5 mari probleme care ne așteaptă în România lui Nicușor Dan

Independentul nevoit să joace politic. Cu cine face Nicușor guvernul?

Nicușor Dan preia șefia statului într-o perioadă de instabilitate politică și trece la cârma unei țări puternic polarizate după lunga perioadă de agitație electorală.

Prima și cea mai importantă decizie pe care trebuie să o ia este nominalizarea unui premier. Încă din campanie, noul președinte a spus că își dorește să discute doar cu partidele prooccidentale din Parlament – adică cu PSD, PNL, UDMR, USR și minoritățile naționale.

Nicușor Dan nu s-a ferit să-l menționeze ca premier preferat pe liberalul Ilie Bolojan. Numai că tot e nevoie de o mobilizare din partea tuturor partidelor menționate pentru ca această propunere să treacă.

Bolojan are în spate un partid (PNL) de doar 14% (potrivit alegerilor din decembrie), iar Nicușor Dan e un președinte ales din postura de independent. Că vrea sau nu, noul președinte este la mâna partidelor politice, iar spațiul de negociere este extrem de strâmt, dacă ținem cont că până și Guvernul Ciolacu 2 a trecut de votul Parlamentului cu o majoritate extrem de fragilă. E nevoie de voturile a 233 de parlamentari (jumătate plus unu) pentru ca un guvern să treacă.

Din orice calcul pentru formarea unui nou Guvern, nu poate lipsi PSD. Social-democrații s-au clasat pe primul loc la alegerile parlamentare de anul trecut și vor avea cel mai greu cuvânt de spus, chiar dacă au obținut un scor istoric de mic.

Fără sprijinul social-democraților, fie direct – prin intrarea la guvernare, fie indirect – din opoziție, dar cu susținerea la votul din Parlament, formarea unui Guvern prooccidental, așa cum își dorește președintele ales, e imposibilă.

Nu e clar la acest moment dacă PSD mai vrea sau nu la guvernare, dacă ținem cont că noul Guvern va trebui să vină cu măsuri economice dure pentru a reduce deficitul bugetar. Noi creșteri de taxe sau chiar majorarea TVA nu sunt excluse, chiar dacă Nicușor Dan a promis în campanie că TVA nu va crește. Sunt măsuri nepopulare și oricine le va lua va avea de pierdut în plan politic.

România are, după votul de ieri, un președinte ales. Dar stabilitatea sa politică și depășirea crizei interne, cu efecte nocive în plan economic, depind în primul rând de formarea noului Guvern.

Ajuns la Palatul Cotroceni din poziția de independent, Nicușor Dan nu a avut nevoie prea des să stea la masa discuțiilor cu partidele. De aici încolo, însă, e nevoit să o facă.

Pentru a evita alegerile anticipate – cel mai rău scenariu pentru România la acest moment -, noul președinte are nevoie de mult tact politic.

Nicușor Dan și marile cancelarii. Cum se mișcă România pe plan extern?

„Președintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce și angajează statul. Acest text constituțional îi permite să traseze liniile viitoare pe care statul le va urma în politica sa externă, practic să îi determine orientarea în planul relațiilor externe, ținând cont, desigur, de interesul național”, spune o decizie a Curții Constituționale a României din 2012.

Nicușor Dan se va instala la Palatul Cotroceni cu un mare deficit de imagine în străinătate. Chiar dacă a primit susținerea forțelor centriste europene și a ambasadorilor americani trimiși în ultimii 30 de ani la București, e clar că fostul primar e un nume necunoscut în cercurile de putere de pe continent și de peste Ocean. 

O rezolvare rapidă care să-i faciliteze contactul cu decidenții din cancelariile străine va fi numirea unor consilieri cu reală expertiză în politica externă și experiență pe culoarele puterii de la Bruxelles și Washington. 

Președintele trebuie să intre rapid în cantonament diplomatic. Între 24 și 25 iunie are loc, la Haga, summitul Alianței Nord-Atlantice, iar următoarele două zile, 26 și 27 iunie sunt rezervate pentru summitul Consiliului European. Ca să nu mai vorbim că fix azi are loc la Londra primul summit UE-Marea Britanie de după Brexit.

Marea provocare e că nu suntem într-un scenariu de business as usual. Ne aflăm într-o realitate în care Uniunea Europeană a pierdut susținerea celui mai puternic aliat, SUA, într-un moment în care cel mai puternic dușman al său, Rusia, e pe o poziție mai amenințătoare ca niciodată de la căderea Uniunii Sovietice. 

Din poziția sa de nou-venit, Nicușor Dan va avea puține resorturi să contribuie la o ameliorare a relațiilor transatlantice. Se adaugă aici și faptul că mișcarea MAGA din jurul președintelui american l-a favorizat pe George Simion, deși, în mod evident, nu într-un mod determinant pentru rezultatul alegerilor prezidențiale.

Va conta mult cine vor fi interlocutorii săi în primele zile de mandat și chiar în ce ordine. Într-una dintre aparițiile sale în campania electorală, Dan spunea că are pe listă Chișinău, Bruxelles și Washington.

