Adam Michnik, despre victorii și înfrângeri în alegerile din România: „Nu sunt definitive. Nu renunțați, nu vă dați bătuți!”

Înainte de finala prezidențială din 18 mai, e un bun moment să ne uităm la lecțiile oferite de trecut și să ascultăm vocile care l-au scris, la un moment dat, în favoarea democrației. Una dintre ele aparține disidentului polonez Adam Michnik.

Adam Michnik este unul dintre cei mai importanți intelectuali și disidenți ai Europei. Este istoric, scriitor, fost deținut politic și redactor-șef al publicației Gazeta Wyborcza.

Membru al mișcării Solidaritatea, care a contribuit la căderea regimului comunist în Polonia și, prin contagiune, în statele din Estul Europei, Michnik a fost închis de mai multe ori de regimul comunist și a jucat un rol esențial în tranziția democratică a Poloniei. Este recunoscut în toată lumea pentru angajamentul său față de valorile liberale, pluralismul democratic și drepturile omului. 

Adam Michnik s-a aflat recent la București, fiind invitat în cadrul evenimentului Unfinished Democracy, unde s-a declarat un optimist, indiferent de condițiile politice: „pesimismul e plictisitor pentru că, de obicei, se îndeplinește. Să fii optimist înseamnă să fii original”.

Panorama a stat de vorbă cu Adam Michnik nu doar despre democrație, dar și despre România și alegerile prezidențiale care o așteaptă duminică, influența rusească și ce mai înseamnă adevărul și libertatea în zilele noastre.

El vorbește despre pericolul extremist pe care îl reprezintă lideri precum Putin sau Viktor Orban, care jonglează cu discursuri radicale de dreapta sau de stânga, dar care când tragi linie se rezumă la un singur lucru: dictatura cu caracter revizionist, prin care se mută granițe. Putin în Ucraina, Orban – de ce nu? – în Transilvania.

Indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, mesajul lui Adam Michnik este cel al unui supraviețuitor care a trăit pe pielea lui ororile unui regim comunist:

Putin și aliații săi

Panorama: Domnule Michnik, spuneați că priviți România prin oglinda Poloniei și Polonia prin oglinda României. Ce reflectă astăzi aceste oglinzi despre starea democrației în cele două țări?

Adam Michnik: Cred că atât România, cât și Polonia sunt la o răscruce de drumuri. Linia care separă aceste drumuri e reprezentată chiar de acești actori politici, unii care doresc dezintegrarea Uniunii Europene și ceilalți care vor să o facă mai puternică. Primii, indiferent de ce ar spune, de ce ar declara, se aliniază, de fapt, proiectului politic al lui Vladimir Putin. Iar scopul central al acestuia este tocmai acela de a desființa Uniunea Europeană și de a distruge democrația acolo unde este posibil – mai ales în Europa.

Panorama: Cum face asta?

Adam Michnik: Putin folosește un limbaj ambivalent – uneori de dreapta radicală, alteori de stânga radicală – dar asta e doar retorică, nu contează retorica aici. Ce contează cu adevărat e dacă ești revizionist, mă refer aici la granițele țărilor europene. Și asta e ideea lui Putin. Credeți că viitorul aparține celor care vor să mute granițe după bunul plac? Asta face Putin și asta ar vrea să facă și Viktor Orban.

Panorama: Considerați că Putin are mai mulți aliați în Europa acum, față de în urmă cu 10 ani?

Adam Michnik: Cu siguranță. Și asta îl face foarte periculos. Noi, cei din centrul și estul Europei, știm ce înseamnă dictatură, am cunoscut-o. La finalul zilei, dictatura este despre a distruge libertatea, a distruge valorile liberale, indiferent de discursul pe care Putin îl folosește – că e retorică de tip nazist sau bolșevic. 

Răzbunarea și naționalismul sunt întotdeauna periculoase. Și românii ar trebui să-și amintească asta.

Panorama: Pentru că ați menționat regimurile dictatoriale din România și Polonia, credeți că este un bun moment pentru noi să revizităm lecțiile pe care ni le-a servit istoria?

Adam Michnik: Da, mai ales dacă ținem cont că și pentru Putin e mereu un bun moment să lupte cu Europa, cu valorile democratice de aici.

Panorama: Sunteți un fost disident și un apărător al democrației, al valorilor liberale. Având în vedere experiența dvs., ce rol credeți că ar trebui să joace intelectualii în fața populismului, revizionismului și erodării democrației?

Adam Michnik: Ei sunt cei care ar trebui să apere libertatea și adevărul. Restul problemelor sunt pentru restul oamenilor, pentru ceilalți oameni. Responsabilitatea intelectualilor trebuie să fie doar libertatea și adevărul.

Panorama: Și vedeți această responsabilitate în România și în Polonia?

Adam Michnik: La unii da, la alții nu. Unii se descurcă mai bine la acest capitol decât ceilalți. Am citit, spre exemplu, scrierile lui Eugen Ionescu (Ionesco) și el și-a îndeplinit foarte bine acest rol. În Polonia, avem intelectuali care militează pentru libertate și adevăr, dar la fel de adevărat e și că avem unii care susțin regimul autoritar.

Nu sunt specialist în politica românească, dar cunosc cărțile lui Andrei Pleșu și el își îndeplinește perfect rolul de intelectual, își îndeplinește perfect această datorie.

„Post-adevărul e o minciună”

Panorama: Pentru că pomeniți de adevăr – credeți că trăim într-o eră a post-adevărului?

Adam Michnik:  Întotdeauna a existat o dispută între adevăr și minciună. Iar post-adevărul e o minciună. Cred că e un concept care a venit de la anumiți intelectuali sau de la anumiți politicieni, dar există o linie clară care delimitează adevărul de minciună. A existat dintotdeauna și mereu va exista.

Panorama: Sunteți optimist că putem apăra acest adevăr?

Am citit jurnalul lui Mihail Sebastian și, din scrierile sale, reieșea că România era o țară peste care coborâse diavolul și, dintr-o dată, ați scăpat de acolo, schimbarea a fost posibilă.

Panorama: Care e mesajul dvs. pentru români, în aceste momente?

Adam Michnik: Profesorul meu a fost filosoful polonez Leszek Kołakowski, care obișnuia să spună că nu există nici victorii definitive, nici înfrângeri definitive. Așadar, mesajul meu este simplu: nu renunțați, niciodată să nu vă dați bătuți!

Despre Adam Michnik:

Adam Michnik, născut în 1946 în Varșovia, este redactor-șef și co-fondator al ziarului polonez Gazeta Wyborcza. A jucat un rol central în acțiunile opoziției democratice din Polonia anilor 1968-1989, activitatea sa fiind strâns legată de sindicatul Solidaritatea. Calitatea de disident l-a costat libertatea, a fost închis de mai multe ori și a petrecut, în total, șase ani în spatele gratiilor.

A scris mai multe cărți și e laureat al mai multor premii și distincții internaționale.

Articol editat de Andrei Luca Popescu