Alegeri anticipate în Franța. Ce se află în spatele celui mai riscant pariu al lui Emmanuel Macron?
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Angela Tacea, conferențiar la Sciences Po din Grenoble, specializată în politică europeană:
- „E un pic nou ce se întâmplă. Nou, pentru că vine după niște alegeri europene, dar alegeri europene unde ai totuși în Franta o prezență la vot destul de ridicată, de peste 50%. Deci, clar, este participare a cetățenilor la vot și, clar, este un eșec al partidului de guvernare, chiar dacă e la alegeri europene. Totuși, este vot.”
- „Din punct de vedere democratic, probabil că e cea mai evidentă decizie ce putea fi luată. Din moment ce ai o țară întreagă, adică 95% din departamente, care a votat extrema dreapă, asta îți arată clar că partidul de guvernare și coaliția nu mai au niciun fel de legitimitate. Ceea ce a pus el în evidență în momentul în care a anunțat disoluția Parlamentului este că, până la urmă, vocea trebuie să aparțină poporului. ”
- „Ar mai fi o chestiune, strategică. Președintele e la al doilea mandat. Mai sunt trei ani de guvernare în față. Poate să zică: <intru în coabitare cu extrema dreaptă. Dau timp populației să vadă ce înseamnă guvern de extremă dreaptă>, care, în general, dau greș, pentru că nu știu cum să fie la guvernare.”
- „Au mai fost cinci dizolvări ale Parlamentului în timpul celei de-a V-a Republici, dar precedentele sunt diferite față de situația de acum. Era perioada în care președintele avea mandat de șapte ani, cu un Parlament cu mandat de cinci ani și se intra ușor în coabitare. Și atunci e o armă folosită destul de mult în perioada respectivă, iar președinții, ca să se asigure că au majoritate parlamentară, dizolvau Parlamentul.”
- Despre o posibilă coabitare acum cu extrema dreaptă: „mi-e extrem de greu să văd cum Macron ar semna actele adoptate de un guvern de extremă dreapta. Bănuiesc că se va ajunge la enorm de multe blocaje, care existau și când a fost coabitare stânga-dreapta clasică, unde președintele nu semna actele. E destul de dificil să guvernezi doar prin decret prezidențial. Se poate, dar e foarte dificil, pentru că are totuși niște competențe care sunt bine definite în Constituție. ”
În fața avansului extremei drepte, care a câștigat alegerile pentru Parlamentul European în Franța, președintele Emmanuel Macron a dizolvat Parlamentul și a convocat alegeri anticipate. La începutul săptămânii, a fost publicat decretul de dizolvare în Monitorul Oficial, iar miercuri, președintele republicii a ieșit public, în conferință de presă, să își explice decizia care a șocat pe multă lume, atât în țara lui, cât și la nivel european.
Macron a denunțat alianțele deja conturate și le-a cerut deja moderaților de la dreapta și stânga eșichierului politic să se unească în fața pericolului extremei drepte.
„Nu vreau să îi dau cheile extremei drepte în 2027”, a spus președintele francez, care a admis că el este responsabil pentru declanșarea acestei mișcări de „clarificare”.
„Când 50% dintre francezi au votat cu extrema, dacă ai o majoritate relativă în Parlament, nu poți să spui <continuăm ca și cum nimic nu s-a întâmplat>. Înseamnă că nu îi respecți, nu îi asculți”, a spus șeful statului, care a precizat că vrea un guvern care să răspundă furiei și urgențelor oamenilor. „Dacă oamenii se tem (că ar putea fi numit un premier de extremă dreapta, n.r.), ei bine, ar trebui să tresară acum”, a mai punctat el.
Cert este că Franța se îndreaptă cu pași rapizi spre alegeri parlamentare anticipate, care au fost stabilite pe 30 iunie și pe 7 iulie, în plină vară și chiar înainte de începerea Jocurilor Olimpice pe care țara le găzduiește.
Cum mai sunt circa trei săptămâni până la primul tur, campania electorală va fi făcută pe repede-înainte.
Trebuie menționat că sistemul francez este diferit de cel român. Sunt 577 de locuri în Parlamentul lor, iar deputații sunt aleși prin vot universal direct, într-un scrutin majoritar cu două tururi – similar alegerilor prezidențiale din România.
Dincolo de șocul politic, Franța riscă se se intre și într-o criză economică. Agențiile de rating stau cu ochii pe rezultatul alegerilor, în condițiile în care pe Franța o paște o criză a datoriei publice.
