în Germania. Niciuna din conducte nu era în funcțiune.

Nord Stream 1 a devenit, în ultimele luni, jucăria Kremlinului pentru a pune presiune pe europeni și pe piețe. La începutul verii, livrările de gaze prin această conductă au fost tăiate cu 75%. În august, rușii au închis de tot robinetul, invocând probleme tehnice, despre care Germania a spus că sunt inventate. Conducta e deținută de Nord Stream AG, unde acționar majoritar e compania de stat Gazprom.

Geamănul lui Nord Stream 1, Nord Stream 2, proiect contestat dur de Statele Unite și considerat acum una din marile erori ale Germaniei din epoca Merkel, era încărcat cu gaz, dar nu fusese dat în funcțiune.

Europenii spun, fără dubii, că e un sabotaj, dar se feresc deocamdată să acuze pe cineva. Sunt deja anchete în mai multe țări.

Ucraina acuză Rusia de „atac terorist” și „un act de agresiune” la adresa UE. Rușii se declară „extrem de îngrijorați”. Ei spun că, dacă voiau să nu mai dea gaz în Europa, nu mai trimiteau, nu aveau nevoie să-și arunce conductele în aer, ceea ce nu e tocmai lipsit de logică.

În discursul de la Kremlin, cu prilejul anexării teritoriilor ucrainene, Vladimir Putin a dat vina pe americani și pe britanici, pe care i-a acuzat că au bombardat gazoductele, pentru a distruge rețeaua energetică europeană, astfel încât SUA să aibă o piață profitabilă pentru exporturile lor. E fix retorica pe care au circulat-o conspiraționiștii și propaganda rusă, în aceste zile. Ei au dezgropat un citat al președintelui Joe Biden din februarie, când spunea că SUA se vor asigura că Nord Stream 2 nu va exista, dacă Rusia atacă Ucraina. Strict pe partea de dezinformare și propagandă, vă recomandăm acest articol din Washington Post, despre cum curge dezinformarea pe acest subiect în SUA, via Rusia.

Jurnaliștii de la Vox enumeră câteva posibile argumente ale celor care bănuiesc Rusia ca fiind în spatele atacurilor:

  • Rusia are, probabil, cel mai eficient parcurs al unei țări de a transforma energia într-o armă de politică externă.
  • Cu înfrângerile suferite pe frontul ucrainean, Putin recurge la acțiuni neconvenționale, tangențiale cu războiul: anexarea teritoriilor ucrainene și o nouă presiune pe europeni pot fi două dintre aceste acțiuni.
  • Nord Stream 1 oricum era închis, Nord Stream 2 a murit în fașă, iar europenii și-au redus masiv dependența de gaz rusesc și se pregătesc să vină cu noi sancțiuni. Exploziile de la gazoducte, dacă se va dovedi că au fost făcute de mâna Rusiei, pot fi mesajul lui Putin pentru Europa că nici nu vor mai primi gaz rusesc. Aici, contraargumentul poate fi că Rusia are nevoie de Europa drept client, chiar dacă nu o va recunoaște.
  • Poate fi și o tactică de a pune noi presiuni pe piețele de energie și pe bursele europene, înainte de discuții despre încă o repriză de sancțiuni.

Mai multe despre aceste explozii și cum au scos la iveală noi vulnerabilități ale Europei, în analiza Vox.

nord stream scurgeri
Hartă BBC care arată zonele în care au fost depistate scurgeri la gazoductele Nord Stream

Dar povestea trebuie privită într-un context chiar mai amplu de atât: dacă ajungem să vedem explozii la conducte subacvatice, de ce nu s-ar putea întâmpla la fel și cu toată infrastructura de comunicații și internet pe care o avem pe fundul mărilor și oceanelor? E un pericol asupra căruia Marea Britanie avertiza, în relație cu Rusia, încă din 2017. O țintire a cablurilor submarine de telecomunicații ar provoca haos în întreaga economie globală, a cărei funcționare depinde de această infrastructură.

Despre potențialul nou front al războiului din Ucraina, odată cu scurgerile de la Nord Stream, într-o analiză Politico, pe care o puteți citi aici.

La ce îi trebuie României Iron Dome ca să se apere de Rusia? 

Aducem discuția și mai aproape de casă și vorbim despre vestea, lansată de presa israeliană, că România ar vrea să cumpere celebrul scut Iron Dome, una dintre cele mai eficiente protecții împotriva rachetelor cu rază scurtă de acțiune.

Colegul Andrei Luca Popescu, editor Panorama, a încercat să aducă răspunsuri la câteva întrebări nelămurite la București: pe de-o parte, care sunt șansele ca Israelul să vândă sistemul României? Pe urmă, de ce are, totuși, armata română nevoie de încă un sistem de apărare împotriva rachetelor, pe lângă bateriile Patriot și scutul de la Deveselu? În fine, ce ar putea face Iron Dome la noi, în fața unui atac din partea Rusiei?

Răspunsuri și explicații, în analiza Panorama. O recomandare conexă e și această radiografie a cursei înarmării la Marea Neagră, o cursă în care România, din păcate, șchioapătă grav.


Dacă doriți o sinteză contextualizată a celor mai importante trei subiecte ale săptămânii care au legătură cu războiul din Ucraina, vă puteți abona aici la newsletterul Panorama războiului.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    2
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x