UPDATE | Rezultate alegeri în UK. De ce i-au pedepsit britanicii atât de dur pe conservatori și cine va forma noul Guvern

UPDATE 5 iulie: Partidul Laburist a câștigat detașat alegerile din Marea Britanie și va forma Guvernul. Partidul Conservator a înregistrat cea mai dură înfrângere din istoria sa, dar premierul Rishi Sunak a fost totuși reales ca membru al Parlamentului. Intră în Parlament și populiștii de la Reform UK, cu mai multe mandate decât anticipau sondajele. Nigel Farage, omul din spatele Brexitului, va fi, în premieră, deputat în Legislativ.

Ploua infernal (vorba cântecului) în luna mai, când în fața simbolicei uși negre din Downing Street numărul 10, premierul britanic Rishi Sunak anunța că are binecuvântarea regelui Charles al III-lea pentru organizarea la termen a alegerilor legislative, care se țin o dată la cinci ani. Legal, ar fi avut timp până la finalul anului, dar Rishi Sunak a ales, spre surprinderea tuturor, să se grăbească. A convocat acest scrutin pe 4 iulie.

Știa și el, așa cum știau toți cei familiarizați cu politica din Regatul Unit, că avea să fie începutul sfârșitului pentru cei 14 ani de guvernare conservatoare și, posibil, pentru cariera celui mai bogat premier pe care l-a avut vreodată Marea Britanie.

Portretul-robot al premierului în ochii alegătorilor: bogat, avere, lăcomie

În octombrie 2022, în aceeași zi în care Rishi Sunak era uns premier, BBC a difuzat o analiză sociologică în care publicul-țintă era rugat să descrie o persoană într-un singur cuvânt. „Bogat” a fost cel mai des folosit cuvânt la adresa premierului Rishi Sunak. Au mai fost „avere”, „lăcomie” și alte câteva atribute insultătoare.

Premierul și soția lui au împreună o avere estimată de The Sunday Times la 651 de milioane de lire sterline. E drept că sunt abia pe locul 245 din 350, dar tot sunt mai bogați decât regele Charles, spre exemplu.

Averea, dobândită mai ales din partea soției și a companiei indiene de IT deținută de tatăl acesteia, e unul dintre motivele care l-au împiedicat pe Rishi Sunak să le devină simpatic britanicilor, într-un an și opt luni de când e premier.

Totuși, starea jalnică din sondaje a Partidului Conservator nu e vina lui Sunak. Sau, în orice caz, nu doar a lui.

Predecesorii dezastrului. Premierul care a pierdut meciul în fața unei salate

În 14 ani de când se află la conducerea Executivului de la Londra, Partidul Conservator a schimbat cinci premieri. A reușit să-și treacă în palmares și premierul cu cel mai scurt mandat din istoria modernă a Marii Britanii.

Predecesoarea lui Sunak, Liz Truss, a rezistat în Downing Street doar 45 de zile. O lună și jumătate. În Marea Britanie și în întreaga lume a făcut furori „concursul” organizat de un tabloid britanic: dacă o salată iceberg va rezista neofilită mai mult decât Liz Truss în funcție. Salata a câștigat.

Înaintea ei, în ordine invers cronologică, Boris Johnson, Theresa May și David Cameron au condus, pe rând, Partidul Conservator către prăpastia în care se află acum.

Totul a început chiar din primele zile de mandat ale lui David Cameron, în 2010, când lumea încă își oblojea rănile provocate de criza financiară din 2008.

Austeritate, austeritate și iar austeritate perora la vremea aceea David Cameron, care a considerat că singura ieșire din criză era reducerea cheltuielilor bugetare. Azi, aceste tăieri se traduc prin cei aproape 10 milioane de cetățeni care așteaptă să aibă acces la servicii medicale non-urgente sau prin cele 1.300 de bănci de alimente ale ONG-ului Trussell Trust, care în 2010 se ocupa de doar 35.

Austeritatea avea să pună ordine în finanțele Marii Britanii, dar pentru omul de rând, finanțele au mers din rău în mai rău.

Pariul pierdut: Brexit

Și apoi mai e Brexitul, pariul pe care David Cameron l-a pus cu britanicii pe soarta țării în UE, convins că merge la sigur, doar ca să afle în dimineața zilei de 24 iunie 2016 că a pierdut răsunător.

Nu doar că britanicii au votat să iasă din Uniune, dar și David Cameron a plecat din Downing Street. I-a lăsat locul Theresei May, căreia i-au urmat apoi la conducere opțiuni care s-au dovedit din ce în ce mai rele.

