Mai sunt două zile până la alegerile prezidențiale din Statele Unite. Suntem la capătul unei campanii electorale care nu a semănat cu nicio alta. Și așa va fi până la capăt – e posibil ca la finalul zilei de 5 noiembrie, respectiv în dimineața zilei de 6 noiembrie, în România, să ne trezim cu o cursă atât de strânsă, că nici nu vom ști cine a câștigat. Mai toate sondajele de pe final de campanie sunt inconcludente.

În ultimele 100+ de zile, am asistat la derularea unor evenimente fără precedent în politica din Statele Unite. Un candidat la președinție, Donald Trump, a fost ținta a două tentative de asasinat, președintele în funcție, Joe Biden, a decis să renunțe la candidatura pentru al doilea mandat cu doar trei luni înaintea alegerilor, o femeie de culoare, Kamala Harris, a intrat în cursă last minute. Și totuși, în ciuda magnitudinii lor, niciunul dintre aceste evenimente nu a reușit să încline, categoric și irevocabil, balanța popularității într-o direcție. 

Românii au și ei toate motivele să urmărească deznodământul alegerilor prezidențiale. Unul ar fi ridicarea vizelor, subiect care a rămas în aer, în ciuda entuziasmului cu care ambasadorul României la Washington a anunțat, la 1 octombrie, vestea că îndeplinim criteriile tehnice de eligibilitate pentru programul Visa Waiver (le îndeplinim și pe cele pentru spațiul Schengen din 2011 și încă așteptăm integrarea deplină). Acceptarea în program, care echivalează cu eliminarea obligativității vizelor pentru călătoriile în scop turistic sau de afaceri, depinde de următoarea administrație americană.

La fel de important pentru noi este și sprijinul militar american, cu atât mai mult cu cât, din păcate, nu sunt semne că războiul din Ucraina s-ar apropia de final. Sau nu în condițiile actuale, căci Donald Trump susține că dacă va fi ales președinte va pune capăt conflictului în 24 de ore. 

Nu în ultimul rând, relațiile politice, economice, sociale, schimburile culturale, cooperarea în domeniul educației sunt toate aspecte de pe urma cărora românii au și vor avea de câștigat – sau de pierdut, în funcție de cum va bate vântul dispre Washington. 

Subiectele care contează

• • Alegeți-mă pe mine! 

Ultima săptămână a campaniei electorale a fost cea a pledoariilor finale. La fel cum se întâmplă într-un proces, Donald Trump și Kamala Harris au fost propriii apărători și s-au adresat electoratului din locuri emblematice cu un mesaj de mobilizare.

Primul a fost Donald Trump, care le-a dat întâlnire susținătorilor săi în legendara arenă new-yorkeză Madison Square Garden. Timp de 80 de minute, Trump a înșirat de toate: promisiuni, amenințări, insulte, anecdote, videoclipuri trunchiate din interviurile Kamalei Harris, osanale lui Elon Musk – și lista poate continua.

Discursul lui a semănat cu o mișcare browniană de cuvinte. Chiar și așa, scopul a fost atins: au fost bifate economia și imigrația, cu toate hiperbolele de rigoare, acestea fiind cele mai importante subiecte pentru electoratul republican. 

Culmea e că Donald Trump nu și-a început discursul cu vreun mesaj despre sine ori prin vreun atac virulent la adresa contracandidatei sale. A ales să vorbească, din nou, despre numărul de oameni veniți să-l vadă. „Au venit oameni cât să umplem 10 arene. Priviți afară să vedeți ce se întâmplă, (sunt, n.r.) tocmai până la râu, până la absolut minunatul râu Hudson. S-au adunat afară (oameni, n.r.) care ne privesc cum n-au mai fost niciodată”, a spus republicanul. 

Obsesia lui Donald Trump pentru mulțumile cât mai numeroase, de proporții istorice dacă se poate, e veche. Rămâne în memoria colectivă răspunsul ridicol pe care primul său purtător de cuvânt din mandatul de președinte, Sean Spicer, l-a dat în legătură cu numărul de oameni care asistaseră la ceremonia de învestitură a lui Donald Trump în ianuarie 2017.

Cu această slăbiciune în minte, democrații au ales ca pledoaria finală a Kamalei Harris să aibă loc la Elipsă, o zonă verde din Parcul Președintelui, aflată la sud de Casa Albă, punctul de plecare al rebeliunii din 6 ianuarie 2021. 

