Concluzia după o vară cu secetă istorică: nu mai putem face agricultură ca până acum. Ce și cum vom cultiva pe viitor
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Seceta și temperaturile extrem de ridicate au pârjolit anul acesta culturile de pe circa 2 milioane de hectare, un sfert din totalul cultivat la nivelul întregii țări. Fermierii vor fi despăgubiți de stat, dar sumele pe care le vor încasa la toamnă nu le vor acoperi nici măcar jumătate din cât au cheltuit pentru culturile calamitate.
Pentru că arșița a început încă de la finalul primăverii, iar cele mai mari temperaturi s-au înregistrat în perioada polenizării, nici în culturile irigate situația nu e grozavă. Plantele fie au produs mult mai puțin față de anii din urmă, fie deloc, unele culturi tradiționale în zona de sud a țării fiind în pericol de dispariție în noile condiții climatice. Fermieri și climatologi cu zeci de ani de experiență spun pentru Panorama că o vară ca aceasta nu au mai văzut și că valurile de căldură din 2024 sunt fără precedent ca durată și intensitate în 140 de ani, de când se fac măsurători meteo în România. În opinia lor, trebuie să schimbăm atât modul cum facem agricultură, cât și speciile pe care le cultivăm.
- Valurile de căldură intense și prelungite, fără precedent în România în ultimii 140 de ani, și lipsa precipitațiilor au devastat culturile de pe 2 milioane de hectare și le-au afectat chiar și pe cele de pe suprafețele irigate.
- „Irigatul ar trebui gândit ca o vestă de salvare, nu să facem cultura cu aport de apă de când o punem în pământ și până la recoltare. Dacă sistemul de irigat funcționează la capacitate maximă, probleme vor apărea pentru că nu ne mai ajută clima deloc”, spune un fermier.
- Mai multe specii de plante riscă să nu mai poată fi cultivate în anumite zone ale țării, pentru că fie nu mai produc, fie nu mai rezistă în actualele condiții climatice. E nevoie de un alt mod de a face agricultură, schimbând atât metodele de cultivare, cât și speciile de plante.
- Deși autoritățile promit extinderea suprafețelor irigate, costurile și dificultățile logistice fac ca aceste proiecte să fie inaccesibile pentru mulți fermieri. Aceștia se confruntă cu pierderi masive din cauza secetei și riscă să-și închidă afacerile.
- Previziunile climatice pentru următorii ani sunt alarmante, indicând o creștere a frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme. „Pe viitor, ar trebui să înțelegem mai bine ce o să se întâmple cu furtunile cu grindină de mari dimensiuni și chiar cu furtunile cu tornade. Aceste fenomene mă îngrijorează, pentru că în privința lor nu avem proiecții la fel de precise cum sunt cele legate de valurile de căldură”, spune Bogdan Antonescu, lector universitar și cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Seceta din vara 2024: două treimi din țară, în situație critică
Cel mai recent raport de la Observatorul European al Secetei, care analizează datele din luna iulie, arată o înrăutățire a secetei în Europa de Est. În România, aproape toată harta e colorată în roșu, nivelul maxim de alertă pentru secetă. Cele mai afectate zone sunt în exteriorul lanțului carpatic, circa 70% din suprafața țării fiind în situație critică.
„Lucrez de aproape 20 de ani în domeniu, nu cred că am mai văzut așa ceva. Anul acesta este ieșit din orice tipar”, spune Monica Ioniță, climatolog la Institutul Alfred Wegener pentru Cercetări Marine și Polare, din Bremerhaven, Germania.
Situația gravă în care se află România are două cauze: lipsa precipitațiilor și temperaturile extrem de ridicate vreme de mai multe săptămâni la rând. Astfel, seceta a fost mult amplificată de căldura excesivă. „Între 31 mai și 20 august, data la care vorbim, am avut doar câteva zile care nu pot fi caracterizate ca val de căldură (perioadă de cel puțin trei zile consecutive cu temperaturi de peste 35°C, n.red.). Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în 140 de ani”, explică Monica Ioniță.
Problema, spune ea, nu este că nu plouă:
„M-am uitat pe datele din ultimii 60 de ani și nu am găsit schimbări sau variații foarte mari în cantitățile de precipitații de pe teritoriul României. Problema este că avem temperaturi mult, mult prea mari. Chiar dacă va ploua, chiar dacă vom avea o iarnă mai umedă, problema nu se va rezolva. Situația în care suntem momentan nu sugerează că aceste temperaturi vor reveni la un nivel suportabil în anii, chiar deceniile care urmează”.