A urmat excentricul Boris Johnson, fostul primar al Londrei, care a întruchipat mărirea și decăderea Partidului Conservator. După un prim mandat obținut după demisia Theresei May, a câștigat zdrobitor alegerile din 2019 cu promisiunea că va livra ceea ce o majoritate la limită a britanicilor votaseră la referendum: Brexitul efectiv, scoaterea țării din UE. Ceea ce Boris Johnson a și făcut, pe 31 ianuarie 2020, punând capăt îndelungatelor negocieri ale Marii Britanii cu UE.

Brexitul a fost momentul celei mai mari polarizări a societății britanice, pe principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră. Iar rănile acelea nu s-au vindecat încă. Și nici economia.

Citește și: Panica de la benzinăriile din UK, explicată de români de acolo

Este adevărat că ziua în care Marea Britanie a părăsit UE a coincis cu apariția primelor cazuri de Covid-19 în Regat și începutul pandemiei care a afectat economia întregii lumi. Dar, o analiză a Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară, citată de BBC, a tras concluzia că, indiferent de context, economia britanică a pierdut în jur de 4% comparativ cu scenariul în care ar fi rămas în spațiul comunitar.

Efectele apocaliptice de pe piața muncii, anticipate înaintea votului, nu s-au concretizat. Marea Britanie a rămas fără 330.000 de lucrători, echivalentul a 1% din forța de muncă. E drept, însă, că unele domenii au fost mai afectate decât altele, ceea ce a avut un impact asupra costurilor și calității serviciilor.

Jurnalistul BBC Jonathan Freedland spunea, într-un podcast The Guardian, că David Cameron ar fi avut și alte variante pentru a propune renegocierea statutului Marii Britanii în Uniunea Europeană. Dar, a simțit că un referendum cu opțiunile directe „Da” sau „Nu” va avea un efect dramatic mai mare, iar oamenii vor alege să rămână în UE, copleșiți de importanța momentului. S-a dovedit o greșeală.

Societatea britanică, ruptă între sănătate, sărăcie și scandal

Tot mai mulți britanici au ajuns să aibă lipsuri și îngrijorări existențiale de bază. Sunt exasperați de lipsurile din sistemul de sănătate, NHS. Se tem de migrație, în condițiile în care numărul celor care au traversat ilegal Canalul Mânecii cu barca, în primele șase luni din 2024, e la cel mai înalt nivel, comparativ cu aceeași perioadă din ultimii patru ani.

Mai e așa-numita nesiguranță alimentară. 7,2 milioane de britanici fie și-au restrâns dieta la produse de mai proastă calitate și mai puțin variate, fie efectiv nu mai au ce pune pe masă și se culcă flămânzi. Sunt cu 2,2 milioane mai mulți decât în anul anterior Brexitului.

Nu în ultimul rând, reputația politicienilor conservatori a fost erodată de scandaluri de tot felul. Boris Johnson a demisionat din funcția de premier, după ce presa a relatat despre petreceri pe care el și oameni din anturajul său le dădeau în Downing Street, în timp ce toată țara era în carantină, din cauza pandemiei de Covid-19.

Acum, când e pe picior de plecare, Partidul Conservator are mai mulți membri anchetați pentru posibile pariuri ilegale. Miza acestor pariuri era tocmai data alegerilor convocate de Rishi Sunak, iar cei care au pariat au câștigat sume de ordinul miilor de lire sterline, tocmai pentru că ar fi avut informații din interior că scrutinul urma să fie în iulie.

Pericolul politic al extremismului care umple golul lăsat de conservatori

Toată această combinație de factori se vede azi în sondajele din Marea Britanie. Înainte de ziua votului, laburiștii aveau 17 procente peste conservatori și au șansa să obțină o majoritate confortabilă în Parlamentul de la Londra. Dar votul e mai mult despre cine pleacă și mai puțin despre cine vine.

Keir Starmer, liderul Partidului Laburist, e un cvasinecunoscut pentru publicul britanic. Dar dorința de a pune capăt conducerii conservatoare e atât de mare printre britanici, că oricine îi poate lua locul până la urmă. Și aici e o altă problemă.

Recent, în peisajul politic din Regat a reapărut mascota Brexit, nimeni altul decât Nigel Farage. Partidul pe care îl conduce acum, Reform UK, este la doar trei puncte în urma conservatorilor, în sondaje, în condițiile în care în luna în care Rishi Sunak a preluat conducerea Guvernului, era creditat cu doar 2% din intențiile de vot. Acum, a urcat la 17%.

Analiștii se tem de o înfrângere într-atât de categorică a conservatorilor, încât Nigel Farage ar putea deveni noul lider al Opoziției și să aducă dreapta populistă în prim-planul politicii din Marea Britanie, așa cum s-a întâmplat în atâtea alte state occidentale precum Germania, Olanda și, recent, Franța.