Nicușor Dan decolează cu o piatră de moară: economia se pregătește să tragă linie

Alegerea lui Nicușor Dan în funcția supremă în stat ridică o piatră de pe pieptul și așa apăsat al mediului privat de afaceri și dă un semnal de încredere pentru economie. 

Totuși, toți actorii care se uită atent la economie știu că bucuria va fi de scurtă durată și greul abia acum începe: șantierul economic pe care noul președinte se așază este unul cu multe lucruri șubrede. Marele avantaj este însă acela al încrederii pe care o poate pune gaj președintele din postura lui de lider pro-european.

Citește și: Ce urmează în economia României pe minus. „Mai bine o credibilitate mică, decât una pierdută pe care lupți să o recâștigi”

Nicușor Dan a avertizat încă din campania electorală că România trebuie să ia măsuri curajoase și că vrea ca noul premier să ofere garanția că România intră pe un făgaș normal al redresării. Nu a spus însă că drumul va fi unul lipsit de sacrificii. Deja, super-anul electoral prelungit cu șase luni, cu cheltuielile aferente, dar și cu reformele amânate tot din rațiuni electorale așteaptă decontul.

Deficitul bugetar stă să explodeze – cu 9,3% din PIB conform metodologiei europene, România este campioană la acest capitol în UE și este și în procedură de deficit excesiv, încă din 2020. Deși Guvernul Ciolacu s-a angajat în fața Bruxelles-ului că, până la finalul anului, va coborî deficitul la 7%, nu este încă clar dacă creșterile de taxe vehiculate vor fi suficiente pentru ca România să-și respecte promisiunile.

Nicușor Dan a anunțat încă din timpul campaniei electorale că printre proiectele sale sunt digitalizarea ANAF și combaterea marii evaziuni fiscale, dar și o taxare echitabilă care să facă desuetă existența „băieților deștepți”. Aceste măsuri ar putea duce la o mai bună colectare a taxelor, mai ales că România este codașă în Europa la acest capitol.

Tot la capitolul „greaua moștenire”, datoria publică era, la finalul lui 2024, de 54,6% din PIB și, cu toate că se află sub pragul de 60% prevăzut în tratatul de la Maastricht, creșterea accelerată a creat îngrijorări. Datoria externă totală a crescut cu 514 milioane de euro până la peste 205 miliarde de euro în primele trei luni ale anului, după cum arată cele mai recente date ale BNR.

În luna aprilie, Fondul Monetar Internațional a redus perspectiva de creștere a economiei autohtone de la 3,3% în octombrie 2024 la 1,6% în aprilie 2025. La fel a făcut recent și BERD. Motivele care stau la baza acestor decizii sunt legate de situația fiscală complicată și faptul că va fi nevoie de mai multe măsuri de consolidare fiscală.  

În plus, agențiile de rating au stat cu ochii pe România cu și mai multă atenție în ultimele șase luni câte au trecut de la anularea alegerilor prezidențiale. Bucureștiul este la un pas de a intra în categoria țărilor „junk”, adică ultima treaptă recomandată investitorilor în cazul în care climatul politic și economic se degradează. O retrogradare ar face ca România să se împrumute mai scump, iar pentru unii investitori România ar ajunge indezirabilă.

Citește și: România, în prag de „junk”. Cum mai poate fi dezamorsată criza ce ne poate arunca în lada de gunoi a economiei globale

În ultimele două săptămâni, și leul a luat-o la vale și a depășit pragul psihologic de 5 lei pentru un euro. Moneda națională și-a început deprecierea pe 6 mai, după rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale, urmate de anunțul demisiei premierului Ciolacu. 

Dacă leul se va menține slab pe termen lung în fața monedei europene – există o estimare de după primul tur al alegerilor prezidențiale a JP Morgan, care plasa leul cu până la 20% mai slab în fața euro -, asta va duce la credite mai scumpe și la prețuri mai mari pentru români, deoarece majoritatea bunurilor sunt importate.

Citește și: BNR, inflație și curs valutar | Ce e real, ce e panică și cum ne protejăm de fapt banii în avalanșa de informații alarmiste

Totuși, alegerea lui Nicușor Dan poate fi un semnal că fondurile europene din PNRR, care reprezintă un colac de salvare pentru economia României, ar putea fi deblocate. Mai multe jaloane nu sunt îndeplinite, printre care și reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale. Perspectiva unei deblocari poate deveni realitate în contextul unui președinte pro-european, care și-a propus și o simplificare a accesării de fonduri europene și în contextul în care, la nivel european, se încearcă prelungirea perioadei de implementare a proiectelor din PNRR cu 18 luni.

Dincolo de toate acestea, nevoia de stabilitate politică și de decizii predictibile și atent cântărite sunt ceea ce mediul de afaceri cere de multă vreme, nu doar în contextul alegerilor prezidențiale.