Cercetătoarea româncă din Germania arată că, în perioada 31 mai – 31 iulie 2024, România a fost afectată de cel mai lung și intens val de căldură din istorie: 46 de zile, adică 75% din timpul celor două luni.
31 mai – 13 iunie – primul val de căldură (14 zile)
17 iunie – 2 iulie – al doilea val de căldură (16 zile)
6 – 21 iulie – al treilea val de căldură (16 zile)
Al treilea val a fost și cel mai intens, a afectat întreaga țară, litoralul fiind pentru prima dată sub cod roșu de caniculă. Cele mai ridicate temperaturi s-au înregistrat în regiunile extracarpatice:
- 16 iulie – 24 de stații meteo au înregistrat temperaturi maxime zilnice de peste 40°C
- 17 iulie – 17 stații meteo au înregistrat temperaturi maxime zilnice de peste 40°C
- în intervalul 1-18 iulie la 26 de stații meteo a fost egalată sau depășită temperatura maximă absolută lunară
- inclusiv la munte au fost temperaturi extrem de ridicate: Brașov: 36.6°C și Predeal: 31.4°C
Un alt lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în mai bine de 130 de ani, de când se fac observații la stația București Filaret, este că, din cele 61 de zile, câte numără iunie și iulie la un loc, în 2024 s-au înregistrat:
- 57 de zile cu temperaturi maxime zilnice mai mari de 30°C
- 28 de zile cu temperaturi maxime zilnice mai mari de 35°C
- 6 zile cu temperatura maximă zilnică peste 40°C
Citește și:
Interactiv | Valurile de căldură ne schimbă viața. Cum arată dimensiunea încălzirii care cuprinde și România
Aproape jumătate din suprafața României, în proces de aridizare
Din 2021 și până în 2023, pentru că pe 2024 datele încă nu sunt complete, un procent semnificativ din suprafața României a ajuns să fie afectat de ariditate. Termenul descrie o stare climatică pe termen lung, caracterizată prin precipitații medii scăzute și evapotranspirație potențială ridicată. Fenomenul este amplificat în sud și în est.
Suprafața afectată de fenomenul de ariditate:
Sursa: Monica Ioniță
„În zona de sud și de sud-est, porumbul este una dintre culturile de bază. În viitor, nu o să mai fie ceva ce vom putea pune acolo, atât de uscat va fi, iar porumbul are nevoie de foarte multă apă”, avertizează Monica Ioniță, climatolog la Institutul Alfred Wegener, din Germania. Realitatea din teren nu întârzie să-i dea dreptate.
Două milioane de hectare de culturi sunt calamitate anul acesta de secetă, adică un sfert din cele circa 8 milioane de hectare cultivate.
Statul îi va despăgubi pe fermieri, care vor primi la toamnă minimum 200 de euro pentru fiecare hectar calamitat, a promis recent ministrul Agriculturii Florin Barbu. În ciuda secetei, România nu va avea probleme în ceea ce privește securitatea alimentară, a asigurat ministrul, care a amintit de producția de grâu, mai mare decât cea de anul trecut. În plus, Florin Barbu speră la o producție bună de porumb de pe suprafețele irigate. De pe cele circa 900.000 de hectare ar urma să se obțină aproximativ 11 milioane de tone, cu o medie de 12 tone la hectar, a calculat oficialul.
Dacă ministrul se uită doar la cantitatea totală de boabe și se declară mulțumit, fermierii se uită la costuri și sunt îngrijorați că vor ieși în pierdere.
Recoltarea de pe terenurile irigate nu se face după regula de trei simplă
Porumbul irigat presupune cheltuieli mult mai mari față de cultura obișnuită, circa 6.500 de lei vs 3.000-4.000 de lei. Pentru a rămâne eficienți, fermierii au nevoie de recolte mari, așa că folosesc hibrizi cu productivitate mare.
