Ruptură la prezidențiale: românii visează lideri „istorici”, candidații nu au viziune. „L-am votat pe Carol I, a ieșit Carol al II-lea”

Când nu toată lumea își dorește democrația

Panorama: Spuneați, la un moment dat, că în România instituțiile au fost impuse peste societate. Ce înseamnă asta mai exact?

Laurențiu Gheorghe: Instituțiile sunt regulile jocului. În general, oamenii preferă să joace jocurile ale căror reguli le cunosc, le internalizează, și, de cele mai multe ori, le acceptă. Apare dinamica asta a întâlnirii între diverse interese ale indivizilor, ale grupurilor. Și dacă regulile sunt rezultatul organic al acestei evoluții de negociere a intereselor, de coordonare, ele au șanse să devină stabile și să fie respectate oarecum de la sine. Pur și simplu, oamenii le internalizează și le respectă, fac parte din contractul social, care e o schemă mentală.

Există și instituții care vin din altă parte și care pot să-și câștige respectul oamenilor. Dar asta necesită ca oamenii din organizațiile care impun instituțiile, adică cei care gestionează aceste reguli, să se comporte într-un mod consistent cu valorile din spatele regulilor respective.

Panorama: Cum ar fi?

Laurențiu Gheorghe: Aici exemplul cel mai bun e democrația. S-ar putea ca nu toată lumea să-și dorească democrația, să zicem. Și totuși, vine democrația. Și oamenii zic:  „Bun, hai să fim democratici, să jucăm jocul democratic”. Dacă jocul democratic este jucat cu responsabilitate de instituțiile care sunt chemate să vegheze în acest joc, atunci oamenii capătă încredere în procesul democratic și democrația funcționează. Dar dacă regulile sunt în mod constant deturnate, deviate și rezultatele n-au nicio legătură cu procesul, oamenii își pierd încrederea în instituția respectivă.

Panorama: Și la noi pare că se întâmplă asta, adică există un discurs constant că nu avem o democrație reală și, totodată, crește și retorica antisistem pe care o are adesea chiar și Gen Z.

Citește și:

• • Suntem datori să votăm? O discuție sinceră despre prezența la urne și „răul cel mai mic”, într-o Românie pe steroizi electorali

De ce nu suntem ca restul țărilor fost comuniste

Panorama: Totuși, românii invocă adesea că celelalte state ex-comuniste o duc mai bine.

Laurențiu Gheorghe: Sunt contexte foarte diferite. Polonia a beneficiat de un anumit context istoric și cultural. Ungaria a fost considerată un campion al democratizării și eficienței și acum vedem că a ajuns un codaș. Republica Cehă, pe care am aplaudat-o cu surle și trâmbițe, iar apoi am descoperit niște scandaluri de corupție îngrozitoare și de utilizare a serviciilor secrete în vendete politice.

Și mai e ceva, apropo de cum o duce România: oamenii nu realizează impactul uriaș al crizei din 2008. A fost o criză structurală care a avut un impact devastator, văzut doar parțial. Grecia a depășit la numărul de sinucideri la mia de locuitori Finlanda. E ceva șocant.

Sunt chestiuni pe care corpul social încă le metabolizează. Și exact când ne simțeam și noi un pic mai bine, a venit COVID-ul. Și aici, un exemplu trivial: un deodorant pe care-l cumpăram înainte de pandemie cu nouă lei, acum e 18-19 lei. Nu mai vorbim de mâncare și altele.

Panorama: Apropo de pandemie, în acea perioadă, instituția prezidențială a încasat o lovitură puternică de imagine, prin aparițiile lui Klaus Iohannis, care se tot rarefiau.

Laurențiu Gheorghe: La noi, instituțiile sunt personalizate, se iau după om.  Cred că, la un moment dat, Iohannis nu a mai fost conștient de rolul lui, a luat președinția ca fiind ceva ce i se cuvine.

„Ia de la Băsescu”: candidații la prezidențiale nu au viziune

Panorama: Avem candidați mai puțin interesanți pentru președinție decât în trecut? Mulți îi duc dorul lui Traian Băsescu pe scena politică…

Laurențiu Gheorghe: Care e acum candidatul opoziției? Elena Lasconi. Acum compar-o cu Traian Băsescu. Eu n-am fost un fan al lui Traian Băsescu, dar, totuși, e o mică diferență între ei. Ea încearcă să facă niște lucruri, să joace politic, dar nu are capacitatea de a proiecta o promisiune, ceva dincolo de ce știe lumea că se întâmplă.

Panorama: Dar contracandidații ei au această capacitate?

Panorama: Ați spune că Traian Băsescu era văzut de români ca un lider?

Laurențiu Gheorghe: Băsescu sigur a proiectat asta. Când a candidat prima oară, a zis că ne scapă de Năstase. El a reprezentat o speranță, că era pesedistul ăla sufocant, Năstase. Adică Băsescu a reușit să ne scoată din blocajul acela și oamenii au avut multă încredere în el. În schimb, Geoană era perceput ca un om care nu are capacitatea de a conduce România real. Bine, și-a dat și cu stângul în dreptul chiar înainte de alegeri.

Apoi a venit Iohannis, care, iarăși, a câștigat pe fondul unei uri existente a celor care au fost anti-PSD, dar care au și văzut cumva că PSD l-a blocat pe Iohannis, cu faimoasa coaliție USL. PSD îl blocase pe Băsescu, care nu putuse să facă ce trebuia să facă, marea reformă, pentru că îl blocaseră acești pesediști care se aliaseră cu peneliștii. Așa că am zis: ieșim din marasmul ăsta, îl alegem pe Iohannis, că e neamț, e diferit, e înalt, e serios, știe limbi străine, are și o nevastă simpatică. Dar a fost o dezamăgire faptul că el nu s-a mai implicat.

O confuzie: am votat Carol I și am primit Carol al II-lea

Panorama: Lumea i-a dat și un suflu istoric puternic, o trimitere la regii germani care modernizaseră România în trecut.

Panorama: Vorbim de cine va fi următorul președinte, dar rămâne impresia că, în cazul instituției Parlamentului și a Guvernului, românii se pierd puțin. Dacă instituția prezidențială se ia după imaginea omului, aici pare că se întâmplă tocmai invers.

Laurențiu Gheorghe: Asta pornește din faptul că avem un sistem care privilegiază partidele, nu indivizii. Sigur că noi, civilizațional, ca societate, suntem o societate centrată pe persoane și pe personalități. Dar odată ce personalitățile sunt asociate cu imaginea unui partid, personalitățile respective pot conduce partidul fără alte personalități. Și aici cel mai bun exemplu este exemplul AUR, în care șeful partidului a pus pe listă pe cine a vrut el. Cu scandal, cu proteste. Dar n-ai auzit protestele astea în PSD sau PNL. Ori or fi mai disciplinate, s-au obișnuit că dictează centrul cine e pe listă, ori PSD și PNL au o conștiință politică mai puternică.

USR, „un partid imatur instituțional” care a schimbat mentalități

Panorama: În schimb, USR e la fel ca AUR din punctual ăsta de vedere. Ei spun că nu se ceartă, ci că fac un exercițiu democratic, sau cel puțin așa spunea Elena Lasconi despre fricțiunile din partid.

Laurențiu Gheorghe: La USR a fost aceeași situație ca la AUR, da. Îmi pare rău s-o spun, dar asta dovedește lipsa de maturitate instituțională a partidului.  E partidul care se zgârie pe ochi că l-a făcut să plece pe fondatorul lui, care este cel mai vandabil produs politic de opoziție în acest moment. Dacă aș fi USR, m-aș da cu capul de pereți. Vorbesc foarte serios, asta înseamnă că ești imatur politic. Acuzație care a fost adusă în mod constant USR-ului.

Panorama: Se pot scuza spunând că sunt un partid tânăr?

Laurențiu Gheorghe:  E adevărat, ei au avut mai mult succes decât mișcări foarte asemănătoare care s-au pierdut, Uniunea pentru Reconstrucția României, Noua Republică, cu domnul Mike Neamțu, Uniunea Forțelor de Dreapta, nici nu le mai ține minte lumea. Deci au mai fost încercări din zona asta, de big business, de ONG-uri, care sunt o alternativă la sistemul corupt și îmbătrânit în rele. Ceea ce poate să însemne inclusiv faptul că sunt niște antreprenori politici care au speculat nevoia unui partid nou. Tot vorbea, la un moment dat, un analist politic despre partidul Albă ca Zăpada.

Sigur că USR a schimbat foarte mult percepția, numai dacă te gândești că am ajuns să-l auzim pe Marcel Ciolacu spunând că nu vor fi, pe listele PSD, oameni trimiși în judecată. Deci nu condamnați, nici măcar oameni trimiși în judecată. În condițiile în care USR o are pe Clotilde Armand care este în plin proces. Eu nu asum vinovăția sau nevinovăția ei, dacă ne aducem aminte și de Ludovic Orban, care a fost arestat și acuzat și trimis în judecată chiar înainte să candideze la primăria Capitalei. Ca idee, cum se preiau niște lucruri, meme politice. USR a zis „fără penali” PSD-ului, după aceea PSD i-a zis USR-ului „fără penali”.