Cum a ajuns, deci, Franța în această criză politică și care sunt implicațiile deciziei lui Emmanuel Macron? Panorama a stat de vorbă cu Angela Tacea, conferențiar la Sciences Po din Grenoble, specializată în politică europeană.
Citește și
5 concluzii cu care rămânem după primele alegeri din 2024, în România și Europa
Harta schimbării la vot în diaspora. Cum au cucerit Șoșoacă și AUR Vestul, iar Ștefănuță și REPER au luat Olanda și Danemarca
Panorama: Cum putem să explicăm decizia surprinzătoare a lui Emmanuel Macron de a convoca alegeri anticipate?
Angela Tacea: E greu de explicat, dar personal, văd cam două-trei motive posibile:
Primul, din punct de vedere democratic, probabil că e cea mai evidentă decizie ce putea fi luată. Din moment ce ai o țară întreagă, adică 95% din departamente, care a votat extrema dreapă, asta îți arată clar că partidul de guvernare și coaliția nu mai au niciun fel de legitimitate. Ceea ce a pus el în evidență în momentul în care a anunțat disoluția Parlamentului este că, până la urmă, vocea trebuie să aparțină poporului.
Deci, dacă o luăm dintr-un proces democratic, era evident că trebuia dizolvat Parlamentul, astfel încât să vadă dacă mai are susținere sau ar trebui formată o altă majoritate parlamentară. Majoritate absolută pe care oricum nici acum nu o au.
sursa: Ministerul francez de Interne / Europe1
O a doua explicație ar fi legată de ego-ul lui personal. Nu s-a implicat enorm de mult în alegerile europene. Au anunțat capul de listă și listele de partid pentru Renaissance (partidul prezidențial, n.r.) foarte târziu, după ce toate celelalte partide aveau deja capul de listă și aveau listele făcute. Multă vreme, era prevăzut ca Gabriel Attal să fie cap de listă, el a devenit prim-ministru, după care a preluat Valérie Hayer.
Pe listă, în majoritate sunt foști eurodeputați. Prin urmare, au mizat pe oameni care știu ce e Parlamentul European, vorbesc numai de chestiuni europene, nu amestecă politica internă cu politica europeană. Și au mizat pe faptul că o să fie o listă care va avea succes. N-a avut succes și atunci, din punct de vedere personal, lui Emmanuel Macron nu i-a convenit și a zis <OK, în cazul asta prefer să dizolv Parlamentul și să văd care e treaba>.
Și ar mai fi o chestiune, strategică. Președintele e la al doilea mandat. Mai sunt trei ani de guvernare în față. Poate să zică: <intru în coabitare cu extrema dreaptă. Dau timp populației să vadă ce înseamnă guvern de extremă dreaptă>, care, în general, dau greș, pentru că nu știu cum să fie la guvernare. Rassemblement National (partidul lui Marine Le Pen, n.r.) nu e un partid care să aibă cadre.
Ca majoritatea partidelor de extremă dreaptă, poate mai puțin AfD-ul în Germania, care a început să devină destul de solid structural, Rassemblement nu e un partid care să poată da foarte mulți miniștri, care să guverneze o țară. Și atunci, strategic, Macron poate să se gândească <îi las să guverneze, las populația să vadă că nu este exact ce promit ei, că e foarte multă demagogie>. Și atunci, la următoarele alegeri prezidențiale și legislative, nu o să mai aibă de-a face cu extrema dreaptă. Acum, greu de zis ce e în capul lui.
Panorama: Procedural, ce urmează să se întâmple?
Angela Tacea: Decretul a fost adoptat luni, adică publicat în Jurnalul Oficial. Trebuie depuse candidaturile individuale. A fost sesizată Curtea Constituțională (Conseil Constitutionnel, n.r.) din cauza unei incompatibilități între termenul de depunere al candidaturilor individuale în Biroul Electoral Central, care trebuie să fie cu patru săptămâni înainte de alegeri, și termenul în care se organizează alegerile, care este între 20 și 40 de zile după dizolvarea Parlamentului. Or, teoretic, dacă faci calcule, nu prea se potrivește. Deputații, acum, nu au suficient timp să-și depună candidaturile individuale.
Dar, părerea mea este că, fiind o prevedere constituțională, oricum va prima asupra numărului necesar de săptămâni pentru depunerea candidaturilor individuale.
Iar după aia e, efectiv, organizarea alegerilor.
