Panorama războiului

10 momente-cheie în 10 luni de război în Ucraina

Computer Hope Guy
Volodimir Zelenski a mers la Washington, în prima sa ieșire din Ucraina, de când a început războiul. Foto: Profimedia.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Rusia a invadat Ucraina în urmă cu 10 luni, cu gândul lui Vladimir Putin de a nimici conducerea de la Kiev, neprietenoasă cu el și prea prietenoasă cu Occidentul și cu NATO, de a desființa Ucraina ca stat și de a-l lipi la „mama Rusie”, așa cum procedase și cu alte teritorii mai mici. Tot în mintea lui Putin, acest război, pornit sub numele propagandistic de „operațiune specială”, avea să dureze câteva zile, iar ucrainenii aveau să-i primească pe militarii ruși cu flori și cu brațele deschise.

S-a înșelat mai rău ca niciodată în istoria sa de la Kremlin. Zece luni mai târziu, cu zeci de mii de pierderi omenești și de armamente care i-au decimat armata, Rusia se află acum într-un război de uzură în Ucraina, pe un front unde inițiativa o are Kievul, nu Moscova. Asta în ciuda atacurilor pe tipar terorist, prin care armata rusă bombardează regulat infrastructura critică civilă a orașelor ucrainene, lăsându-i pe oameni fără apă, gaze sau curent, în bezna și frigul iernii.

Ce a reușit până acum, concret? Să scoată din amorțire militară NATO, care și-a mobilizat forțele în Est și care se va extinde până la granița rusă, cu Finlanda și Suedia. Să scoată Germania din neutralitatea militară de după 1945, să provoace Europa să-și rupă dependența toxică de gazele și petrolul rusești, dar și să-și facă din China un prieten suspect de tăcut și rece. De asemenea, a reușit să se izoleze economic aproape complet de restul lumii occidentale. Marile economii democratice au rupt legături financiare și au aplicat sancțiuni și embargouri cu care Rusia nu s-a mai confruntat vreodată.

În fine, Putin a reușit să îl vadă pe Volodimir Zelenski transformat într-un lider de o forță și carismă de talie mondială, care în aceste zile a performat într-un veritabil „Churchill moment”, în singura sa vizită externă de la începutul războiului, cimentând la Washington o alianță militară de necontestat cu SUA. Alianță care se traduce în aceste zece luni prin sprijin cu armamente moderne de luptă și asistență de zeci de miliarde de dolari.

Anul celui mai mare război pe care l-a cunoscut Europa, din 1945 încoace, se încheie în curând. Războiul din Ucraina, nu. Din cele peste 300 de zile de când durează, am selectat 10 momente-cheie.

1. Eșecul celor trei axe. Putin se „repliază” în Est

putin shoigu ucraina
Vladimir Putin, la câteva zile după începerea războiului, mimează consultările cu ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și cu șeful Armatei, generalul Valeri Gherasimov. Fețele acestora spuneau totul despre mersul „operațiunii”. Foto: Profimedia.

Rusia și-a început invazia Ucrainei, în zorii zilei de 24 februarie 2022, atacând pe trei direcții majore: din nord, înaintând din Belarus spre capitala Kiev; din sud, înaintând din Crimeea către Herson și orașele din sudul Ucrainei; din nord-est, către regiunea nordică Harkiv. După șocul inițial, a devenit clar un lucru la care nimeni nu se aștepta, nici măcar aliații vestici ai Ucrainei, care avertizaseră insistent că Rusia va invada: temuta și imensa armată rusă nu putea prea multe.

Combinația de greșeli strategice, de echipamente și armamente disfuncționale sau prea puține, cu incapacitatea de a susține liniile logistice de aprovizionare din prima linie de luptă și cu trupele prea puțin pregătite pentru un război deschis, la scară largă, s-a dovedit fatală pentru Rusia. Rezultatul? La finalul lunii martie, după câteva săptămâni de război în care Rusia a avut pierderi mai mari decât în 10 ani de război al URSS-ului în Afganistan, Vladimir Putin s-a văzut nevoit să anunțe întreaga lumese repliază: urma să se concentreze doar pe cucerirea estului Ucrainei, unde deja controla hălci importante din Donețk și Luhansk, încă din 2014. Nu mai dorea să „elibereze” și să „denazifice” întreaga Ucraină, ci doar Donbas-ul.

