Cum au distrus algoritmii online diversitatea și autenticitatea și cum putem să le ținem piept

Trăim în era algoritmilor, cei care dictează ce vedem, auzim și consumăm, iar cartea jurnalistului american Kyle Chayka, „Filterworld: How Algorithms Flattened Culture”, oferă o analiză sumbră asupra felului în care platformele digitale ne influențează viața de zi cu zi. De la muzica pe care o ascultăm până la spațiile în care ne bem cafeaua sau în care lucrăm, algoritmii au schimbat cu totul felul în care ne raportăm la realitatea din jur.

Ceea ce a început ca un instrument excelent pentru a descoperi conținut cultural nou a devenit în timp un mecanism extrem de eficient de omogenizare cultural-comportamentală.

Lupta algoritmilor cu autenticitatea și diversitatea în cultură

Kyle Chayka explorează în carte modul în care algoritmii care ne fac recomandări în mediul online au schimbat radical consumul de cultură contemporan. Astfel, în loc să încurajeze diversitatea, sistemul prioritizează engagement-ul și familiaritatea, promovând conținutul care e deja aliniat la preferințele noastre anterioare. De aici, orizonturile de creație intelectuală și artistică devin din ce în ce mai înguste, iar oamenii sunt expuși la forme similare de literatură, filme, muzică sau chiar design.

Chayka dă exemplul serviciilor de streaming de muzică de tipul Spotify și felul în care acestea creează playlist-uri bazate pe obiceiurile de consum ale utilizatorilor. Sigur, e convenabil pentru noi și ne face viața mai ușoară, însă în același timp asta nu face decât să reîntărească gusturile pe care le avem deja. Scad șansele să descoperim muzică nouă sau diferită în vreun fel față de ce ascultam deja. Netflix și YouTube tind să meargă în aceeași direcție, recomandând agresiv conținut bazat pe ceea ce am consumat deja.

Gusturile personale, victima colaterală a tiraniei algoritmilor

Una dintre cele mai importante consecințe ale acestui mod de a consuma cultura e legată de felul în care ne raportăm la gusturile noastre personale. „Îmi place chestia asta cu adevărat sau doar mi-a fost băgată pe gât de feed?”, se întreabă o femeie cu care a stat de vorbă autorul.

În era dominată de platforme precum TikTok, Netflix, Amazon sau Spotify, cele care își îmbunătățesc constant recomandările bazându-se pe comportamentul nostru, suntem din ce în ce mai mult ghidați de sugestiile automatizate ale rețelelor și avem, cu adevărat, tot mai puțină autonomie. Și atunci apare, în mod natural, o întrebare-cheie: își mai cultivă oamenii propriile preferințe sau sunt mai degrabă simpli consumatori pasivi a ceea ce le pun pe masă algoritmii? În acest punctu, discuția devine de-a dreptul filosofică, pentru distincția dintre gusturile personale și cele dictate de algoritm devine din ce în ce mai greu de făcut.

Suntem captivi acestui sistem pentru că, argumentează Chayka, ni se oferă iluzia alegerii. Serviciile de streaming și rețelele sociale par să ofere o infinitate de opțiuni. Numai că, în realitate, felul în care funcționează algoritmii limitează acele opțiuni la o selecție hiper-curatoriată, care are ca unic scop creșterea engagement-ului și a timpului petrecut pe platformă, indicatorii care dau marja de profit a companiilor.

Devine, astfel, foarte greu să găsești conținut cultural în afara „bulei” create de algoritm, dacă nu ești dispus să faci conștient asta și să îți dedici timp în acest scop. Drept urmare, ne predăm (voluntar?) dezvoltarea gusturilor personale, măcar parțial, algoritmului.

Creatorii de conținut, captivi și ei presiunilor algoritmului

Algoritmii au un impact profund și asupra creării de conținut, platformele digitale influențând nu doar comportamentul utilizatorilor, ci și pe cel al artiștilor, scriitorilor sau al creatorilor de conținut, în general.