Apoi, mai sunt foarte multe chestii legate de organizarea alegerilor în sine, pentru că termenul fiind foarte scurt, se pun foarte multe probleme legate de votul online, votul la distanță, procuri, toate aceste lucruri care sunt foarte, foarte greu de organizat într-un termen atât de scurt.
Oricum, din punct de vedere juridic, Constituția primează și cred că vor face compromisuri pe celelalte lucruri care sunt în legea electorală.
Panorama: În Franța au mai existat niște precedente legate de dizolvarea Parlamentului de către președinte. În ce măsură diferă de situația de acum și ce rol au jucat alegerile europarlamentare?
Angela Tacea: Precedentele sunt diferite de situația de acum. Sunt două dizolvări ale Parlamentului în timpul lui De Gaulle. Una în 1962, când a venit, de fapt, ca urmare a unei moțiuni de cenzură destul de clasică.
E apoi criza din 1968, o criză socio-economică, când a fost din nou dizolvat Parlamentul. Sunt două dizolvări în timpul lui François Mitterrand, în 1981 și 1988. Era perioada în care președintele avea mandat de șapte ani, cu un Parlament cu mandat de cinci ani și se intra ușor în coabitare. Și atunci e o armă folosită destul de mult în perioada respectivă, iar președinții, ca să se asigure că au majoritate parlamentară, dizolvau Parlamentul.
Lui Mitterand i-a ieșit prima oară mai bine decât a doua oară. Dar, totuși, a obținut majoritate după ambele dizolvări. Ceea ce nu s-a întâmplat cu Jaques Chirac, atunci când a avut loc o ultimă dizolvare, în 1997, pentru că în loc să obțină majoritate parlamentară, a intrat în coabitare cu socialistul Lionel Jospin.
Astea au fost dizolvările Parlamentului în istoria celei de-a V-a Republici. După 1997 și după ce mandatul președintelui a trecut la cinci ani și există concordanță între legislative și prezidențiale, nimeni n-a mai avut nevoie să dizolve Parlamentul. N-au fost moțiuni de cenzură adoptate, astfel încât să fie nevoie de disoluția Parlamentului.
Prin urmare, e un pic nou ce se întâmplă. Nou, pentru că vine după niște alegeri europene, dar alegeri europene unde ai totuși în Franta o prezență la vot destul de ridicată, de peste 50%. Deci, clar, este participare a cetățenilor la vot și, clar, este un eșec al partidului de guvernare, chiar dacă e la alegeri europene. Totuși, este vot.
Doi la mână, e nou faptul că nu era în coabitare, că partidele tradiționale, mai ales cele de stânga, și nici nici actuala președintă Camerei Deputaților nu erau absolut deloc de acord cu dizolvarea Parlamentului.
Macron versus alegătorii dezamăgiți. Cine clipește primul
Panorama: Care sunt scenariile pe care le avem? Sunt organizate alegeri. O variantă după alegeri este cea pe care, poate, și-o dorește Macron și pe care am văzut-o vehiculată, în care cetățenii francezi se văd în fața pericolului și ies la vot, dar aleg alte partide, care nu sunt de extrema dreaptă. Și mai avem și scenariul în care câștigă extrema dreaptă. Care sunt șansele pentru fiecare dintre ele?
Angela Tacea: Șansele s-ar putea să fie destul de mari pentru a doua variantă.
Dreapta clasică în Franța a pierdut foarte, foarte mult în decursul ultimilor ani, dar are în continuare electoratul ei.
E destul de riscant ca dreapta să se alieze cu extrema dreapta (Eric Ciotti, liderul Partidului Republicanilor, de centru dreapta, anunțase o coaliție cu extrema dreaptă, însă a fost exclus din partid, n.r.) în condițiile în care, la europarlamentare, am văzut în toată țara, extrema dreapta.
Sunt șanse destul de mari nu neapărat să formeze extrema-dreapta cu dreapta majoritatea absolută în Parlament, dar să se formeze o majoritatea relativă și să intre clar în coabitare.
Vor forma guvern dreapta și extrema dreaptă? Poate că extrema dreaptă singură n-ar avea neapărat succes 100%. Poate că în ideea în care Parlamentul European pare departe în continuare de foarte multe persoane care au votat extrema dreapta pentru europarlamentare, impactul nu e unul atât de direct.
Dar în momentul în care, efectiv, e vorba de Parlamentul național, aceiași votanți ar putea să spună că, între partidele tradiționale și extrema dreaptă, preferă totuși un candidat din partidele tradiționale. Poate să fie și asta o strategie.
Dar e destul de greu, și dacă ne luăm după rezultatele de la legislative. Dar dacă ne uităm în spate, la cât a crescut partidul în ultimii ani, la faptul că, până la urmă, Bardella (tânărul lider al extremei drepte, n.r.) e totuși o figură nouă, nu e Marine Le Pen clasică, ci un tip care e încă tânăr, care a încercat să-și modereze un pic discursul, deși la început și el era extrem de radical… Cel puțin pe europene, Bardella a avut alt discurs decât discursul clasic. Așa că e posibil să ne trezim cu majoritate, dacă nu absolută, una relativă a extremei drepte în Parlament.
Blocaje și decrete
Panorama: Cum ar arăta o coabitare cu extrema dreaptă?
Angela Tacea: Probabil ca orice fel de coabitare, inclusiv cele care au fost între Chirac și Jospin: se vor bloca absolut toate deciziile. Bănuiesc, sau cel puțin asta se vehiculează, că prim-ministru ar fi Bardella, nu văd cine ar fi ceilalți miniștri de extremă dreapta.
Și mi-e extrem de greu să văd cum Macron ar semna actele adoptate de un guvern de extremă dreapta. Bănuiesc că se va ajunge la enorm de multe blocaje, care existau și când a fost coabitare stânga-dreapta clasică, unde președintele nu semna actele.
E destul de dificil să guvernezi doar prin decret prezidențial. Se poate, dar e foarte dificil, pentru că are totuși niște competențe care sunt bine definite în Constituție. Deci bănuiesc că asta se va întâmpla. Nu se va mai adopta niciun fel de reformă.
Panorama: Ce semnal dă totuși Franța pe plan european? A avut alegeri europene, extrema dreaptă a câștigat. Celelalte țări unde extrema dreaptă a câștigat teren, sigur, s-au speriat, dar au fost destul de ponderate în a lua o decizie atât de radicală. Iar acum toți ochii sunt îndreptați asupra Franței.
Angela Tacea: E și sistemul instituțional care permite Franței acest lucru. Probabil că în Franța a fost și cel mai dur eșec, pentru că și AfD-ul e al doilea partid în Germania și am văzut AfD-ul crescând în ultimii ani – încet, dar sigur. După aceea, sunt clasicele: Austria, care nu e nici o mare surpriză; Olanda; am văzut Suedia, care a dat înapoi și unde extrema dreaptă a scăzut.
Aș zice că se confirmă o tendință care e de câțiva ani cu extrema dreaptă din ce în ce mai prezentă. Rămâne de văzut ce rezultate vor fi în Franța la alegerile anticipate pentru a vedea ce exemplu dă.
Nu m-ar suprinde însă să ajungă la putere extrema dreaptă. A ajuns în Italia, a ajuns în Austria, a ajuns în Olanda. Până la urmă, e totuși o alternativă politică. Dacă populația asta vrea, din punct de vedere democratic trebuie să o lași așa. Da, e periculos. E periculos pentru Europa, că sunt atât de multe voturi pe extrema dreaptă.
Dar subliniază o tendință de fond, o lipsă de satisfacție față de modul în care sistemele democratice din Europa – și nu numai, că avem și exemplul Statelor Unite – funcționează. Iar cauzele cred că sunt mult mai profunde, de la inegalități economice, problemele sociale destul de pregnante, care nu și-au găsit soluția.
Mă uitam și pe creșterea numărului de autocrații în lume. Din 2021, cred, s-a ajuns ca gap-ul dintre democrație și autocratie să fie exact același ca în anii ‘30. În continuare, statele democratice sunt mult mai numeroase în lume față de statele autocrate, dar tendința este ca din ce în ce mai multe state să o ia invers.
E oarecum înspăimântător. De ce e atâta nemulțumire, de ce votăm extrema dreaptă?
Extrema dreaptă are un discurs populist, extrema dreaptă oferă o alternativă radicală și lumea zice ok, ne-am săturat de dreapta, ne-am săturat de stânga, hai să o încercăm și pe asta, poate cu asta ne e bine.
Despre Angela Tacea
Este conferențiar în probleme de politică europeană la Sciences Po Grenoble. Interesele ei în materie de cercetare și predare se referă în general la elaborarea legislației europene, cu un accent deosebit pe actorii și procedurile instituționale, drepturile fundamentale și politicile în domeniul justiției și afacerilor interne.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