Aurel Goțea este unul dintre puținii fermieri din România care irigă porumbul printr-un sistem cu picurare pe câteva sute de hectare, în comuna Scânteia, din județul Ialomița. Astfel, în anii din urmă, a avut suprafețe de pe care a obținut și peste 20 de tone la hectar, dar acum speră să obțină măcar 12-13 tone în medie, pe fermă. „Clima e diferită anul acesta. Arșița a început mult mai devreme, la începutul lunii iunie, plantele nici măcar nu erau dezvoltate suficient, după care, la polenizare, au fost peste 40°C, iar polenizarea a fost deficitară”, explică Aurel Goțea.
Acest mod intensiv de a cultiva porumb vine cu riscuri mari, pentru că hibrizii productivi nu sunt deloc rezistenți la secetă și temperaturi mari. De la profit la daună totală nu e decât un pas. „E suficient să nu avem apă două săptămâni, să pice un transformator sau o pompă, sau să rămână canalul fără apă, cum s-a întâmplat anul ăsta”.
Din 2020 și până acum, producția de porumb la hectar a scăzut constant, așa că Aurel Goțea a redus an de an suprafețele cultivate. „Anul trecut am avut aproape 300 de hectare, anul ăsta 200, la anul probabil o să reducem și mai mult”. Motivul e eficiența. Doar pentru a-și scoate cheltuiala de pe un hectar cultivat cu porumb, fermierul trebuie să obțină măcar 8 tone de boabe, sperând la un preț de mediu de 85 de bani/kg. „Dacă avem o țintă de 13 tone, probabil o să mai apară și alte probleme neprevăzute și e foarte ușor să picăm în zona de pierdere”, explică Aurel Goțea.
Sursa: Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare/Agerpres
Din toată suprafața cultivată a României, doar 1,6 milioane de hectare pot fi irigate, circa 20% din suprafața cultivată. Acum sunt în lucru sau în stadiul de licitație publică mai multe proiecte de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii care, când vor fi finalizate, teoretic în 2027, vor duce la creșterea suprafeței irigate la 2,2 milioane de hectare.
Astfel, România ar putea obţine într-un an 30 de milioane de tone de porumb de pe două milioane de hectare de teren, a spus ministrul Agriculturii, Florin Barbu. Cantitatea despre care vorbește el ar fi similară cu ceea ce produce România în momentul de faţă de pe toată suprafața cultivată.
Totuși, dacă punem aceste date într-un context mai larg și ne uităm la suprafața agricolă de care dispune România, peste 13 milioane de hectare, constatăm că avem un potențial uriaș, dar că țintim jos.
Cezar Gheorghe, consultant în comerțul cu cereale și fondatorul platformei Agricolumn, acuză lipsa de competență și interesele transpartinice pentru genera o masă critică de manevră în rândul fermierilor, care, spune el, sunt ținuți cu mâna întinsă la despăgubiri.
„Pentru că în ultimii 34 de ani nu a dezvoltat sisteme de irigații, cumulat, România a pierdut în 2020, 2022, 2023 și 2024 29 de milioane de tone, aproape cât a fost recolta în 2021, cel mai bun an al agriculturii românești. 29 de milioane de tone înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât 10 miliarde de euro. Cu irigații, România poate să ajungă în 10 ani la un nivel de 48 milioane de tone, minimum”.
Dorite de fermieri și promise de autorități, irigațiile rămân un lux
Proiectele de reabilitare care sunt acum în lucru vizează infrastructura principală de irigații. Ce lipsește din teren este infrastructura secundară, iar asta cade în sarcina fermierilor sau a organizațiilor de utilizatori de apă pentru irigații (OUAI). „Investițiile pentru canale, stații de punere sub presiune, sunt făcute prin OUAI Scânteia. Restul, subteran, pivoți, liniare, coloane de aspersie și sisteme de irigat prin picurare le-am făcut din surse proprii. De 15 ani investim în irigații, cu toate că în urmă cu 10 ani nu era un lucru de care să nu ne putem lipsi”, spune Aurel Goțea.
Liniara la care se referă el este doar una dintre componentele unei instalații de irigat care poate deservi până la 40 de hectare, iar costul liniarei ajunge la peste 100.000 de euro. „Amortizarea pe 40 de hectare se face într-o viață”, precizează fermierul Aurel Goțea.
Astfel de sume îi pot descuraja pe mulți, dar agricultorii pot accesa fonduri europene nerambursabile, valoarea fiecărui proiect fiind de 1,5 milioane de euro. În sesiunea de finanțare din acest an, pentru care sunt alocate 400 de milioane de euro, s-au depus 375 de cereri în valoare de peste 550 de milioane de euro. Gradul de accesare e de aproape 140%, precizează pentru Panorama reprezentanții Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).
Întocmirea cererii de finanțare nu este însă o treabă ușoară. „Am stat vreo jumătate de an numai după o autorizație de la Administrația Națională Apele Române”, spune cu năduf Marian Popa, un fermier din județul Teleorman, care administrează o suprafață de 1.500 de hectare.
În zona unde se află ferma lui, nici măcar nu există infrastructură principală de irigații, așa că singura soluție la care s-a gândit este ca, atunci când sunt precipitații, să capteze apa în exces, adunată pe văi. Pentru asta are nevoie însă de un sistem de baraje de acumulare, din care ar putea iriga circa 300 de hectare, costul de execuție al lucrărilor fiind de aproximativ 1 milion de euro.
Alți fermieri nu au niciun mijloc de luptă cu seceta. Daniel Radu are o fermă de 1.300 de hectare în județul Ilfov. Vechea infrastructură de irigații a fost distrusă, acuză el. „Dintre stațiile care au existat, una a fost transformată într-o vilă, în alta domnește un tip, altele au fost dărâmate etc. Nu îmi permit să repun pe picioare un sistem care a fost distrus”.
Fermierul explică de ce nu a încercat să acceseze fondurile europene pentru irigații:
„Cineva cumpără un teren extravilan, îl împrejmuiește și construiește acolo o căbănuță de lemn, pentru că legea îi permite, și atunci eu nu mai pot să traversez cu țeava de apă. Lipsa cadastrului pentru terenurile extravilane este o altă problemă pentru că nu se știe pe unde sunt drumurile agricole”.
Ce înseamnă o cultură calamitată: 300 de hectare lucrate și nici un kilogram de boabe
Lipsa sistemelor de irigații pune culturile la mila cerului. Anul acesta a fost mai rău ca niciodată. Nu a fost rezervă de apă în sol, nici nu a plouat destul, iar arșița a înrăutățit situația.
„Eu am săpat”, spune Marian Popa, „solul este uscat 5-6 metri în adâncime. Nu există pic de umiditate. Se usucă și pomii, e nemaiîntâlnit. Am 44 de ani de muncă. A mai fost secetă, dar nu în felul ăsta. E dramatic ce s-a întâmplat în tot sudul României. Este primul an în cariera mea în care nu recoltez de pe 300 de hectare nici un kil de porumb”.
Daună totală are și Daniel Radu, din județul Ilfov, pe cele 350 de hectare cu porumb. „Este un an extrem de dificil. Peste lipsa precipitațiilor s-a suprapus perioada îndelungată de temperaturi caniculare, condiții cu care nu ne-am mai întâlnit”. Și alte culturi au fost calamitate, nu doar porumbul. La floarea soarelui, spune el, dauna a fost de aproape 90%. Pentru suprafețele cultivate cu grâu, orz sau rapiță, recolta e mult diminuată față de anii din urmă.
Daniel Radu, care este vicepreședintele Asociației Forța Fermierilor, spune că situația e dramatică pe toată zona de sud a țării și în mai bine de jumătate din Moldova. „Aici unde e bazinul cerealelor, unde sunt cele mai multe ferme, este și cea mai mare suprafață afectată. Fermierii care au reușit să se capitalizeze probabil că vor mai supraviețui, alții vor încerca să rostogolească creditele, iar alții vor renunța. Pentru că până la urmă asta e dinamica vieții și a afacerilor. Ce putem face împotriva naturii? Toți fermierii sunt îngrijorați, toți privim spre cer, pe telefoane la meteo, să vedem temperaturile”.
Situația dramatică descrisă de fermierii români se vede și la Bruxelles. Sistemul MARS de monitorizare a culturilor agricole din UE şi-a redus estimările privind producţia de porumb din România până la 3,8 tone/hectar. Asta ar reprezenta cu aproape 20% mai puțin decât anul trecut.
Temperaturile din România au fost, în medie, cu 2,0 – 3,5 grade Celsius peste valorile normale în majoritatea zonelor ţării, astfel că perioada 1 iulie – 17 august 2024 a fost cea mai călduroasă din istorie, conform datelor MARS.