Suntem în era în care e mai ușor ca niciodată să măsurăm, cu cifre și date concrete, dacă un produs cultural are „succes” sau nu: trebuie doar să ne uităm la numărul de vizualizări, de like-uri, de comentarii, de share-uri etc. 

Fiindcă algoritmul recompensează conținutul cu o rată mare de engagement prin vizibilitate și succes financiar, există o presiune uriașă asupra creatorilor de conținut să își modifice produsul pentru a se mula pe trendurile deja existente. 

Avem parte, așadar, de o anumită standardizare a conținutului creativ. Pe TikTok, muzicienii sunt încurajați să creeze piese care să aibă un refren scurt, lejer, care are potențialul de a deveni viral și a fi astfel folosit de toată lumea ca sunet pentru videoclipurile lor. Pe YouTube, creatorii de conținut își optimizează constant conținutul, prin thumbnail-uri sau titluri cât mai atrăgătoare, fie chiar prin durata videoclipului, astfel încât produsul lor să fie împins în față de platformă.

Creatorii care nu se conformează riscă să-și vadă munca îngropată de algoritm. Drept urmare, în loc să fii stimulat să vii cu ceva nou, inovativ, ești încurajat să te conformezi.

Algoritmul e peste tot

Influența algoritmilor se extinde cu mult în afara zonei digitale, iar presiunea de a te conforma acestui sistem pătrunde cu lejeritatea în „lumea reală”. Platforme precum Instagram, TikTok sau Pinterest conturează preferințele estetice ale oamenilor din toată lumea, ceea ce duce la o omogenizare a design-ului unor spații importante. 

Chayka vorbește despre fenomenul „airspace”, în care cafenelele, spațiile de lucru și chiar hotelurile au ajuns să adopte, la nivel global, aceeași estetică minimalistă, „instagramabilă”. Aceste spații, care anterior erau construite cu o puternică influență locală, au parte acum de un design creat cu algoritmul în minte. Ele sunt optimizate pentru a fi virale pe net, și mai puțin pentru a avea vreun fel de autenticitate – sau chiar utilitate. Rezultatul e un fel de „similaritate neliniștitoare”, așa cum o numește Chayka: putem să vedem aceeași cafenea la Tokyo, Berlin sau New York.

În plus, nu e vorba doar de cafenele, restaurante sau hoteluri, ci și de spațiile exterioare, cum ar fi muraluri ale unor artiști celebri devin imediat instagramabile și virale, ceea ce face ca din ce în ce mai mulți pereți „desenați” să umple zidurile orașelor.

Chayka argumentează că această penetrare a influenței algoritmilor în viața reală duce la eliminarea distincțiilor locale și culturale.

Cum să rezistăm: câteva soluții pentru lupta cu algoritmii

Deși acțiunile individuale rareori pot rezolva probleme sistemice, există câteva feluri prin care putem, fiecare dintre noi, să ne asigurăm o existență online mai puțin influențată de algoritmi. 

În loc să acceptăm pasiv ceea ce ne servesc algoritmii, oamenii ar trebui, argumenteză Chayka, să caute alternative în care au mai multă autonomie. Una dintre soluții ar putea fi să punem mai mult accent pe conținutul atent selectat de alți oameni, nu de un algoritm. De exemplu, în loc să ne bazăm pe playlist-ul Discover Weekly de pe Spotify sau pe lista de seriale făcută de Netflix special pentru noi, putem să începem să urmărim critici de muzică sau de film și să încercăm recomandările lor. 

Un alt mod prin care putem să fim mai autonomi în deciziile noastre e să trăim mai multe experiențe în offline. Putem să mergem la expoziții locale de artă, să descoperim muzică nouă într-un loc pe care nu l-am mai încercat până acum, să susținem restaurantele locale, mici care nu sunt neapărat optimizate pentru Instagram, printre altele. Consumul offline de cultură ne ajută să ne dezvoltăm gusturile personale într-un mod mult mai autentic și e bazat pe o experiență directă, în loc de una filtrată de algoritm.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș