Cum s-a schimbat economia României de la aderarea la UE și cum arată bunăstarea la români
Material susținut printr-un grant acordat de Uniunea Europeană
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
„România, la adolescență în UE” este o campanie Panorama, susținută de un grant european, prin care ne-am propus ca, până la alegerile europarlamentare din iunie 2024, să facem o radiografie a felului în care s-a transformat România de la aderarea la UE. În paralel, desfășurăm două campanii separate pe social media: „Romania glow-up” (pe Tik Tok) și „UE PE BUNE” (pe Instagram).
Aproape două decenii de apartenență la UE au transformat economia României și viețile românilor mai repede decât ne-am fi așteptat. E un bine cu care ne-am obișnuit, care se vede și din statistici, dar care în teren nu e mereu la fel de evident.
O vacanță de vară în Grecia și la schi în Bulgaria, Austria sau Italia, city-break-uri în orașe europene: aceasta este o realitate de care se bucură mulți români și care a intrat, pentru unii, în rutină. Călătoriile, schimbarea „rablei” cu o mașină mai nouă și mai puțin poluantă, posibilitatea de a pleca și a lucra în străinătate sunt doar câteva dintre semnele că din ce în ce mai mulți români au un trai mai bun. Nu este la fel pentru toți, însă în medie, românii au prosperat în ultimii 17 ani.
- România a depășit anul trecut, la limită, Ungaria la PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la paritatea puterii de cumpărare, cel mai cunoscut indicator de dezvoltare, înregistrând 76,7% din media UE.
- Din 2020, România este în „clubul bogaților”, după cum arată datele Băncii Mondiale, adică al țărilor cu peste 12.500 de dolari venit național brut per capita (veniturile realizate de persoanele sau firmele naționale în țară și străinătate).
- Banii europeni au avut o contribuție majoră în recuperarea decalajelor față de Vest. România este beneficiar al fondurilor de la Bruxelles: în cei 17 ani de apartenență la UE, la fiecare 1 euro dat, a primit 3 euro.
- În cele aproape două decenii de la integrarea în UE, salariul minim a fost majorat de 20 de ori și a ajuns de la 390 de lei brut în 2007 la 3.300 de lei brut în octombrie 2023.
- România s-a modernizat și cu ajutorul românilor care au plecat să lucreze dincolo de graniță, răspândindu-se în toate colțurile UE. Diaspora rămâne un mare investitor în economia autohtonă – doar în în 2021, românii din diaspora au trimis acasă peste 9 miliarde de dolari (8,2 miliarde de euro), potrivit datelor Băncii Mondiale.
Nu suntem încă pe deplin în Schengen, iar aderarea la zona euro pare un vis îndepărtat, la multe capitole ne luptăm pentru ultimele locuri în statisticile europene. Din prisma veniturilor, orașele bogate devenite magnet pentru locuitorii din împrejurimi, care fac cu ușurință concurență celor europene, contrastează cu satele sărăcite și depopulate.
Dar, totuși, România a reușit în ultimii 17 ani să profite, cum a știut ea mai bine, de avantajele integrării. A recuperat rapid, în decursul unei singure generații, din ecartul uriaș care o despărțea de statele foste comuniste. O arată și cifrele.
Concret, România a depășit, anul trecut, Ungaria la PIB-ul pe cap de locuitor (raportat la paritatea puterii de cumpărare). Acesta este cel mai cunoscut indicator de dezvoltare și arată că România a trecut, la mustață, în fața țării vecine – cu 76,7% din media UE față de 76,6% cât a avut Ungaria, după cum arată datele preliminare ale biroului de statistică al UE, Eurostat, citate de presa maghiară.
O victorie de portofoliu în lupta orgoliilor regionale. După ce a depășit Grecia, Portugalia și acum Ungaria, România suflă și în ceafa Poloniei. Și are șanse să o depășească.
Din 2020, România este în „clubul bogaților”, după cum arată datele Băncii Mondiale, adică al țărilor cu peste 12.500 de dolari venit național brut per capita (veniturile realizate de persoanele sau firmele naționale în țară și străinătate).
În 2022, a ajuns la 15.570 de dolari pe cap de locuitor. Trebuie să ne uităm, însă, și de unde am pornit. La începuturile tranziției, în 1992, acest indicator era de doar 1.250 de dolari per capita și a început să crească simțitor din ajunul aderării la UE încoace.
Sigur, privind în ansamblul statelor UE, România e departe de plutonul fruntaș, însă este de notat rapiditatea cu care a avut loc această transformare și ambiția cu care România a încercat să recupereze decalajele care o despărțeau de Vest.
