Abandon în Herson, pacea care vine mănușă Rusiei și frăția anti-embargo cu Iranul

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte ale acestei săptămâni. În continuare, o adaptare a newsletter-ului nostru săptămânal, la care vă puteți abona AICI.

Fuga rușilor din orașul sudic Herson i-a lăsat pe mulți cu ochii căscați. Chiar e pe bune? Deocamdată, pare că da. Dar analiștii și oficialii din Ucraina și din statele aliate nu au încă motive să desfacă vreo șampanie. De aceea, nici nu fac prea mare tam-tam. Chiar dacă forțele rusești s-au retras strategic din singurul mare oraș ucrainean pe care au reușit să-l captureze în aproape 9 luni de război, pentru a-și limita pierderile și a-și întări pozițiile, războiul nu se va opri aici. Dar ne putem bucura pe moment, pentru încă o reușită importantă a Ucrainei.

Între timp, mulți speră că lui Putin îi vine mintea la cap în ceasul al 12-lea și că va căuta să-și negocieze o ieșire onorabilă (pentru publicul de acasă măcar) din Ucraina. Americanii încearcă să-i convingă pe ucraineni să fie deschiși la eventuale negocieri cu Rusia. Fără prea mare succes, însă. Pentru că, atunci când ai pierdut în luptă zeci de mii de oameni și ai rămas și fără niște hălci din țară, nu prea îți mai arde de negocieri cu niște agresori care luptă ca niște teroriști și asupra cărora mai ai și avantajul tactic. Mai ales că un armistițiu peste iarnă le-ar conveni de minune rușilor.

Ce e mai grav? Nu e ca și cum Putin s-a schimbat peste noapte într-un bătrânel frecventabil. Din contră, se aseamănă tot mai mult cu un Stalin a cărui soartă finală se va decide în următorii ani. Întrebarea e ce va face până atunci: continuă dezastrul până la capăt sau pică în izolarea finală?

Până atunci, dictatorul de la Kremlin a decis să nu-și mai arate fața la summit-ul G20, de săptămâna viitoare. Nu ar trebui să ne mire. Putin e ocupat cu lucruri mai arzătoare. În afară de frontul ucrainean, care îi tot fuge de sub picioare, Putin e dornic să învețe de la cei mai buni în păcălitul sancțiunilor occidentale: prietenii săi în rele, iranienii.

Abandon în Herson. Ce înseamnă retragerea rușilor?

Rusia a luat o decizie care pe moment echivalează cu încă o palmă peste ochii lui Putin și a camarilei sale de „vulturi ai războiului”. Și este o victorie de etapă, cu o puternică încărcătură simbolică și de imagine pentru Ucraina, care vineri a intrat din nou în marele oraș care îi fusese smuls de ruși, la începutul acestui război.

Retragerea forțelor armate din orașul sud-estic Herson și de pe malul drept al fluviului Nipru, către poziții mai protejate de o eventuală ofensivă în forță a ucrainenilor, vine după ce Rusia a anunțat, la finalul lui septembrie, că anexează întreaga regiune Herson, în urma unui referendum-fantomă. Dar și după ce Kremlinul a încercat o cacealma, pentru a-și masca din timp mișcările de trupe din zonă: a acuzat Ucraina că ar pregăti un atac cu „bombă murdară” asupra unui baraj de pe Nipru.

Decizia de a face pasul înapoi a fost făcută publică în dulcele stil clasic al propagandei de la Kremlin. În fața camerelor de filmat, comandantul forțelor ruse, „măcelarul” Serghei Surovikin, i-a „sugerat” ministrului Apărării, Serghei Șoigu, că ar fi mai înțelept să se retragă din Herson și să stabilească poziții defensive pe malul stâng al fluviului, pentru a proteja trupele și pentru că aprovizionarea lor peste Nipru nu este sustenabilă. Șoigu a aprobat imediat „decizia dificilă”.

Cum s-a ajuns aici, la o decizie care pare atât de rațională, în contextul acestui război în care Rusia și-a aruncat resurse și soldați parcă fără niciun sens? Au început rușii să accepte atunci când sunt puși în fața realității că pierd?

Presiunea armatei ucrainene asupra Hersonului a fost constantă în ultimele luni. Au încercat toate căile de atac și până la urmă au reușit, la începutul lunii octombrie, să spargă linia de apărare rusească. S-au dat lupte permanente, s-au distrus căile de transport și aprovizionare, iar pentru ruși au devenit clare câteva lucruri, arată un explainer bine documentat al jurnaliștilor ruși independenți de la Meduza. Primul: ucrainenii au inițiativa și pot oricând să lanseze o contraofensivă de proporții acolo. Al doilea: Rusia nu-și poate susține logistic trupele din Herson. Al treilea: decât să își condamne iar la moarte soldații, în lupte futile, mai bine îi retrag pe poziții mai avantajoase.

O decizie neobișnuit de rațională pentru mișcările cu care ne-a obișnuit până acum Rusia, dar care a fost aplaudată până și de „lorzii războiului” Prigojin și Kadîrov, cei mai vocali „minioni” ai lui Putin.

Mutarea i-a făcut pe mulți să fie sceptici. Inclusiv pe ucraineni. Dacă totul e de fapt o nouă capcană? Mihailo Podolyak, vocalul consilier al președintelui Zelenski, a avertizat că Rusia intenționează să transforme Hersonul într-un „oraș al morții”, bombardându-l la liber, acum, că nu mai au forțe acolo. Totuși, analiștii americani de la Institutul pentru Studiul Războiului consideră că e puțin probabil ca totul să fie o fentă rusească, pentru că rușii își retrag în mod constant și ordonat, de ceva timp, oamenii și armamentele din Herson.

Retragerea din Herson, chiar dacă a fost ciuruită pe cât posibil de atacuri ucrainene, arată însă un lucru clar. Rușii s-au retras doar ca să poată lupta în continuare de pe poziții mai bune. Luptele din Herson vor continua, la fel cum, de altfel, va continua întreg războiul. Chiar dacă vine iarna.

Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în Herson și ce implicații sunt asupra situației din Ucraina, vă recomandăm o analiză Meduza și evaluările analiștilor de război de la ISW.

Negocieri de pace? Nu când le convine rușilor

Eșecurile tot mai dese și mai greu de împachetat în propaganda de acasă, pe care Rusia le încasează în Ucraina, creează un moment care poate părea propice măcar pentru un armistițiu, dacă nu pentru negocierea păcii.

Poate tocmai de aceea, americanii le-au transmis ucrainenilor, pe canale diplomatice, că nu ar fi rău să se arate deschiși negocierilor de pace cu Rusia. Zelenski și conducerea Ucrainei ar trebui să dea dovadă de o oarecare flexibilitate, pentru că în lume, inclusiv în SUA, începe să se instaleze așa-numita „Ukraine fatigue” (suprasaturarea pe conflictul din Ucraina). Și pentru că aliații occidentali nu vor putea susține la nesfârșit cu armament și cu bani Ucraina.

Este o discuție care trebuie purtată, chiar dacă le convine de minune rușilor – Kremlinul exact pe asta se bazează, că Vestul va obosi să mai susțină Ucraina, în timp ce acasă le bubuie inflația, prețurile la energie și ciclurile electorale. Totuși, spune președintele Joe Biden, „știu sigur un lucru: nu le vom spune noi ce trebuie să facă”.

Doar că ucrainenii au acum inițiativa pe front, iar rușilor le-ar veni mănușă un armistițiu, mai ales peste iarnă, pentru a se putea remonta. Așa că nu există perspective serioase pentru astfel de discuții acum, au arătat oficiali americani și europeni, conform New York Times. Motivele nu sunt prea complicate: ucrainenii au prins aripi datorită succeselor de pe front, iar crimele de război ale rușilor și bombardarea teroristă asupra infrastructurii civile nu fac posibilă justificarea unor negocieri, în ochii poporului ucrainean.