La eșecul acestui plan defectuos de invazie, care asuma că Ucraina ar fi fost cucerită în câteva zile, prin capturarea câtorva orașe cheie, fără prea mare rezistență din partea populației și a armatei, au contribuit din plin pregătirea și capacitatea de luptă a armatei ucrainene, reformată drastic după momentul 2014.

2. Herson a picat. Sudul rezistă

Prima mare victorie a rușilor în Ucraina și poate singura de mare importanță strategică a fost cucerirea rapidă a orașului sudic Herson, de pe fluviul Nipru, la începutul lunii martie 2022. Rusia a avut și alte cuceriri în sudul și estul Ucrainei, sprijiniți de liniile logistice din Crimeea și republicile separatiste din Donbas, însă nu de așa anvergură. În timp, aveam să aflăm că această rapidă victorie a fost posibilă și prin concursul autorităților locale pro-ruse, care au colaborat cu invadatorii.

Importanța regiunii sudice Herson pentru Rusia era majoră: ar fi format un coridor terestru între Peninsula Crimeea, pe care Rusia o anexase ilegal încă din 2014, regiunile estice din Donbas și mai departe Rusia. Totodată, ar fi servit drept bază de susținere a atacurilor asupra restului sudic al Ucrainei, înspre Odesa, dar și în sus, spre restul teritoriului ucrainean.

Nu a durat mult și s-a dovedit că Rusia a eșuat și în acest plan.

3. Crucișătorul Moskva s-a dărâmat, a venit Neptun-ul și l-a scufundat

moskva
Nava amiral a Flotei ruse din Marea Neagră, crucișătorul Moskva, într-o imagine dinainte de a se scufunda.

Un moment cu încărcătură simbolică imensă pentru rezistența armată ucraineană, care a arătat încă o dată cât de vulnerabilă este de fapt armata rusă, a fost scufundarea crucișătorului Moskva, nava-amiral a Flotei ruse de la Marea Neagră. În luna aprilie, nava militară care se afla undeva în largul Mării Negre, în direcția Odesa, a fost lovită de rachete ucrainene de tip Neptun, lansate de la țărm.

Supremația navală a Rusiei în Marea Neagră a fost pusă cu botul pe labe, pentru că nava nu era doar un simbol, ci oferea și protecție antiaeriană avansată celorlalte nave din flota rusească.

De altfel, Rusia nu a lansat niciun atac cu adevărat important de pe Marea Neagră asupra țărmului ucrainean. Capturarea stâncii numite Insula Șerpilor, chiar de la începutul războiului, a dat naștere unui alt moment simbolic memorabil, în care grănicerii ucraineni i-au trimis la origini pe marinarii ruși care le cereau prin stație să se predea. Rușii au cedat însă și această mică victorie din Marea Neagră, pentru că era o poziție imposibil de apărat, în fața atacurilor de pe coastă și din aer ale ucrainenilor.

4. Căderea Azovstal, gigantul de oțel al rezistenței ucrainene

azovstal
Maiorul Bohdan Krotevici, liderul Batalionului Azov, în mijlocul uzinei Azovstal din Mariupol, cu câteva zile înainte de a lua decizia, de comun acord cu liderii de la Kiev, să se predea pentru a opri masacrul. Foto: Twitter.

Mariupol a fost probabil cel mai asediat oraș din Ucraina în acest război. Aflat în sud, pe țărmul Mării Negre, între Herson și Donețk, două zone pe care rușii le controlau bine la începutul războiului, acest port a rămas luni de zile un ghimpe în coasta planurilor de la Kremlin. Oțelăria de acolo, Azovstal, a devenit simbolul rezistenței Ucrainei.

Azovstal este o uzină siderurgică gigant, întinsă pe 11 kilometri pătrați și care era deținută de controversatul oligarh ucrainean Rinat Ahmetov. În subteranele ei care au fost comparate cu un oraș ascuns sub oraș, au rămas să lupte câteva mii de militari ucraineni și paramilitari din „Batalionul Azov”, acuzați de extremism de dreapta și pe cârca cărora Kremlinul și-a justificat parțial propaganda cu „denazificarea” Ucrainei. Rușii i-au tocat cu bombardamente timp de câteva luni, dar nu au reușit să-i scoată din cotloane. Deși Rusia înfipsese deja steagul în centrul Mariupolului, problema de la Azovstal nu îi permitea declararea victoriei totale.