 În același loc, acum aproape patru ani, Donald Trump convocase un miting intitulat „Salvați America”, în care le-a transmis susținătorilor săi că alegerile din toamna precedentă, câștigate de Joe Biden, fuseseră furate și că era momentul ca oamenii să se mobilizeze și să lupte altfel își vor pierde țara.

În jur de 53.000 de susținători au venit atunci să-l asculte pe Trump. 75.000 s-au adunat marți pentru a o vedea pe Harris, scrie presa americană.

De altfel, în primele șapte minute din discursul de aproape o jumătate de oră, Kamala Harris a vorbit doar despre contracandidatul său. A enumerat câteva dintre tarele lui Donald Trump, pe care doar cine n-a deschis televizorul sau internetul în ultimele trei luni nu le cunoaște deja.

A amintit, desigur, de ce s-a întâmplat pe 6 ianuarie ca un semnal de alarmă, în condițiile în care Donald Trump a declarat că va accepta rezultatul de la aceste alegeri doar dacă ele vor fi „corecte și libere”, sugerând astfel că alegerile în America ar putea fi și altfel.

Întreg discursul Kamalei Harris a fost o antiteză între cum ar arăta țara cu ea la conducerea și cum arăta cu Donald Trump la conducere. 

• • Surpriza din octombrie

Mitingul de la Madison Square Garden a produs rumoare, chiar și printre republicani, nu prin discursul lui Donald Trump, ci din cauza caruselului de deliruri rasiste și vulgare și atacuri la adresa Kamalei Harris din partea susținătorilor mai mult sau mai puțin celebri care au luat cuvântul înaintea candidatului republican.

S-a lipit de timpanul opiniei publice o replică: „În mijlocul oceanului, plutește o insulă de gunoi, cred că se numește Puerto Rico”.  Autorul a fost un comediant care a întreținut atmosfera câteva minute la evenimentul electoral. 

Gluma a dezlănțuit furie în spațiul public – nu și în sală, din câte s-a putut vedea. Chiar și Donald Trump s-a delimitat ulterior de umoristul care, pe lângă comparația scandaloasă, a făcut și alte referiri extrem de vulgare la adresa întregii comunități latino. Ca să se lepede de el, Trump a zis că nu-l cunoaște, nu l-a auzit. 

Artiști originari din Puerto Rico, precum Jennifer Lopez, Ricky Martin și Bad Bunny, au răspuns afrontului anunțându-și susținerea pentru Kamala Harris. 

Puerto Rico este teritoriu american, cetățenii săi sunt cetățeni americani, dar cei care locuiesc pe insulă nu pot vota în alegerile din 5 noiembrie. În schimb, cei care locuiesc pe continent, în jur de 6 milioane, o pot face și e de așteptat că îl vor taxa pe Trump pentru derapajul de la mitingul lui, cu atât mai mult cu cât o comunitate importantă de portoricani trăiește în statul Pennsylvania, unul de care atârnă soarta alegerilor prezidențiale.

Scandalul are potențialul unei „surprize din octombrie”, un moment de cotitură cu aură de tradiție în campaniile electorale din Statele Unite. „Surpriza din octombrie” poate fi o dezvăluire, un actor surpriză, o declarație ce poate avea efect asupra rezultatului alegerilor prezidențiale. În istoria recentă, ancheta FBI privind e-mailurile lui Hillary Clinton, din octombrie 2016, e considerată cea mai evidentă astfel de surpriză. Hillary Clinton, care în anul acela candida împotriva lui Donald Trump, a câștigat votul popular, dar a pierdut Colegiul Electoral și, implicit, președinția SUA. 

Și poate remarcile rasiste ar fi avut ecou mai multă vreme, dacă nu pica în capcana acestui discurs însuși președinte Joe Biden, care, în încercarea de a sancționa jignirile aduse cetățenilor din Puerto Rico, a spus că gunoaie sunt susținătorii lui Donald Trump. 

Casa Albă a încercat să dreagă gafa – ba că Biden se referea doar la comediantul cu pricina, ba că mizerabilă e doar atitudinea susținătorilor lui Trump față de minorități. Oricum ar fi, declarația nu a picat bine și Kamala Harris a încercat să se distanțeze de toată tevatura.