Scenariile climatice prevăd un viitor sumbru
În anii care vin vom avea din ce în ce mai des perioade cu temperaturi ridicate și secetă, explică pentru Panorama Bogdan Antonescu, lector la Facultatea de Fizică, Universitatea din București, și cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
„În sudul României, o să observăm din ce în ce mai multe valuri de căldură față de alte regiuni ale țării. Pe partea de furtuni severe, mai multe studii arată că, în următorii ani, o să crească din ce în ce mai mult numărul de furtuni cu grindină de mari dimensiuni în jumătatea de nord a țării. În prezent, sunt multe furtuni cu grindină mai ales în sudul și sud-vestul României. Pe viitor, ar trebui să înțelegem mai bine ce o să se întâmple cu furtunile cu grindină de mari dimensiuni și chiar cu furtunile cu tornade. Aceste fenomene mă îngrijorează, pentru că în privința lor nu avem proiecții la fel de precise cum sunt cele legate de valurile de căldură”.
Creșterea frecvenței și a intensității fenomenelor extreme amenință aprovizionarea cu alimente la nivel mondial. Dacă, simultan, în mai multe regiuni considerate grânare ale planetei, apar valuri de căldură sau inundații ori secete, crește și mai mult riscul pentru securitatea alimentară globală, risc care și în prezent este la un nivel ridicat, subliniază Bogdan Antonescu.
Un raport recent al World Food Programme și al Food and Agriculture Organization of the United Nations avertiza că între iunie și octombrie 2024, insecuritatea alimentară acută riscă să se deterioreze și mai mult în 18 puncte critice în ceea ce privește foametea. Cele mai îngrijorătoare situații sunt în Haiti, Mali, Palestina, Sudanul de Sud și Sudan. Peste 300 de milioane de oameni din mai bine de 70 de state se confruntă cu niveluri acute de insecuritate alimentară.
Culturi cândva tradiționale riscă să dispară
„Anul ăsta a fost mult mai evident decât anii trecuți că ceva se schimbă vizavi de climă”, declară pentru Panorama Ștefan Nanu, director adjunct științific la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, Dăbuleni.
Iarna neobișnuit de caldă, lipsa precipitațiilor care a dus la instalarea secetei, diferențele mari de temperatură între zi și noapte din primăvară, plus valurile de căldură pe perioade lungi de timp din această vară, toate acestea „au fost prea mult pentru suportabilitatea plantelor care se cultivă la noi și care erau adaptate pentru o altă climă”. „Fasolea nu are nici boabe, nici păstăi, mazărea a avut rezultate proaste. Nu mai corespund acestor condiții climatice. Pe partea de pomi fructiferi, din zona de sud a țării dispar, ușor-ușor, specii care altădată erau reprezentative: piersicul, caisul. Cireșul, vișinul efectiv au fost arși, le-au căzut frunzele și acum pornesc din nou în vegetație. Nu știu dacă vor rezista”, spune Ștefan Nanu.
Pentru că nu se așteaptă o îmbunătățire a condițiilor meteo în anii ce vin, de mai multă vreme, la Dăbuleni se testează și alte specii. „La plante legumicole, testăm cartoful dulce de patru-cinci ani. Se comportă bine în condițiile de pe solurile nisipoase – sigur, cu irigare, dar suportă bine aceste temperaturi ridicate. Pepenele verde, pepenele galben sunt mai mult decât cunoscute. Cultivăm de ani de zile fasoliță. Sigur, și ea e afectată, dar avem producție de păstăi, vom avea boabe. În aceleași condiții climatice, celelalte varietăți de fasole nu au avut rezultate”.
Tot la Dăbuleni, cercetătorii testează și specii exotice: au mers bine curmalul chinezesc, kaki, banana nordului, migdalul sau chiar fisticul.
Atât cercetătorii, cât și fermierii spun că e nevoie de un alt mod de a face agricultură, de alte specii de plante și de pomi. În absența irigațiilor, culturile de porumb pot fi înlocuite, deocamdată, cu sorg, plantă care e mai tolerantă la secetă, fasoliță în loc de fasole. „Va trebui să adaptăm și tehnologiile de cultivare. Să umblăm la data înființării culturii, să schimbăm anumite verigi tehnologice, anumite lucrări ale solului pentru fiecare specie în parte”, explică Ștefan Nanu. În plus, fiecare picătură de apă trebuie cheltuită cu chibzuință. „Irigatul ar trebui gândit ca o vestă de salvare, nu să facem cultura cu aport de apă de când o punem în pământ și până la recoltare. Dacă sistemul de irigat funcționează la capacitate maximă, probleme vor apărea pentru că nu ne mai ajută clima deloc”, avertizează fermierul Aurel Goțea.