„În plan economic, România a avut o creștere impresionantă, aș spune, în comparație cu celelalte țări europene, inclusiv cele din Est. A crescut Produsul Intern Brut, a crescut produsul pe cap de locuitor, au crescut veniturile tuturor categoriilor sociale, de la salarii până la pensii. Toate astea se reflectă într-o îmbunătățire semnificativă a nivelului de trai al populației și clar că sunt legate de integrarea la UE”.
La această recuperare rapidă a disparităților au contribuit și banii europeni. România a profitat de fondurile europene puse la dispoziția statelor, pentru modernizare. Este unul dintre statele care sunt net beneficiari ai banilor veniți de la Bruxelles: la fiecare 1 euro cu care am contribuit am primit 3 euro înapoi.
Concret, de la aderare și până la finalul anului 2022, România a primit peste 81 de miliarde de euro și a contribuit aproape 27 de miliarde de euro. Șansa României este reprezentată de banii veniți de la Bruxelles pentru modernizare, însă responsabilitatea este aceea a accesării și folosirii chibzuite a acestor sume.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea anul trecut că „cea mai bună cale de a îmbunătăți creșterea potențială a economiei este să continuăm și să îmbunătățim absorbția fondurilor europene. Această cale este bună și pentru o mai bună distribuție a PIB la nivel național“.
Șeful Băncii Naționale sublinia și el rapiditatea cu care România a recuperat decalajele față de Vest amintind că, în anii 2000, când au început negocierile de aderare la UE, România avea cel mai scăzut nivel al PIB pe locuitor în termeni de paritate a puterii de cumpărare: doar 26% din nivelul mediu al UE. În 2023, țara stă de trei ori mai bine – aproape 77% din nivelul mediu al UE.
Citește și: Ce pericole pasc economia României în super-anul electoral 2024 și de unde poate veni salvarea
Privind strict la cifrele de mai sus, nu putem să nu menționăm investițiile în infrastructură, fără de care România ar fi fost și mai puțin și slab conectată.
Banii europeni au contribuit la dezvoltarea celor 1.000 de kilometri de autostradă sau, ca să dăm doar un exemplu recent, podul de la Brăila. Este considerat unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură din istoria noastră post-decembristă și prima legătură între Moldova și Dobrogea, iar din cei 500 de milioane de euro cât a costat proiectul, 363 de milioane de euro au fost bani europeni.
Rețeta multinaționalelor
Intrarea României în clubul european a însemnat și integrarea în piața unică. Peste 70% din schimburile comerciale ale țării se realizează cu state membre ale UE, iar Germania, Austria, Franța și Olanda au fost de-a lungul anilor în top 5.
De altfel, dacă ne uităm în urmă, în 2003, în primul an după ce Consiliul European a decis să adopte foile de parcurs pentru aderarea României și Bulgariei, nivelul investițiilor străine directe era de aproape două miliarde de euro, arată datele BNR. În 2007, anul aderării la UE, acest nivel crescuse deja de aproape patru ori – până la 7,2 miliarde de euro.
Faptul că România a intrat pe radarul companiilor europene nu a însemnat doar investiții, ci și dezvoltarea unor domenii aproape inexistente înainte, impulsionate și de forța de muncă mai ieftină decât în Vest. Pentru buzunarul românului, asta s-a tradus într-un salariu mai mare.
În ultimii 17 ani, salariul minim a fost majorat de 20 de ori. Ca valoare, este de aproape zece ori mai mare în prezent decât în momentul aderării României la UE. Atunci, în 2007, salariul minim pe economie era de 390 de lei brut. Din octombrie 2023, acesta este de 3.300 de lei.
Alinierea la standardele UE mai înseamnă și aplicarea unor directive menite să schimbe în bine viața cetățenilor europeni. De pildă, din 2024, România trebuie să pună în aplicare o directivă a UE privind „salariul minim decent”.
După cum Panorama a explicat anterior, această directivă nu își propune să aducă la același nivel salariile din Est cu cele din Vest – ceea ce ar fi o utopie, ci să creeze un mecanism de stabilire a salariului minim care să țină mai bine cont de bunăstarea populației, dar și de nivelul de productivitate al economiei.
Salariul minim în economie este important, pentru că pe de-o parte oferă șansa celor aproximativ 2 milioane de români remunerați astfel să se apropie de nivelul unui trai decent, dar pe de altă parte pune presiune pe sectorul privat.
În fața creșterilor rapide ale salariului minim din ultimii ani, firmele private au subliniat, de-a lungul timpului, că nivelul acestuia trebui stabilit și în funcție de productivitate, în condițiile în care în România taxarea pe salarii este una dintre cele mai mari în Europa.
Salariul mediu brut (indice folosit la fundamentarea bugetului și stabilit prin lege) a fost majorat de la aderarea la UE de mai bine de patru ori, ajungând la 6.126 de lei în 2022 și la peste 7.000 de lei în luna decembrie 2023.
Iar creșterea a venit și în contextul în care, în 2009, România, proaspăt intrată în UE, se lovea din plin de criza financiară, iar redresarea a venit greu, cu mari sacrificii. Este adevărat și că, dacă ne uităm la ceilalți europeni, România este încă departe de Luxemburg, țara care are cele mai mari salarii și pensii din UE.
Pe de altă parte, salariile mari au determinat și cheltuieli mai mari. Consumul privat, indicator care reprezintă cheltuielile gospodăriilor în economie, a devenit, de ani buni, principalul motor al economiei autohtone. Românii au început să cumpere bunuri, cu banii împrumutați sau cu cei puși de-o parte.
„Consumul, de altfel, este incredibil: dacă te uiți la statistici, România, din punctul de vedere al unor indicatori, a depășit deja țări precum Grecia, Portugalia. Nici nu visam cu două decenii în urmă că vom ajunge în acest punct”.
Românii au pornit însă cu un mic avantaj: spre deosebire de alți europeni, sunt populația cu cea mai mare rată de proprietari din UE. Peste 90% dintre români dețin locuința în care stau, ceea ce înseamnă că au cheltuieli mai mici cu chiriile.
Din nou, acest lucru nu înseamnă că nu există variații: în marile orașe – București, Cluj, Timișoara, Brașov, Iași – chiriile pot fi împovărătoare, pentru cei care vin din alte orașe sau nu mai vor să stea cu părinții, iar generația Z resimte din plin această problemă.
Aceste orașe au devenit motoare economice care trag în sus economia regiunilor unde se află. Însă mecanismul trebuie pus bine la punct și extins în mai multe centre urbane secundare pentru ca disparitățile dintre regiunile țării să se estompeze.
Diaspora, marele investitor
Faptul că românii au putut nu doar să circule liber în Europa după 2007, ci și să muncească acolo a avut consecințe importante.
Dincolo de cifrele seci din statistici, România s-a modernizat și cu ajutorul românilor care au plecat să lucreze dincolo de graniță, răspândindu-se în toate colțurile UE. Au trimis bani familiei rămase în țară, iar ani buni de zile românii plecați în străinătate au fost cei mai mari investitori.
Doar în 2021, românii din diaspora au trimis acasă peste 9 miliarde de dolari (8,2 miliarde de euro), potrivit datelor Băncii Mondiale. Pentru o comparație, investițiile străine directe au fost, în 2021, de 9 miliarde de euro, potrivit datelor BNR.
Puteți vedea puterea economică a diasporei românești în materialul interactiv Diaspora, investitorul nostru. Câți bani trimit acasă românii de peste granițe și de unde vin cei mai mulți
Românii plecați din țară au mai schimbat ceva. La întoarcerea, fie ea și vremelnică în vacanță acasă, în România, au adus cu ei obiceiuri, mentalități, dar au și investit direct acasă.
Panorama a descris acest fenomen al transformării României prin oamenii care au plecat peste graniță în materialul INTERACTIV | Altă hartă a României: peticele de Europa aduse acasă de diaspora
Beneficiile apartenenței la UE sunt recunoscute și de români: în sondajul Eurobarometru al Parlamentului European din toamna anului 2023, 69% dintre respondenți au spus că faptul că România este stat membru UE aduce beneficii țării. De altfel, primele două motive sunt strâns legate de bunăstare: noi oportunități de lucru aduse de UE (42%) și îmbunătățirea nivelului de trai (28%).
Așa cum, în plan social, românii au „învățat să învețe de la ceilalți europeni”, fie că s-au întors în țară, fie că au ales să rămână în Europa, după cum spune Aurelian Dochia, așa și companiile românești și antreprenorii autohtoni au învățat de la multinaționale și șefii lor.
Au „furat” know-how, proceduri, metode de organizare, s-au inspirat din tehnologia europeană pe care antreprenorii români, abia trecuți prin focurile tumultuoșilor ani ‘90 nu aveau de unde să le știe.
„Capitalul românesc a reușit și el să se întărească în această perioadă, în toate domeniile, deși există multe plângeri că este dominant capitalul străin. Da, este adevărat, la nivelul marilor companii, capitalul străin este dominant, dar asta a creat un teren favorabil și pentru capitalul românesc, care a putut să se integreze în lanțuri de producție internaționale și în felul ăsta, eu cred că a prosperat și el”, mai spune analistul economic.
Cealaltă față a monedei – decalajele
Dincolo de austeritatea indicatorilor macro și de statisticile îmbucurătoare, realitatea la firul ierbii, privind strict din punct de vedere economic, poate părea puțin diferită.