Deși rolul președintelui este limitat în materie de economie, căci acest atribut rămâne în mâna Guvernului, încrederea care vine de la instituția prezidențială, stabilitatea politică și dialogul cu mediul de afaceri au consecințe directe în economie.

Nicușor Dan are codurile de la „valiza” apărării României

Conform articolului 92 din Constituție, Președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. În termen de șase luni de la depunerea jurământului, Nicușor Dan va trebui să prezinte Parlamentului Strategia națională de apărare, un fel de foaie de parcurs a mandatului său din perspectiva securității naționale. 

Fragilizarea relației transatlantice, alături de perpetuarea războiului din Ucraina vor fi elemente definitorii, dar e important de văzut în ce măsură dezvăluirile din campaniile electorale ale ultimului an, legate de mișcările neolegionare sau de operațiunile de manipulare și dezinformare, în care serviciile secrete au susținut că a fost implicată Rusia, își vor pune amprenta asupra documentului.

Următorii cinci ani se suprapun și intervalului estimat de serviciile de informații germane pentru o posibilă tentativă a Federației Ruse de a testa solidaritatea aliaților NATO. Dacă acest lucru se va întâmpla, Nicușor Dan va fi pus în fața unor decizii colosale pentru viitorul țării și al continentului.

Misiunea e în mod egal complicată, dacă România va fi ținta sau un alt stat se va afla în această postură, iar România va trebui să decidă dacă și cum intervine în spiritul articolului 5 al Tratatului NATO.

În funcție de deznodământul războiului din Ucraina, noul președinte al României s-ar putea trezi în fața unor decizii importante. De asemenea, cursa înarmării pe care Europa a început-o, pentru a reduce dependența de puterea militară a SUA și a-și susține propria greutate în cadrul NATO, poate avea parcursuri diferite pentru România, în materie de furnizori de echipamente militare – mai aproape de aliații europeni sau o continuare a tradiției de a cumpăra „made in SUA”.

Nicușor Dan, ambiguu când vine vorba de drepturile minorităților, va păstra statu-quo-ul

Președintele României are teoretic o putere destul de limitată când vine vorba de problemele sociale și de drepturile omului, în ciuda extrem de numeroaselor politici, reforme și inițiative care i se pun în cârcă în campania electorală. 

Inițiativa legislativă aparține Parlamentului, însă președintele poate influența indirect aceste politici prin discursul său public, prin numirea premierului (care trebuie însă validat de Parlament), prin trimiterea legilor spre reexaminare în Parlament sau la Curtea Constituțională și prin convocarea referendumurilor pe teme de interes național.

„Dacă o lege care, să zicem, interzice avortul ajunge pe masa președintelui la promulgare, președintele poate să o trimită din nou la Parlament sau să o trimită la CCR. Atunci, poate tu vrei un președinte care să se lupte pentru dreptul la avort al femeilor”, explica anterior pentru Panorama expertul în științe politice Răzvan Petri.

În același timp, președintele dirijează politica externă, iar asta îi oferă o platformă importantă pentru a contura poziționarea României în privința drepturilor omului la nivel internațional și pentru a exercita presiune asupra instituțiilor interne.

Nicușor Dan vine cu o abordare tehnocrată și chiar dacă pune mereu accent pe legalitate, constituționalitate și echilibru instituțional, este de multe ori ambiguu sau reticent când vine vorba de poziționări ferme pe teme sociale sau legate de drepturile omului.

Nu trebuie să uităm că el a ales să iasă din USR, pentru că partidul s-a poziționat împotriva referendumului pentru familie, din 2018. Nicușor Dan este, până la urmă, la fel ca toți candidații la președinție, un conservator, doar că alege să-și țină aceste viziuni în cadru intim, așa cum e și de dorit, de altfel.

Dan a spus că „parteneriatul civil între două persoane de același sex este o chestiune care trebuie decisă de societate, în timp ce politicienii au rolul de a modera această dezbatere”. Ca primar al Bucureștiului, Nicușor Dan a aprobat în fiecare an marșul „Bucharest Pride”, organizat de ACCEPT România.

În același timp, Dan este de acord cu dreptul la avort, însă nici acolo nu merge până la capăt: „Da, de principiu sunt pentru dreptul femeii de a decide cu privire la propriul corp, dar există bineînțeles, nuanțe pe vârsta fătului și toate astea”, a declarat el recent.

Realitatea e că Nicușor Dan va păstra, cel mai probabil, statu-quo-ul și va merge în direcția setată de Uniunea Europeană. Totuși, nu e un politician care să mobilizeze societatea în jurul unor valori precum egalitatea, incluziunea sau drepturile omului. Cel mai probabil se va concentra pe alte domenii. 

Însă, în cazul unor legi care ar restrânge drepturile fundamentale, probabil că ar utiliza instrumentele legale disponibile (reexaminarea legii sau sesizarea CCR) pentru a le opri, dar fără un discurs public clar și ferm în apărarea drepturilor omului.

Au contribuit la articol: Ciprian Ioana, Alexandra Albu, Cristina Dobreanu, Vlad Dumitrescu.