Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Mai sunt nouă zile până la alegerile prezidențiale din Statele Unite. E perioada celor mai importante calcule ale campaniei electorale.
Atât Donald Trump, cât și Kamala Harris au o bază sigură de alegători, oameni al căror vot îl au asigurat fără să depună prea mult efort. În aceste cazuri, certitudinile sunt atât de mari, încât se știe deja cum vor vota state întregi. Texas, spre exemplu, votează din 1980 doar cu republicanii, iar în ultimii 32 de ani, democrații au câștigat de fiecare dată în California. Așadar, adevărata bătălie electorală s-a restrâns la doar șapte state.
Iar din aceste șapte state, sunt selectate categorii de alegători din anumite localități pentru a calcula ce combinații de voturi pot avantaja decisiv un candidat sau altul.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Și deși a mai trecut o săptămână de campanie și alegerile bat la ușă, în niciunul dintre aceste state nu există încă un candidat favorit, ceea ce crește și mai mult suspansul în privința rezultatelor din 5 noiembrie.
Subiectele care contează
Inamicul invizibil se furișează în campania electorală
Chiar și fără un calendar în fața ochilor, ți-ai putea da seama că se apropie alegerile doar ascultând discursurile candidaților.
Donald Trump le dă fiori politicienilor americani și partenerilor externi ai SUA, după ce a început să recite din manualul liderilor autoritari, capitolul I: inamicul invizibil. De câteva săptămâni, oricând are ocazia, evocă existența a doi dușmani ai Statelor Unite, unul extern și unul intern. Sădește în mintea electoratului ideea că sunt forțe în aparatul de stat care vor răul țării.
Dacă va fi ales președinte, Donald Trump se arată pregătit să mobilizeze armata împotriva acestui presupus inamic din interior, o declarație pe care analiștii o traduc drept intenția republicanului de a porni o epurare politică.
Subiectul e cu atât mai controversat cu cât folosirea armatei pe teritoriul național cu scopul de a impune legea este, teoretic, interzisă printr-un document din secolul al XIX-lea. Totuși există mai multe portițe care oferă președintelui posibilitatea să mobilizeze armata națională împotriva civililor. Granița dintre necesitate și abuz e, însă, foarte fină.
În fața acestor declarații, John Kelly, cel mai longeviv șef de cabinet din fosta echipă a lui Donald Trump de la Casa Albă, l-a catalogat pe acesta drept fascist și a atras atenția că va guverna în al doilea mandat ca un dictator, dacă i se va permite. „Nu înțelege Constituția și nici conceptul de stat de drept”, a mai spus el despre Trump într-un interviu pentru The New York Times.
Impactul declarației lui John Kelly e proporțional cu importanța rolului său în prima administrație Trump. În cercurile politice de la Washington, funcția de șef de cabinet e recunoscută ca una dintre cele mai influente. Vreme de un an și jumătate, John Kelly a fost cel mai de încredere consilier al republicanului. În plus, Kelly vorbește și din postura de general în rezervă al Marinei americane.
Mulți comentatori democrați au început să promoveze ideea că o armă eficientă împotriva lui Donald Trump, acum pe ultima sută de metri a campaniei electorale, sunt foștii colaboratori. În cei patru ani cât a fost la Casa Albă, între 2017 și 2021, și-a întărit reputația șefului care concediază pe bandă rulantă. Există, așadar, suficiente voci care să transmită un avertisment în privința unui cabinet Trump 2.0.
Cel mai în măsură ar fi fostul coechipier al lui Donald Trump, Mike Pence. Să ne amintim că Trump mai că l-a oferit pe vicepreședintele său drept sacrificiu maselor furioase care au asaltat clădirea Congresului pe 6 ianuarie 2021. „Spânzurați-l pe Mike Pence”, se scanda la Capitoliu, după ce vicepreședintele a validat victoria lui Joe Biden în alegerile prezidențiale din 2020 și, implicit, înfrângerea pe care Donald Trump nu o acceptă nici până în ziua de azi.