El a redus suprafețele cultivate cu porumb arondate unei stații de irigat și vara aceasta chiar a fost nevoie să raționalizeze apa, pentru că nu mai făceau față stațiile. În plus, spune că se va orienta mai mult către culturi care au nevoie de mai puțină apă, precum grâu, rapiță.
„Dacă în trecut grâul și rapița nu aveau nevoie de irigare, acum nu mai facem planul de cultură aproape deloc fără aport de apă. Irigăm înainte de a semăna rapița, pentru a fi siguri că avem o răsărire bună, după care mai pregătim încă o apă și în primăvară mai vedem. La grâu, la fel”. Fermierul cultivă și legume care fie au nevoie de mai puțină apă decât porumbul, precum tomatele, fie castraveți, care „au o valoare adăugată mare și atunci nu ne mai uităm la costuri, ci doar la cantitatea de apă de care are nevoie”, precizează Aurel Goțea.
Și Daniel Radu, vicepreședintele Asociației Forța Fermierilor, spune că va schimba planul de culturi, va pune mai mult grâu, rapiță sau floarea soarelui și că „o să ne riscăm cu o suprafață mult mai mică de porumb”.
„Apa este singura teamă pe care o am acum”
Patru râuri au secat complet vara aceasta, a anunţat Administraţia Naţională Apele Române.
Alimentarea cu apă s-a făcut cu restricții, în anumite intervale orare, în peste 650 de localităţi. În 270 de localități, care nu au sisteme centralizate de apă, au secat fântânile.
Apa începe să fie o mare problemă, avertizează și cercetătorul Ștefan Nanu. „Ar trebui să studiem și să copiem ce fac și alții și să începem să folosim toate sursele de apă posibile. Să reutilizăm apa menajeră, să colectăm apa din precipitații, atunci când sunt. Până acum, nu am știut ce înseamnă să nu avem apă. Singura teamă pe care o am în momentul acesta, și o spun și ca cercetător, și ca om, este apa”.
O metodă ingenioasă pentru creșterea umidității din sol este folosită în sudul Germaniei. Fermierii acoperă terenul cu lână de oaie, mai ales în sezonul de primăvară, după ce însămânțează, povestește Monica Ioniță, climatolog în această țară. Lâna protejează de frig noaptea și, în plus, „absoarbe foarte multă umezeală care rămâne în sol”, iar în mai-iunie, lâna este îndepărtată.
Citește și:
Cum schimbăm o realitate care ne pune în pericol: risipim foarte multă apă și nu refolosim ce avem
„Nu interesează pe nimeni că e secetă în România. Prețul e aliniat la nivel mondial”
Deși recoltele de anul acesta sunt mult mai mici decât în trecut, prețul nu a crescut, pentru că „nu-l formează nimeni cum vrea el. Prețul se formează pe bursă. Datorită recoltelor bune din SUA și Canada, este presiune pe piața unională”, explică Cezar Gheorghe, fondatorul platformei Agricolumn. „Lumea nu trebuie să aștepte la artificii pe tavan la nicio categorie de marfă. Acestea vor veni doar pe fond geopolitic sau din cauza unor situații catastrofale în anumite zone unde va începe semănatul”.
Și fermierii se plâng de prețurile mici. „Imaginați-vă că și la floarea soarelui prețurile sunt mici, pentru s-a făcut soia în Brazilia, în Argentina și în America și e un surplus de ulei de nu știu câte milioane de tone. Nu interesează pe nimeni că nu s-a făcut floarea soarelui în România”, spune fermierul Marian Popa.
În privința porumbului, Aurel Goțea speră că prețul va mai crește în contextul producției mici și a cererii interne.
De secetă vor profita comercianții care vor încerca să ridice prețurile în mod nejustificat, crede Daniel Radu, vicepreședintele Asociației Forța Fermierilor:
„Pe mulți fermieri îi apucă furia, pentru că se uită la prețurile de vânzare a cerealelor și apoi merg în magazine să-și facă cumpărăturile și văd prețurile astronomice la toate produsele. Nu se justifică prețurile atât de mari la alimentele care sunt pe raft, pentru că fermierii vând cu prețuri mici cerealele, materia primă”.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