Totul s-a terminat în luna mai, când luptătorii de la Azovstal au acceptat să se predea. Rezistența lor nu mai avea niciun sens strategic, într-o zonă complet controlată de ruși, iar insistența ar fi însemnat doar moartea și mai multor luptători ucraineni înconjurați din toate părțile. Rușii i-au luat prizonieri, iar soarta multora dintre ei rămâne necunoscută și azi.

În luna septembrie, Rusia și Ucraina au căzut de acord, sub arbitrajul Turciei, pe un schimb de prizonieri care a constat în eliberarea a 215 luptători ucraineni, din care 108 făceau parte din Batalionul Azov. În schimb, rușii au primit 55 de prizonieri de război, inclusiv pe Serghei Medvedciuk, fost deputat pro-rus din Ucraina, apropiat de Putin.

5. „Deal”-ul de la Istanbul pe grânele Ucrainei, prin Marea Neagră

ucraina grau
După semnarea acordului de la Istanbul, prima navă încărcată cu cereale din Ucraina a trecut prin strâmtorile din Marea Neagră ale Turciei, cu destinația africană Sierra Leone. Foto: Profimedia.

Unul dintre puținele lucruri cu adevărat importante, pe care Rusia a căzut la pace cu Ucraina în timpul acestui război a fost acordul încheiat la finalul lunii iulie, sub arbitrajul ONU și al Turciei, prin care exporturile maritime ale cerealelor din Ucraina să fie permise prin Marea Neagră. Timp de patru luni, înțelegerea presupunea că navele care transportă grâne din Ucraina să fie verificate de un centru comun de comandă format din turci, ucraineni, ruși și ONU și să navigheze prin Marea Neagră, pe culoare prestabilite, către strâmtoarea turcească Bosfor, pe unde pot ieși către restul lumii.

Înțelegerea a fost esențială nu numai pentru economia Ucrainei, făcută țăndări de războiul Rusiei, și care stătea cu circa 20 de milioane de tone de cereale pe care nu avea cum să le mai exporte (o mică parte a reușit să le scoată pe cale terestră, prin România). Dar și pentru întreaga lume, unde există încă riscul declanșării unei crize alimentare de proporții, în special în țări din Africa, Orientul Mijlociu sau Asia, care depind de cerealele cumpărate din Ucraina și din Rusia.

Acordului nu i s-au dat prea multe șanse de reușită. Mai ales când rușii au bombardat, chiar a doua zi după semnare, portul din Odesa – unul dintre cele trei porturi ucrainene de unde urmau să plece navele cu cereale. De altfel, în noiembrie, în apropierea termenului de expirare a acordului, Rusia a amenințat că se retrage și blochează din nou totul. Până la urmă s-a răzgândit și a semnat din nou, tot pe patru luni.

Ucraina reușise să exporte, grație acordului, circa 11 milioane de tone de cereale prin Marea Neagră, până în noiembrie.

6. Contraofensivele de toamnă ale Ucrainei

În ultima săptămână din luna august, Ucraina își pornea oficial contraofensiva asupra pozițiilor rusești din Herson și din est. Podurile de peste Nipru au fost bombardate, izolând complet trupele rusești din oraș de liniile de aprovizionare. Fără să reușească victorii mărețe la început, ceea ce a dat apă la moară propagandei ruse să spună că au eșuat deja, planul ucrainenilor avea să devină mai clar în săptămânile următoare.

Analiștii intuiau deja că există posibilitatea ca înțepăturile frontului din Herson să fie doar o „fentă” de război. O diversiune destul de credibilă pentru a fi luată în serios de ruși, dar menită de fapt să le distragă atenția de la obiectivul real.

Nu peste mult timp, Ucraina anunța că a spart frontul rusesc pe o adâncime de circa 50 km, în nord, în regiunea Harkiv, recucerind mii kilometri pătrați de sub controlul armatei ruse.

Planul de bătaie al acestei contraofensive înșelătoare, pe două direcții, a fost pus la punct peste vară, de ucrainenii sprijiniți de serviciile de intelligence din SUA și Marea Britanie. Făcând mai multe simulări, aliații au ajuns la concluzia că un atac în forță asupra pozițiilor ruse din sud ar însemna pierderi foarte mari pentru armata ucraineană și ar fi eșuat. Au decis astfel să îi facă pe ruși să creadă că vor ataca sudul, când de fapt au lovit Harkivul din nord. Și au avansat astfel uluitor, restabilind controlul în regiune.