Doar că Mike Pence a devenit un personaj foarte discret și se rezumă la un job de profesor la o facultate creștină din Pennsylvania.
Toți oamenii Kamalei
Paradoxal, deși e vicepreședintă, Kamala Harris încă are un deficit de notorietate comparativ cu Donald Trump. Nu duce, însă, lipsă de susținători celebri. Legendarul artist american Bruce Springsteen a urcat pe scenă la un miting al democraților în Georgia, unde l-a descris pe Trump drept un tiran.
Și Beyoncé a însoțit-o pe Kamala Harris la un eveniment de campanie, în Houston, Texas.
Marea curiozitate e dacă până pe 5 noiembrie vom vedea și o apariție a lui Taylor Swift în campanie. Populara cântăreață americană, născută în Pennsylvania, unul dintre cele șapte state-cheie ale acestor alegeri, și-a declarat deja susținerea pentru Kamala Harris, la începutul lunii septembrie.
Burgergate
Cel mai mare lanț de restaurante fast-food din lume a picat într-un scandal iscat între Donald Trump și Kamala Harris. Concret, republicanul o acuză pe democrată că a mințit când a povestit că în tinerețe a lucrat la McDonald’s.
Hotărât să demonstreze că dintre ei doi, el este singurul care chiar a muncit la celebrul fast-food, Donald Trump și-a pus șorțul și s-a apucat de prăjit cartofi într-un restaurant dintr-o suburbie a orașului Philadelphia.
Desigur, momentul a avut în spate o coregrafie bine pus la punct – nici nu se putea altfel, în condițiile în care candidatul republican a fost ținta a două tentative de asasinat în această campanie.
Așa că restaurantul a fost închis, iar clienții, aleși și verificați din timp, au fost serviți doar la drive-thru. Tot prin fereastra aceea mică, Donald Trump a răspuns și întrebărilor jurnaliștilor veniți să relateze de la fața locului.
La solicitarea Associated Press, McDonald’s a declarat că a primit o cerere pentru organizarea acestui eveniment și a aprobat-o, dar că nu reprezintă o dovadă că sprijină candidatura lui Trump.
Cât despre experiența Kamalei Harris ca angajată a lanțului fast-food, conducerea a declarat că nu ține evidențe din acea perioadă și, în consecință, nu poate să confirme, nici să infirme vorbele vicepreședintei SUA.
Alo, Putin?
Și ce-ar fi finalul de campanie fără o altă dezvăluire despre cum Rusia își bagă nasul în politica din Statele Unite. După ce jurnalistul Bob Woodward a scris în cartea sa, „War”, că Donald Trump a vorbit de mai multe ori cu Vladimir Putin post anii de la Casa Albă, aflăm acum din The Wall Street Journal că Vladimir Putin vorbește și cu Elon Musk.
Problema nu e neapărat că Elon Musk e cel mai bogat om din lume, că deține platforma X, fostă Twitter, ori că face campanie pentru alegerea lui Donald Trump. Problema e că Elon Musk are acces la informații sensibile pentru securitatea națională, prin prisma contractelor pe care compania sa, Space X, le are în derulare cu guvernul american, precum plasarea de sateliți pe orbită și transportarea astronauților NASA pe Stația Spațială Internațională.
WSJ susține că administrația de la Washington e la curent cu aceste convorbiri și că nu a identificat vreo breșă de securitate.
Bonus
Unul dintre episoadele podcastului „The Political Scene”, al jurnaliștilor revistei The New Yorker, este dedicat înțelegerii magnetismului dintre Donald Trump și miliardarii americani. Elon Musk e doar cel mai recent fan declarat, dar Partidul Republican are de multă vreme o bază solidă de donatori foarte bogați.
Cum își manifestă ei influența post-alegeri și dacă reprezintă sau nu un pericol pentru democrație sunt câteva dintre întrebările la care încearcă să găsească răspuns acest podcast.