Trotuarul găurit sau clădirile nerenovate pe lângă care treci zilnic. Autostrăzile care durează prea mult până ajung să lege bucăți de România. Trenurile care știi când pleacă, dar nu știi clar și când vor ajunge la destinație. Toate pot fi argumente pentru care lucrurile „nu merg bine”, „nu e ca în Vest” sau „merg prea lent”. Totuși, merg.
Ceea ce un străin mai puțin familiarizat cu realitatea românească de zi cu zi, care, aflat în România pentru prima dată sau după mai mulți ani de absență, vede cu ușurință: „S-au schimbat multe față de acum zece ani”.
Este refrenul pe care îl auzim adesea de la vizitatorii străini care, dintr-un motiv sau altul, ajung din nou în România.
Dar economia singură nu poate însă să dea dimensiunea bunăstării, căci ea este legată și performanța guvernamentală. Între performanța sectorului privat și cea a sectorului public, ecartul este foarte mare.
Dacă Bucureștiul se bate cu marile capitale europene la PIB-ul pe cap de locuitor, la nivelul percepției calității administrației publice este printre codași. Acest ultim lucru reiese din cel mai recent Indice european privind calitatea administrațiilor, realizat de Universitatea din Göteborg, care este singurul standard privind calitatea instituțională disponibil la nivel regional în Uniunea Europeană.
Practic, indicele se bazează pe un sondaj mai amplu – început în 2010 și repetat în 2013, 2017 și 2021 – în care cetățenii europeni sunt întrebați inclusiv despre percepțiile și experiențele cu corupția din sectorul public.
E adevărat și că un PIB mai mare pe cap de locuitor nu se traduce automat într-o viață mai bună. E la fel de cert că decalaje există chiar în interiorul țării și de multe ori par că rup România în două.
Vedem că decalajul s-a mărit, dar, în realitate, și în aceste zone s-au făcut progrese și acolo oamenii sunt mai bine, au venituri mai bune și trăiesc mai bine decât trăiau cu 10-20 de ani în urmă. Dar relativ față de cum au progresat cele mai avansate zone, într-adevăr, ei sunt rămași în urmă și asta nu se poate rezolva pe termen scurt. Este un proces care trebuie încurajat și susținut pe termen lung”.
Analistul economic amintește că este foarte dificil să ajungi să ai o dezvoltare egală a tuturor regiunilor, fiindcă resursele de care dispune fiecare sunt diferite, la fel și poziționarea geografică față de Vest, care a avut un impact în dezvoltarea unor regiuni precum cea a Moldovei, de pildă, față de Transilvania.
„E o problemă, dar nu este una specifică României. Peste tot există decalaje foarte importante. Italia, de exemplu, este bine cunoscută ca suferind o diviziune între sud și nord, în ceea ce privește dezvoltarea”, mai spune analistul economic, care amintește că nu se pot rezolva toate problemele în doar două decenii de apartenență la UE.
Și, totuși, România trăiește acum cea mai bună perioadă din istoria ei. Integrată în UE și NATO, a reușit să recupereze rapid din decalaje, dar are parte și de stabilitate și de protecție.
Cum ar fi arătat România dacă nu am fi fost în UE? Serbia sau Ucraina înainte de război ar putea să fie oglinda în care ne-am putea privi. Profesorul Bogdan Bucur amintea, într-o discuție anterioară cu Panorama, că nu am fi fost departe de vecinii ucraineni, înainte de declanșarea războiului. Și el subliniază rapiditatea cu care România a recuperat din decalaje, dacă facem doar un pas în spate și ne gândim că am intrat în perioada post-comunistă cu o economie complet necompetitivă și cu o organizare de secol XIX.
Pe de altă parte, Aurelian Dochia vede avantajele primirii în clubul european dincolo strict de partea economică: „Nu este vorba doar de partea instituțională, elementele sociale, dar există și un element de stabilitate pe care îl aduce integrarea în Uniunea Europeană. Stabilitate, protecție, inclusiv pe zona militară, pentru că facem parte și din Uniunea Europeană și din NATO. Și prin acestea cred că beneficiem de un moment unic în istoria națională a României, când avem o protecție mai bună decât poate în ultimii 200 de ani. Și dacă ne uităm la o țară precum Serbia, ne dăm seama că situația la noi este mult, mult mai bună și se datorează acestei integrări în Uniunea Europeană”, mai spune analistul economic.
Material susținut printr-un grant acordat de Uniunea Europeană. Articolul este complet independent editorial, nicio instituție UE nu susține și nu a intervenit în vreun fel asupra informațiilor sau opiniilor pe care le-am prezentat.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
-
14.05.2024
-
08.01.2024
-
17.12.2023
