Războiul fricilor. Cine sunt de fapt câștigătorii alegerilor din Moldova și Georgia?

În același timp, rezultatul referendumului a demonstrat clar divizarea din societatea moldovenească: 50,4% au votat pentru includerea în Constituție a direcției către aderarea la UE, iar 49,6% au votat împotrivă. Și chiar și această diferență fragilă, de numai un procent, a fost realizată doar datorită diasporei. 

Rezultatul acestui referendum va oferi, fără îndoială, în viitor, argumente puternice pentru Rusia, care încearcă să-și consolideze influența în Moldova, precum și pentru acele forțe din interiorul republicii care se opun integrării europene.

Aceste forțe s-au manifestat foarte clar în actualele alegeri. Campania electorală actuală a răspuns deja la întrebarea dacă Rusia, ocupată în principal cu războiul din Ucraina, mai are resurse pentru a se lupta cu Occidentul pentru influență în Moldova. S-a dovedit că da, mai are forțe și dorința de a face asta, deși instrumentele au devenit mai puține și de o calitate îndoielnică.

Campanie „remote”, via Moscova

Ilan Șor este acum principalul instrument al Moscovei. Deținător al pașapoartelor moldovenesc, israelian și, de curând, rus, Șor s-a ascuns în Israel din 2019. În Moldova, îl așteaptă închisoarea: a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare pentru implicarea în frauda din 2014, când un miliard de dolari a fost sustras din trei bănci aflate sub controlul lui Șor.

Inițial, Ilan Șor a locuit în Israel, dar în 2023 s-a stabilit la Moscova. Acolo, a anunțat crearea blocului politic „Victoria”. Din capitala Rusiei, Șor critică guvernarea Sandu și face campanie pentru întoarcerea Chișinăului către Uniunea Economică Eurasiatică și Rusia.

În Moldova, Ilan Șor a creat o organizație vastă în rețea. Prima dată a activat-o în 2023, în Găgăuzia (regiune autonomă din sudul Moldovei). Atunci, în timpul alegerilor pentru noul lider al regiunii, Șor a susținut-o pe Evghenia Guțul, necunoscută până atunci și fără experiență politică, care a fost aleasă bașcan al Găgăuziei.

Anul acesta, cu ajutorul băncii rusești Promsvyazbank, Ilan Șor și echipa sa au creat de facto în Moldova un sistem paralel de asistență socială. Acesta a fost testat mai întâi pe pensionarii și angajații publici din Găgăuzia: zeci de mii de oameni și-au deschis conturi la Promsvyazbank, unde li se transferă lunar o sumă echivalentă cu 100 de euro. Înainte de alegeri, Șor a promis că va extinde aceste plăți în întreaga Moldovă. Tot ce trebuie să facă este să se schimbe guvernarea țării.

Pe parcursul campaniei electorale, autoritățile moldovenești au anunțat că au dezvăluit o schemă de votare contra bani. Potrivit datelor lor, aceasta ar include cel puțin 130.000 de persoane. După primul tur, Maia Sandu a declarat că 300.000 de voturi au fost cumpărate.

Șor și blocul „Victoria” nu au avut un candidat propriu la alegerile prezidențiale. Totuși, el a fost asociat cu mai mulți politicieni din lista pretendenților la funcția de președinte, chiar dacă Șor nu a susținut deschis pe nimeni.

Moldova și salvarea ei

Înainte de turul al doilea, Sandu a schimbat sloganul campaniei. De la „Pentru Moldova!” a trecut la „Salvăm țara!”. În al patrulea an de președinție, când atât parlamentul, cât și guvernul sunt controlate de echipa sa, acest slogan poate părea ciudat. Totuși, înaintea turului al doilea, în care Sandu se confruntă cu Stoianoglo, ea a încercat să mobilizeze electoratul sub acest mesaj pentru a câștiga.

De cine trebuie salvată țara votând pentru Maia Sandu? În primul rând, de Rusia. Alexandr Stoianoglo, candidatul Partidului Socialiștilor, de orientare pro-rusă, a fost desemnat oficial de guvernare drept „cal troian”, o marionetă a Kremlinului, susținută de Ilan Șor, omul de afaceri și politicianul moldovean fugit în Rusia.

Sandu și susținătorii săi afirmă că, dacă adversarul ei ajunge la putere, Moldova ar putea pierde sprijinul Uniunii Europene și chiar regimul fără vize. Astfel, campania a mizat pe frică.

Georgia și visul ei (european)

Alegerile parlamentare din Georgia au avut loc pe 26 octombrie. La fel ca în Moldova, intriga principală a fost dacă partidul de guvernământ, „Visul Georgian”, va reuși să-și păstreze puterea. Miza pentru autorități a fost extrem de mare. „Visul Georgian”, fondat de oligarhul Bidzina Ivanișvili, conduce țara din 2012. În acest timp, Ivanișvili și aliații săi și-au făcut mulți inamici. Fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakașvili, asociat cu o perioadă de reforme, se află în detenție pentru, printre altele, abuz de putere.

Anul acesta, partidul de guvernământ a adoptat o lege privind „agenții străini”, pe care UE, SUA și organizațiile neguvernamentale au catalogat-o drept nedemocratică și o copie a legii similare din Rusia. O înfrângere la alegeri ar fi însemnat că Ivanișvili ar putea avea soarta lui Saakașvili și să ajungă în închisoare.

Autoritățile georgiene, la fel ca cele din Moldova, sunt oficial în favoarea aderării țării la Uniunea Europeană. Totuși, acțiunile enumerate mai sus au dus la un conflict destul de tensionat între Tbilisi și Occident. Bruxelles-ul a înghețat procesul de integrare europeană a Georgiei înainte de alegeri. Opoziția georgiană spune deschis că „Visul Georgian” este un partid pro-Kremlin.

Trebuie subliniat faptul că politica Tbilisi-ului față de Rusia este considerabil diferită de cea a Chișinăului. 

În timp ce autoritățile moldovene au înghețat relațiile cu Moscova după începutul războiului din Ucraina, s-au alăturat sancțiunilor anti-rusești și sprijină activ Ucraina, Tbilisi nu critică Rusia, colaborează cu ea în domeniul comerțului, nu oprește intrarea cetățenilor ruși și nu le împiedică activitatea de afaceri în Georgia. Guvernul georgian vorbește despre războiul ruso-ucrainean mai degrabă în contextul evitării implicării Georgiei în conflict. E o temere pe care campania electorală a „Visului Georgian” a exploatat-o din plin.

Pe de-o parte, autoritățile au reamintit constant de războiul din august 2008. Atunci, Rusia a intervenit în conflictul dintre Georgia și Osetia de Sud, sprijinind Osetia de Sud. Ulterior, a recunoscut independența Abhaziei și Osetiei de Sud. Ivanișvili și echipa sa l-au acuzat atunci pe Mihail Saakașvili pentru pierderea acestor teritorii.

Totodată, guvernarea a avertizat populația că, dacă opoziția pro-Saakașvili va câștiga alegerile, țara ar putea fi atrasă într-un nou război cu Rusia. Pentru a demonstra vizual consecințele posibile, „Visul Georgian” a folosit în campania sa fotografii ale orașelor ucrainene distruse, chemând alegătorii să „aleagă pacea” — adică partidul de guvernământ. Această strategie a provocat un scandal internațional și critici dure din partea Ministerului de Externe al Ucrainei.

În alegerile prezidențiale din 2018, „Visul Georgian” a folosit o strategie similară de a induce frica în rândul alegătorilor, pentru a împiedica victoria candidatului opoziției, Grigol Vașadze, un vechi aliat al lui Mihail Saakașvili și fost ministru de externe. În final, Salome Zurabișvili, susținută de „Visul Georgian”, a câștigat alegerile.

La fel de bine cum a funcționat atunci, tactica fricii a avut succes și acum. Alegerile parlamentare din Georgia s-au încheiat cu victoria partidului de guvernământ. Opoziția a declarat că nu recunoaște rezultatele alegerilor și a organizat proteste. Totuși, n-a izbucnit o revoluție. 

Occidentul, deși a criticat autoritățile pentru numeroasele nereguli și a cerut investigarea lor, nu a luat măsuri mai drastice. Astfel, „Visul Georgian” a reușit să păstreze puterea.

Factorul rusesc a jucat un rol important atât în campania electorală din Georgia, cât și în cea din Moldova. În ambele cazuri, autoritățile au folosit în interesul lor frica față de Rusia și „studiul de caz ucrainean”. Nu a existat o adevărată confruntare de idei și programe în alegeri. Aceasta este o trăsătură caracteristică pentru țările aflate în „zona gri”, la intersecția intereselor marilor jucători.