7 seriale de văzut în vacanța de Paște: de la Japonia feudală și Irlanda de Nord a anilor ’90, până la delicii culinare în Asia

Pentru că avem mai multe servicii de streaming și mai multe seriale ca niciodată, începe să devină din ce în ce mai greu să alegi un serial care să merite. Așa că, dacă nu vrei să stai să scroll-ezi la infinit pe Netflix, HBO Max sau altele, în căutarea celei mai bune variante și ca să nu fii prins de paralizia alegerii, ne-am consultat între noi, în redacția Panorama, și venim în ajutorul tău.

Sunt șapte seriale care ne-au plăcut nouă în mod special, în ultima vreme. Lista e diversă: comedii, drame, acțiune sau chiar documentare, poți să alegi ce e mai potrivit pentru tine.

Derry Girls (2018-2022)

Un twist excelent al clasicului serial de comedie cu adolescenți, „Derry Girls” e fix ce trebuie dacă vrei ceva lejer, dar de calitate. E o călătorie în timp, în anii ’90, în Irlanda de Nord, unde vei găsi drame de liceeni, condimentate cu tensiunile politice din acea perioadă, între naționaliștii irlandezi și unioniști. 

Personajele sunt atent construite, fiecare are o personalitate bine dezvoltată și ajungi inevitabil să te atașezi de ele. „Derry Girls” explorează tot ce înseamnă adolescența, de la descoperirea propriei identități, la gestionarea dinamicii interne complicate a familiei și, punctual, în situația fetelor din serial, felul în care te raportezi la o perioadă tumultuoasă, dar importantă din istoria propriei țări. (Vlad Dumitrescu)

Shogun (2024)

Noua serie produsă de FX și gata de văzut pe Disney+ nu este pur și simplu o ecranizare a celebrului roman a lui James Clavell, ci, am putea spune, o reimaginare a acestuia, în care personajele japoneze se deschid mai mult către spectatori. 

Un twist frumos pe care îl avem în noua serie este, de exemplu, că deși femeile sunt plasate în context istoric, cu infomație despre locul lor în ierarhia socială, totuși nu sunt doar niște pioni mutați de colo-colo, ci schimbă uneori felul în care se învârt roțile în mecanismul central al acțiunii. 

Astfel, „Shogun” e o saga incredibilă în care nu doar vedem Japonia feudală prin ochii vesticului John Blackthorne, ci suntem martorii unei ciocniri puternice între două culturi, datorită accesului pe care îl avem către lordul Toranaga și traducătoarea Mariko, mirați la rândul lor de „barbaria” vesticilor. 

Dincolo de scenariu, grandoarea peisajului rural japonez se îmbină cu frumusețea costumelor de epocă, dar și cu interioarele austere minimaliste. Iar peste toate curge constant violența războiului și a protocoalelor de onoare nipone. 

Mulți au comparat „Shogun” cu „Game of Thrones”, cel mai probabil din pricina violenței și a uneltirilor surprinzătoare, prezente în toate episoadele. Totuși, seria FX este mai mult despre jocul politic și despre mintea de strateg și vizionar a lordului Toranaga pe care ceilalți lorzi regenți îl vor mort. Așa că, poate o comparație mai potrivită – și a spus-o și regizorul seriei, Jonathan van Tulleken – ar fi House of Cards sau Succession. (Dana Mischie)

Safe (2018)

Un serial plin de răsturnări de situație, o ecranizare după cartea autorului de bestsellere Harlan Coben, care te ține lipit de ecran. Actorul principal este Michael C. Hall, cunoscut din serialul Dexter, aici un chirurg pediatru care încearcă să aibă o legătură cât mai apropiată cu fiicele lui, după decesul soției. 

Acțiunea pornește după ce Jenny, una dintre adolescente, dispare de acasă. Chirurgul pediatru este nevoit să sape în trecut, pentru a-și găsi fata și face tot posibilul pentru a afla ce s-a întâmplat cu ea.  Fiecare episod din mini-serie ajunge să te surprindă, iar finalul este unul neașteptat. (Claudia Spridon)

Baby Reindeer (2024)

„Baby Reindeer” e despre abuz din (și pe) toate părțile. Donny (Richard Gadd) e un tip firav și tras la față, care muncește ca barman și încearcă în paralel să-și construiască o carieră în stand-up comedy.

Primește atenția pe care o vrea, dar nu pe scenă, ci în afara ei. 

Viața lui se schimbă total în momentul în care îi oferă o ceașcă de ceai unei femei pe nume Martha (Jessica Gunning), care apare în barul în care muncește și care îi stârnește acestuia o oarecare milă. 

Ea devine imediat obsedată de el și îl hărțuiește la tot pasul. Martha e un stalker în toată puterea cuvântului. Îi trimite lui Donny mesaje vocale, email-uri, îl urmărește pe stradă, îi hărțuiește părinții, chiar dacă la început nici măcar nu are numărul lui de telefon. 

Serialul e scris și regizat de Richard Gadd, care îl și interpretează pe Donny Dunn, personajul principal al acestei miniserii. Gadd povestește cum totul e bazat pe povestea sa de viață.

Empatia pe care Donny o afișează inițial față de Martha e născută, de fapt, tot dintr-un abuz. Pe parcurs, ajungi când să o urăști, când să empatizezi cu Martha. La fel face, de altfel, și Donny care, confruntat la un moment dat cu liniște (nu mai primește niciun mesaj de la ea), ajunge să și-o dorească din nou în viața lui.