7.  Herson reîncărcat în Ucraina, în ciuda referendumurilor-fantomă

putin referendum regiuni ucraina
Vladimir Putin și liderii ruși ai regiunilor smulse Ucrainei – Herson, Zaporojia, Donețk și Luhansk, după „referendumurile”-fantomă nerecunoscute de nimeni din comunitatea internațională, care proclamau anexarea întregilor regiuni la Rusia. Foto: Profimedia.

Cu lucrurile alunecându-i printre degete, atât pe frontul din Ucraina, cât și pe cel de acasă, unde eșecurile repetate ale armatei ruse au devenit tot mai greu de vândut prin propaganda atotcuprinzătoare, Putin s-a gândit să apeleze la o veche rețetă care să-i dea o aură de credibilitate: referendumuri de unire cu Rusia.

La finalul lunii septembrie, rușii și susținătorii lor locali au organizat referendumuri în patru regiuni din Ucraina: Donețk și Luhansk, unde deja existau „republici” încă din 2014, controlate de ruși, dar și Zaporojie și Herson. În paralel, acasă în Rusia, Putin a dat drumul la mobilizare, pentru a aduna recruți pe care să-i trimită pe front. Măsura a provocat proteste semnificative pentru o societate controlată strict de Kremlin și aparatul său de forță.

Nerecunoscute de nimeni din comunitatea internațională democratică, referendumurile-fantomă au obținut evident rezultate apropiate de 100% în favoarea anexării la Rusia. Marea problemă a lui Putin? Rusia nu controla atunci în totalitate acele teritorii și cu atât mai puțin o face în prezent. Nimeni, nici măcar Kremlinul nu a putut arăta cu exactitate care sunt granițele teritoriilor proaspăt „anexate”.

Între timp, avansurile armatei ucrainene în aceste regiuni au făcut ca farsa referendumurilor să devină și mai ridicolă. Hălci întregi din regiunile scoase la referendum reintrau, pe zi ce trecea, sub controlul Ucrainei.

Totul a culminat cu retragerea Rusiei din orașul Herson, la începutul lunii noiembrie. Armata rusă a luat una dintre puținele decizii raționale din acest război: conștientă că nu-și mai poate susține trupele să lupte în Herson, a ales să le retragă organizat, pe poziții defensive mai avantajoase, pe malul stâng al Niprului. O „decizie dificilă”, care a arătat încă o dată că Rusia nu poate mai mult în acest război.

Ucraina a recăpătat astfel controlul într-un punct strategic extrem de important din sud și a înfipt steagul victoriei în orașul Herson, chiar dacă luptele continuă în regiune.

Steagurile Ucrainei, în centrul Hersonului, în ziua când militarii Ucrainei au preluat controlul în oraș.

8. Podul Kerci, distrus de ziua lui Putin, și generalul „Armageddon”

La începutul lunii octombrie, la câteva ore după ce Vladimir Putin își sărbătorise ziua de naștere la Kremlin, unul dintre simbolurile Rusiei în Ucraina pica. E vorba de podul rutier și feroviar care traversează strâmtoarea Kerci și care leagă Crimeea de restul Rusiei. Putin personal inaugurase această punte de legătură, cu importanță strategică, în 2018.

kerci pod explozie
Podul Kerci, care leagă Peninsula Crimeea de Rusia, a fost dărâmat parțial la câteva ore după ce Putin și-a serbat ziua de naștere. Foto: Profimedia.

Pe 8 octombrie, în primele ore ale zilei, o explozie despre care s-a stabilit, până la urmă, că a fost provocată de explozibil încărcat într-un camion care a trecut pe pod exact în momentul în care trecea și un tren încărcat cu combustibil, a rupt practic în două podul rutier. Un act de sabotaj perfect reușit. Ulterior, podul a fost refăcut, iar FSB-ul a arestat rapid mai multe persoane acuzate că au pus la cale acest atac, orchestrat conform Rusiei de serviciul de informații al armatei ucrainene.