De cealaltă parte, nu e ca și cum Putin s-a transformat peste noapte într-un porumbel al păcii. Chiar dacă Rusia pare mai deschisă să-și gestioneze eșecurile de pe front, Putin a rămas același dictator obsedat de subjugarea sau distrugerea Ucrainei. Reputatul analist rus Andrei Kolesnikov arată cum Putin se apropie cu pași repezi de faza terminală a lui Stalin: izolat, paranoic și tot mai aproape de soarta dictatorului, abandonat de toți pe patul de moarte.

Paralela dintre Putin și Stalin e însă la fel de adevărată, dacă vedem cum în Rusia nu mai mișcă nimic fără aprobarea regimului și cum orice încercare de opoziție este stârpită din rădăcini. Putin pare mai puternic decât niciodată la el acasă, iar spre deosebire de Stalin, starea sa de sănătate nu îl trădează. Așa că elitele de la Kremlin mai au de așteptat, dacă joacă totul pe cartea „să așteptăm să moară”.

„Totuși, există o lecție crucială pentru Putin: ura și frica de Stalin, în ultimii săi ani, erau atât de puternice, încât atunci când a suferit ultimul său atac vascular, în orele când mai putea fi salvat, cei mai apropiați aliați ai săi nu i-au venit în ajutor. Iar în agonia sa, a murit practic singur. Putin pare astăzi mai puternic ca niciodată. Dar în același timp, nu e clar cine l-ar salva, dacă și-ar pierde vreodată această putere. Exact ca Stalin, în ultimii săi ani”, e concluzia lui Kolesnikov, în excelenta paralelă dintre Putin și Stalin, publicată de Foreign Affairs.

Până la pacea din Ucraina sau la moartea lui Putin, bilanțul acestui război este îngrozitor pentru ambele țări. Generalul Mark Milley, șeful Statului Major al Armatei SUA, a spus că Rusia și Ucraina au fiecare în jur de 100.000 de victime – morți și răniți. Este cel mai mare bilanț estimat până acum de un oficial. Generalul a spus că în jur de 40.000 de civili au fost uciși în Ucraina.

Citiți mai multe despre dificultatea unor negocieri de pace în acest moment, în analiza New York Times, iar paralela Putin-Stalin o găsiți în eseul din Foreign Affairs.

Putin stă acasă la G20 și se joacă cu iranienii

Liderul rus nu va merge în Indonezia, săptămâna viitoare, la reuniunea celor mai mari economii ale lumii – summitul grupului G20. Îl va trimite în schimb pe omul său de încredere, nediplomatul șef al diplomației, Serghei Lavrov. Putin ratează astfel ocazia de a apărea în public, alături de liderii occidentali. Cu siguranță, însă, nici nu se află în cea mai strălucită postură pentru a obține ceva prin această apariție.

Plus că are și lucruri mai bune de făcut. Cum ar fi să copieze rețeta Iranului de a scăpa de embargourile Occidentului. Teheranul e dispus să învețe Rusia cum să folosească rețele financiare ascunse, pentru a-și putea vinde în continuare petrolul și mărfurile pe care Vestul le-a pus sub interdicții. Cine ar putea să știe mai bine jocul acesta decât Iranul?

Rusia ar putea folosi Iranul ca pe o portiță pentru a-și scoate mărfurile interzise pe piețele globale, după ce Teheranul se bucură de relaxarea embargourilor, sub înțelegerea pe care o are cu Occidentul, asupra programului său nuclear.

Iranul are o experiență de zeci de ani pentru a păcăli embargourile, prin folosirea de rețele de firme fantomă și offshore, prin care mărfurile să își piardă urmele provenienței. Le-a folosit ani de zile, pentru a-și vinde petrolul în lume, deși se afla sub embargou, dar și pentru a finanța grupările teroriste care îi avansează interesele în Orientul Mijlociu. Dacă Rusia ajunge să folosească această rețea underground a Iranului, majoritatea sancțiunilor impuse de Occident își vor pierde și mai mult din efect.

Pentru o privire de ansamblu asupra arsenalului economic pe care Iranul îl poate pune la dispoziția Rusiei, merită citit acest material din Politico.