Dacă te prinde și ajungi la final, vei afla din ultimul episod și de ce miniseria se numește Baby Reindeer (puiul de ren). Are 7 episoade și e de găsit pe Netflix. După ce le vezi, e posibil să te raportezi altfel la email-urile care se termină cu mesajul „sent from my iPhone”. (Ciprian Ioana)

Street Food: Asia (2019)

De câte ori nu plecăm în afara granițelor, doar cu gândul de a încerca un fel de mâncare a cărui amintire o păstrăm ani de zile? Dacă la asta am adăuga și povestea din spatele acelui preparat, de multe ori legată de supraviețuirea oamenilor, deja mâncarea capătă o altă perspectivă.

În documentarul care poate fi văzut pe Netflix, suntem purtați timp de câte o jumătate de oră în nouă orașe din Asia, unde descoperim povești impresionante. În Bangkok (Thailanda), Jay Fai își întreținea familia cosând până când, într-o noapte, atelierul a luat foc. Așa că a ieșit în stradă cu o tigaie și s-a apucat să gătească. Echipată cu ochelari similari celor folosiți de sudori, din modesta ei „bucătărie” a reușit să reinterpreteze celebra supă Tom Yum, iar omleta ei cu crab, extrem de căutată, i-a adus o stea Michelin.

În Cebu (Filipine), Florencio Escabas, deși ar fi trebuit să se pensioneze de ani buni, face în continuare supa de țipar. Cu greu a reușit să ducă afacerea mai departe, după ce soția lui a murit, însă este singurul lucru care îi mai aduce bucurie. Îi învață și pe copii cum și când să prindă țiparii cei mai buni, îi și recompensează pentru asta. Supa lui de țipar i-a adus faima printre locuitorii insulei și a determinat autoritățile chiar să asfalteze drumul care duce până la localul lui.

În Dehli (India), printre cele mai populare feluri de mâncare sunt „chaat”, o explozie a gusturilor, sau  „chole bhature”, un fel de curry de năut picant, într-un fel de pâine pufoasă, prăjită. Iar la chioșcul lui Dalchand găsești cele mai bune astfel de preparate, pentru că el poate face compromisuri față de profit, dar nu și față de ingrediente.

Documentarul ne mai poartă și în Coreea de Sud, Vietnam, Thailanda, Indonezia, Taiwan și Singapore, iar clar după seria asta ți se face o poftă de testat chiar de la sursă acele preparate. (Cristina Dobreanu)

The Good Doctor (2017)

Că tot s-a reaprins în România dezbaterea despre sistemul nostru de sănătate, am venit cu o recomandare tematică. „The Good Doctor”/„Doctorul cel bun” e un serial despre Shaun, un tânăr chirurg cu autism, care începe să lucreze la un spital din California. Deși e foarte talentat, Shaun se lovește ba de scepticismul noilor colegi, ba de prejudecățile pacienților. 

E un serial din care mai învățăm una-alta și despre tulburările de spectru autist sau despre oamenii atipici, la modul general. Dacă v-a plăcut „House”, „The Good Doctor” e mai puțin cinic, dar la fel de bun și catchy.

Sunt șase sezoane, să-ți ajungă și dacă faci punte între vacanțe. Îl găsești pe mai multe platforme, inclusiv pe Netflix. (Alina Mărculescu-Matiș)

Fallout (2024)

Dacă sunteți ca mine, care am petrecut sute de ore în universul post-apocaliptic al seriei de jocuri video Fallout, serialul lansat de Amazon Prime e ca o prăjitură bună, care-ți trezește amintiri. Sigur îl veți vedea cu niște ochi mai binevoitori și nostalgici decât o poate face un spectator care nu a scormonit după piese și arme prin cotloanele deșertului toxic și a umplut de sângele inamicilor catacombele și orașele ruinate de bombe nucleare, în jocurile Fallout.

Acțiunea se petrece într-o lume care a supraviețuit conflictului nuclear dintre americani și „comuniști”, unde legea și ordinea sunt facultative și impuse după bunul plac de diverse comunități și facțiuni. E un Vest sălbatic combinat cu mutanți, tehnologie laser, armamente futuriste și monștri iradiați, într-un decor pe care-l poți numi „retro-futurist”, all-American.

Povestea întinsă pe 8 episoade se învârte în jurul unei tinere complet inocente, care iese pentru prima oară în acest univers criminal și periculos, din adăpostul anti-atomic în care s-a născut (omenirea a supraviețuit datorită tehnologiilor Vault-Tec, în adăposturi super-tehnologizate de sub pământ), pentru a-și căuta tatăl răpit. Evident, „călătoria” ei dezvoltă diverse fire narative, aranjate solid de autorii serialului.

Serialul e o foarte rară și bine reușită translatare a unui joc video iconic, pe micile ecrane (lucru pe care The Witcher, de exemplu, nu l-a reușit). Nu a avut ambiția nerealistă de a încorpora întreaga nebunie a facțiunilor umane, monștrilor, armamentului, scenelor brutale de luptă și posibilităților criminale din jocul video, care au un rafinament al detaliilor și o răsfirare narativă duse la extrem. Ar fi fost imposibil.

Totuși, prin atmosferă și micile detalii, de la personaje, până la costume și decoruri, reușește să fie Fallout. Și, să nu uităm muzica, foarte importantă atât în joc, cât și în serial. „War. War never changes”. Dacă replica asta spusă de o voce baritonală, cu un gros accent american, însoțită de muzică de anii ‘40-’50 americană, vă trezește amintiri plăcute, veți devora și serialul. Îl găsiți pe Amazon Prime. (Andrei Luca Popescu)

Articol editat de Andrei Luca Popescu