• • Bonus

Merită să aruncați o privire pe acest articol din The Guardian, care analizează cum sondajele de opinie și-au pierdut credibilitatea în ultimii ani, iar vidul lăsat de ele e umplut de casele de pariuri. 

Conform cotelor unor case de pariuri, Donald Trump e pe drumul spre câștigarea Casei Albe, cu 60% șanse de victorie.

Bursele par și ele să se bazeze pe o victorie din partea lui Trump.

În același timp, o casă de pariuri din Marea Britanie a făcut un alt experiment. A folosit inteligența artificială pentru a anticipa deznodământul alegerilor. Rezultatul a fost o victorie la limită pentru Kamala Harris. 

Cele mai mult sondaje de opinie spun însă că e prea strâns. 

Tic-tac, tic-tac

Alegerile prezidențiale din Statele Unite țin în priză electoratul vreme de aproape un an. Dar de când cu Donald Trump în peisaj, aproape că nu mai există perioadă neelectorală.

În cei patru ani cât s-a aflat la Casa Albă, între 2017 și 2021, republicanul participa frecvent la mitinguri prin diverse colțuri ale țării. Mai întâi sub pretextul de a le mulțumi alegătorilor pentru votul lor, apoi pentru a mobiliza electoratul pentru alegerile parțiale din 2018, apoi pentru a-și face campanie pentru alegerile din 2020, pe care a sfârșit prin a le pierde în fața lui Joe Biden. 

Rezultatul l-am aflat atunci abia după patru zile, și nu la finalul votului, așa cum se întâmplase cu patru ani înainte. Spre deosebire de țările europene, inclusiv România, unde rezultatul este comunicat de o comisie electorală, în SUA, câștigătorul e anunțat mai întâi de presă. 

Marile instituții, precum agenția de presă Associated Press sau postul de televiziune CNN, urmăresc în ziua alegerilor votul, numărătoarea, exit-pollurile și toți ceilalți factori relevanți, pentru a stabili cum s-a votat în fiecare stat. Atenția se concentrează pe cele șapte state-cheie, căci în funcție de cum va vota fiecare și în ce combinații, poate fi anunțată victoria unui candidat.

În 2020, anul pandemiei, contextul a fost neobișnuit, pentru că un număr record de alegători au votat prin corespondență, de teamă că la secția de vot s-ar putea infecta cu coronavirus. Numărătoarea acestor voturi a durat, astfel că abia după patru zile presa a putut anunța victoria lui Joe Biden.

Ce a urmat a fost cea mai tumultoasă perioadă între alegerea și învestirea unui președinte – în SUA, alegerile au loc tradițional în luna noiembrie, dar președintele își preia mandatul abia în ianuarie. 

Donald Trump a refuzat să-și recunoască înfrângerea, ba chiar și-a încurajat susținătorii să facă tot posibilul să împiedice validarea rezultatului. A fost o situație șocantă într-o țară recunoscută pentru o tranziție la putere fără obstacole, chiar și în momentele de maximă încrâncenare – un exemplu e scrutinul intens contestat din anul 2000, când George W. Bush a câștigat alegerile în fața lui Al Gore, la diferență de cinci electori, deși pierduse votul popular, deznodământ nemaiîntâlnit la acea vreme din 1888.

În aceste condiții, americanii sunt acum extrem de precauți când privesc sondajele de opinie. Într-un briefing organizat de Departamentul de Stat pentru presa internațională, John Zogby, fondatorul unuia dintre cele mai respectate institute de sondare a opiniei publice, a subliniat că importante pe finalul acestei campanii sunt tendințele. 

Potrivit lui Zogby, în rândul alegătorilor care s-au hotărât în urmă cu cel puțin 30 de zile în legătură cu cine vor vota, Donald Trump are un avans de patru procente în fața Kamalei Harris, 52% la 48%. 

În schimb, în rândul americanilor care abia acum decid pe cine vor alege, Kamala Harris e favorită, la o diferență de aproape 30 de procente. 

Așadar, la prima vedere, tendința o avantajează pe democrată. Pe de altă parte, dacă ținem cont de opinia sociologului american și privim traiectoria celor doi candidați din agregatorul de sondaje Fivethirtyeight, vom vedea că Trump e pe o tendință de creștere, în timp ce Harris coboară. 

Cifrele care contează