Replica lui Putin nu s-a lăsat mult așteptată și a fost pusă în operă de generalul Serghei Surovikin, „măcelarul” din Siria. El a aplicat în Ucraina aceeași teroare cu care și-a făcut renumele și asupra civililor sirieni care se opuneau regimului Assad: distrugerea bine țintită a infrastructurii și clădirilor civile importante. În ultimele luni, Rusia atacă regulat, cu zeci de rachete în fiecare zi, infrastructura critică a Ucrainei (apă, curent, gaze), pentru a-i lăsa orașele în beznă, frig și foame, atunci când e mai greu: iarna.

9. Rusia e atacată acasă, cu dronele

Poate nu au părut mare lucru pentru majoritatea, însă cele două atacuri cu drone, lansate de Ucraina asupra Rusiei, în prima săptămână din luna decembrie, au purtat o valoare strategică și simbolică foarte mare. A fost pentru prima oară când Ucraina a atacat atât de adânc în teritoriul Rusiei, lovind două baze aeriene (Engels-2 și Dyaghilevo) situate la circa 500 de kilometri distanță de graniță. Una dintre baze se află la doar o sută de kilometri de Moscova, iar ambele adăpostesc bombardierele strategice ale Rusiei.

Fără să provoace mari pagube, în afară de distrugerea câtorva aeronave și a unor părți de infrastructură, atacurile cu drone ale Ucrainei au arătat că oricând Rusia poate fi lovită adânc și că este de fapt extrem de vulnerabilă. Folosind drone de fabricație sovietică, modificate și modernizate, Ucraina a dus războiul aproape de Moscova, în inima Rusiei. Semn că oricând se poate mai mult.

10. „Momentul Churchill” și coaliția de fier a Ucrainei cu SUA s-a scris pe axa Javelin-HIMARS-Patriot

zelenski biden
Volodimir Zelenski a fost primit călduros la Washington de președintele Joe Biden și de Congres. Foto: Profimedia.

Ca întotdeauna cu americanii, zicala lor „put your money where your mouth is” e sfântă. Sprijinul lor real e dublat de fapte, dolari și arme, nu doar de vorbe. Dintre toți aliații, NATO sau nu, SUA au oferit de departe cel mai consistent sprijin pentru Ucraina. Armele lor moderne și sprijinul de intelligence au făcut diferența în luptă și au înclinat permanent balanța în favoarea Ucrainei, pe front, în fața unei armate ruse învechite și lipsite de echipamente.

Au pornit cu sistemele portabile anti-tanc Javelin: cea mai la îndemână și ușoară metodă de a face praf blindatele și tancurile rusești. Au continuat cu zeci de sisteme de artilerie de mare precizie HIMARS, care au lovit cu rapiditate pozițiile rusești în adâncimi mari față de linia de front. Pe lângă arme și muniții, SUA au pompat în Ucraina bani, pentru a o sprijini în fața agresiunii rusești. În total, aproape 50 de miliarde de dolari, arată un inventar detaliat al sprijinului american pentru Ucraina.

Anul se încheie triumfător pentru Ucraina și Volodimir Zelenski. Chiar dacă războiul continuă și pare departe de a se încheia prea curând cu o victorie decisivă a uneia dintre părți, alianța SUA cu Ucraina e mai puternică decât a fost vreodată.

Într-un moment pe care mulți l-au comparat cu vizita din 1941 a liderului britanic Winston Churchill, după atacul japonez de la Pearl Harbor, Zelenski a mers la Washington, înainte de Crăciun, în singura sa ieșire din Ucraina, de când a început războiul. A ținut un discurs memorabil în fața Congresului american și a explicat de ce are nevoie de sprijinul american. Nu e un „act de caritate” pentru Ucraina, ci o investiție în întreaga securitate globală. Nimeni nu e în siguranță dacă Rusia câștigă acest război.

Din nou, nu au fost doar vorbe. SUA au anunțat că trimit în Ucraina unul dintre redutabilele sisteme de apărare antiaeriană Patriot, care să-i ajute pe ucraineni în fața barajelor de rachete rusești.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Andrei Luca Popescu

Redactor-șef adjunct Panorama.ro

Unul dintre jurnaliștii seniori cu care a fost lansat proiectul Panorama.ro, Andrei Luca Popescu s-a apucat de presă crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. După aproape 20 de ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul, Europa Liberă sau Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă.

Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film. De-a lungul carierei, a primit pentru materialele sale distincția de „Tânărul jurnalist al anului” (Freedom House) și mai multe premii în cadrul Galelor Superscrieri.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    4
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x