Asta îți arată că oamenii preiau rapid ideile, lupta politică este totuși foarte ascuțită, nu e o bătălie de pension.

Panorama: Și totuși, atmosfera socială e apăsătoare.

Laurențiu Gheorghe: Da, există un marasm general, o depresie și la nivel psihologic, individual. Oamenii nu au încredere în viitor. E un război lângă noi, a fost o criză grea, economia scârțâie, auzi tot felul de vești. Multă lume nu a internalizat ideea că marile companii de haine, de confecții, își închid fabricile în România pentru că Guvernul a mărit minimul pe economie și nu le mai consideră profitabile.

Nu mai avem cea mai ieftină mână de lucru, și se închid fabrici mari, probabil că vor fi mii de oameni disponibilizați. Nu se discută suficient în presă de asta. Și nu sunt numai ei, la fel e și în firmele de IT, avem zeci de mii de angajați pentru corporații internaționale care fac reduceri de personal în toată lumea, inclusiv în București și Cluj.

Sunt lucruri care se întâmplă cumva sub radar, iar oameni sunt îngrijorați, nu știu exact cum se vor așeza lucrurile, investițiile stagnează, oamenii, firmele sunt în expectativă. Și pentru că în România acum totul depinde de politic sau cvasi-depinde de el, ce rost are să investești? Nu mai bine aștepți rezultatul alegerilor? Oamenii ar vrea să joace safe (în siguranță -n.r.). Pe de altă parte, nici nu prea le place să joace safe, pentru că safe înseamnă boring (plictisitor- n.r.). Și atunci este genul ăsta de marasm care apare, adică nimeni nu iese din pluton.

Instituțiile-ancoră ale neamului românesc de când e el pe lume

Panorama: Dacă ne uităm la sondajele, două instituții rămân de neclintit pentru români: Armata și Biserica. De ce?

Laurențiu Gheorghe: În primul rând, la Biserică, trebuie să înțelegi mentalitatea credinciosului, care e: „Fă ce zice popa, nu ce face popa”. Credincioșii nu percep ca fiind o problemă atât de fundamentală faptul că se întâmplă scandaluri în zona asta. Oricum se întâmplă mai puține decât în alte zone. În cazul Armatei, încrederea vine de pe urma faptului că mulți bărbați au făcut armata, chiar dacă acum nu mai e obligatorie.

Panorama: Au fost, totuși, zguduite de diverse scandaluri. De ce persistă?

Laurențiu Gheorghe: Pentru că oamenii nu știu cu ce se ocupă exact. La biserică hai că știi ce se mai face, dar tot e un mister. Cât de transparentă e Biserica cu ce se întâmplă în interior? Aproape zero. Iar în opinia mea, asta e o chestiune de structură, nu de performanță a liderilor lor.

Dar în Parlament, știi exact ce se întâmplă. Partidele sunt în vizorul mass-media, lumea le comentează, le știe, e mult mai simplu să ai o părere proastă despre ele. În Parlament, opoziția dă în putere, puterea în opoziție, o ai pe doamna Șoșoacă, se fac lanțuri umane, e un scandal perpetuu, și asta peste tot în lume. Toate lucrurile astea se adună și normal că oamenii au o percepție proastă despre lucrurile pe care le știu.

În schimb, Biserica și Armata rămân instituții-ancoră, adică ce e neamul ăsta românesc, cel care a supraviețuit turcilor, pecenegilor, cumanilor, rușilor și Uniunii Sovietice? Și va supraviețui, nu-i așa, și Uniunii Europene, că vorba aia, toate imperiile s-au dus, numai noi am rămas. Și firul roșu care te ancorează într-o istorie ăsta e: Armata și Biserica.

Ele dau o anumită stabilitate și o anumită familiaritate, pentru că presupun existența unui ritual, a unui limbaj, sunt unele forme de existență care se perpetuează. Poți să anticipezi, știi mereu cum va reacționa Biserica, așa că știi cum să gestionezi relația cu ea. La fel în cazul Armatei. Ambele îți reîmprospătează și îți reînnoiesc de fiecare dată conștiința asta, că tu aparții unui club care are propria sa identitate. Parlamentul nu-ți oferă lucrul ăsta.

Despre Laurențiu Gheorghe

Este lector în Departamentul de Filosofie practică și Istoria filosofiei și coordonatorul Centrului pentru Studierea Raţionalităţii şi Credinţelor (CSRC), ambele din cadrul Facultății de Filosofie a Universității București. Printre proiectele de cercetare în care a fost implicat se numără „Caracteristicile culturii politice românești: influența unor modele culturale și tradiții comportamentale asupra funcționării instituțiilor politice românești în tranziție”, realizat alături de profesorul Adrian-Paul Iliescu.