Nicăieri nu-mi mai bine ca acasă… la mama și la tata
„Criza locuințelor accesibile” e o sintagmă pe care o vom auzi din ce în ce mai des. Există un deficit major pe piața occidentală de case și apartamente accesibile tuturor celor care vor să devină proprietari.
E un subiect care se regăsește în discursul electoral atât la noi în țară, unde sunt deja celebre apartamentele imaginare de 35.000 de euro ale lui George Simion, cât și în restul Europei și în Statele Unite.
Datele arată că americanilor le lipsesc în jur de patru milioane de locuințe pentru ca piața imobiliară să poată oferi variante, fie de achiziție sau închiriere, accesibile tuturor.
Lipsa ofertei e o problemă și în România, dar aici există un cumul de factori care îi ține pe tinerii din întreaga lume în casa părintească, în loc să trăiască într-un spațiu doar al lor.
Dacă ar fi să luăm exemplul american, traiul independent de la 18 ani încolo era norma, dovada că părinții te-au crescut bine și că ești un tânăr adult responsabil. Dacă nu plecai din casa părintească, ceva era suspect. Generația Z e imună la aceste prejudecăți, dar și populația, în general, a devenit mai înțelegătoare și empatică dat fiind contextul economic.
O cercetare publicată de Bloomberg anul trecut arată că 45% din adulții americani cu vârsta între 18 și 29 de ani locuiesc cu părinții. E cel mai mare procent din ultimii 80 de ani. Cel mai des invocat motiv este că tinerii vor să economisească bani, în timp ce aproape o treime dintre ei spun că pur și simplu nu își permit să locuiască singuri.
Întrebați ce părere au despre decizia luată, 73% spun că se bucură că stau cu familia și consideră că au acționat inteligent.
Realitatea e că traiul pe cont propriu a devenit inaccesibil pentru milioane de tineri. Faptul că se află la început de carieră, poate au devenit recent părinți sau încă nu și-au încheiat studiile îi pune în imposibilitatea de a plăti sumele colosale necesare achiziționării unei locuințe, la care se mai adaugă și costuri de întreținere, impozite și asigurări.
Prețul median al unei locuințe din Statele Unite aproape că s-a dublat din 2010 încoace ajungând la peste 420.000 de dolari, în timp ce chiria a atins un nivel record de 2.000 de dolari pe lună.
Principalul obstacol în calea construirii de case noi sunt reglementările foarte stricte pe care ambii candidați au promis că vor încerca să le relaxeze. Și miza nu e doar construirea unor locuințe noi, ci a unor locuințe noi la prețuri accesibile.
Kamala Harris a promis că va propune finanțarea unui soi de program Prima Casă, care să le ofere celor care își cumpără pentru prima dată o locuință un sprijin financiar în valoare de 25.000 de dolari la avans. Dar experții spun că 25.000 de dolari la New York sau Los Angeles sunt o picătură într-un ocean.
Planul lui Donald Trump, de cealaltă parte, vizează o reducere a presiunii pe piața imobiliară prin deportarea imigranților ceea ce ar duce, crede el, la o reducere a numărului celor care caută o locuință. Companiile de construcții atrag atenția că muncitorii străini reprezintă o treime din forța lor de muncă și atunci s-ar crea un alt dezechilibru.
S-a alăturat echipei Panorama în iulie 2024, după 13 ani în televiziuni de știri, mai întâi la Realitatea TV, apoi la Digi24. Specializată în actualitate externă, a scris și relatat de la asasinatul lui Benazir Bhutto, până la asaltul asupra Capitoliului, după înfrângerea lui Donald Trump în alegerile din 2020.
A fost redactor, apoi corespondentă și, pentru scurt timp, realizatoare de emisiuni informative, înainte de a face o pauză lungă pentru a da prioritate vieții de familie. Panorama este primul proiect digital în care se implică. Urmărește cu precădere politica din Marea Britanie, Statele Unite și Franța.