Filmul unei tamponări năucitoare între cetățean și stat: ce am descoperit după ce am plătit o amendă de circulație

O lege din 2018 spune că în România există un cont unic pentru plata amenzilor. Legea, însă, nu are norme de aplicare de mai bine de șase ani – termenul limită era 31 decembrie 2018. Și totuși, Poliția Rutieră din București – cel puțin – folosește procese-verbale cu acel cont unic la subsol, în care îți indică să-ți plătești contravenția. Asta deși contul nu e funcțional. Cine se pune să-și achite amenda în acest cont are parte de o surpriză neplăcută și, potențial, costisitoare.

Am descoperit asta pe propria piele, după ce m-am perindat mai bine de trei luni de zile pe la instituțiile statului, încercând să aflu cum s-a ajuns la acest nonsens administrativ și câți oameni sunt afectați de asta. Fiecare minister sau instituție care am presupus că ar putea explica speța m-a trimis la următorul, până ne-am prins cu toții într-o amețitoare horă a absurdului. Rezumată vizual, ea arată așa:

Coliziune frontală

Iată cum a început totul: în septembrie 2024, am luat o amendă de circulație. Am primit procesul verbal, nu am avut nimic de obiectat și asta a fost. Nouă zile mai târziu, am intrat pe Ghișeul.ro să plătesc amenda. Am bifat categoria care credeam că se aplică și m-am pus să verific contul. Meteahnă de jurnalist, plus că, în vreo 17 ani de șoferie, am mai luat o singură amendă, când abia dădusem jos „lămâia” din lunetă. Trecut-au anii, deci, iar eu nu eram la curent cu metodele de plată.

Când m-am uitat la IBAN-ul din platforma online, am constatat că e diferit de cel din subsolul procesului verbal primit de la polițist.

Pe principiul „ce-i în mână…” – unde mai pui că mâna e de polițist -, am făcut plata din aplicația de banking către acel cont de pe procesul-verbal și am achitat jumătate din minimul prevăzut de lege, conform procedurii. Pe urmă, din exces de zel, am trimis dovada plății și copia amenzii către Brigada Rutieră (BPR). 

Alte nouă zile mai târziu, pe 10 octombrie, am primit următorul răspuns năucitor: contul de pe formularele tipizate ale Poliției Rutiere „nu este funcțional”, dar nici n-are Poliția ce să facă, pentru că acel cont e în administrarea Ministerului Finanțelor. 

Și, în caz că n-am înțeles din prima – și nu înțelesesem -, adresa BPR se încheia cu: „trebuie să vă verificați contul în care a fost efectuată plata pentru a verifica în care cont au intrat banii, întrucât contul la care faceți referire nu este utilizabil (posibil să vă fi fost restituiți banii).

Da, banii mi-au fost înapoiați, dar deja expiraseră cele 15 zile în care aveam dreptul să plătesc doar jumătate din valoarea amenzii. Așa că la a doua încercare, amenda trebuia plătită integral.

Nu mi s-a părut corect, așa că am plătit încă o dată amenda pe Ghișeul.ro, dar tot 50%. Am explicat succint situația, că eu am fost de bună-credință și am plătit când și cât zicea legea. Nu știam că Poliția dă IBAN-uri fantomă.

Odată făcută plata din nou, am pornit turul instituțiilor, pentru a înțelege cum e posibil să existe pe un tipizat al statului o informație esențială greșită, de ani de zile: câte tiruri de procese verbale să fi comandat Poliția Rutieră în 2018, când s-a adoptat legea privind contul unic pentru plata amenzilor, de nu le-a terminat nici până acum? Nu s-a putut face un training, un „zoom” cu agenții din teren, să mâzgălească măcar contul nefuncțional, când completează PV?

Care-i treaba cu contul unic pentru amenzi

Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale spune următoarele:

•  „Art.3: Fac obiectul prevederilor art. 1-17 din prezenta lege amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice de către agenții constatatori din cadrul organelor care au implementat seria de evidență unică a proceselor-verbale de contravenție și modalitatea de preluare și transmitere în sistem informatic a datelor necesare creării titlului de creanță electronic”.
• „Art.5: Prin ordin al ministrului finanțelor publice se deschide un cont unic pentru achitarea amenzilor contravenționale potrivit prevederilor prezentei legi”.

Solicitarea-trenuleț și „nu e vina noastră, întrebați la…” 

După adresa de la Brigada Rutieră, m-am dus la Ministerul de Finanțe, dacă Poliția a spus că la ei e contul. 

Finanțele spun că articolul 5 s-a bifat, printr-un ordin de ministru, OMFP nr. 3893 din 27 decembrie 2018, când s-a creat contul unic 50.09.01, cel trecut și pe procesul-verbal pe care l-am primit. Însă nu sunt îndeplinite prevederile de la articolul 3. Aici, ministerul aruncă mingea înapoi la Poliție.

În plus, mai spune Ministerul de Finanțe, inițiatorul hotărârii de Guvern care trebuia să conțină normele de aplicare este Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. La ei și la Ministerul de Interne trebuie să cerem alte lămuri, a concluzionat MF, în răspunsul pentru Panorama.

Am bătut, deci, și la această ușă. Însă, Ministerul Dezvoltării ne-a răspuns să întrebăm Ministerul Finanțelor, dacă șeful de acolo e cel care a deschis, prin ordin de ministru, contul unic pentru achitarea amenzilor. Nimic despre cine trebuia să se ocupe de norme și de ce n-a făcut-o nici până în ziua de azi sau, măcar, de ce nu a șters nimeni contul de pe tipizate.

Am răspuns că de la Finanțe am venit la Dezvoltare, dar, de atunci (11 noiembrie 2024) – tăcere.

Așa că m-am întors la Poliție, informând-o și pe ea că ne-a trimis Ministerul de Finanțe și cerând răspuns la următoarele întrebări:

• de ce e trecut pe procese-verbale ale Poliției Române contul unic de plată și încasare a amenzilor 50.09.01, dacă el e nefuncțional, în ciuda adoptării unei legi în 2018?
• pentru că am consultat și procese-verbale pentru alte amenzi de circulație emise în orașe diferite și acolo nu era trecut contul unic, este vorba de un stoc de tipizate existent doar la București și, dacă da, de ce e el încă în uz?
• în afară de amenzile de circulație, pe ce altfel de tipizate folosite de Poliția Română mai e acest cont?
• nu ar trebui să comunice agenții constatatori, cei care le înmânează persoanelor sancționate procesul-verbal, că acel cont nu e funcțional?

De la Brigada Rutieră București, am fost redirecționată la Direcția Rutieră. Am aflat aici că și ministrul Afacerilor Interne a emis un ordin, tot în 2018, prin care „a stabilit modelul proceselor-verbale utilizate în activitatea de control în domeniul circulației pe drumurile publice”.

Dar, dacă agentul nu bifează nici că da, nici că nu, de unde poate ști cetățeanul că IBAN-ul e doar de decorat subsolul procesului-verbal?

La final, trage linie Inspectoratul, „în lipsa cadrului legal reprezentat de Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 203/2018 care reglementează informațiile minime necesare pentru ca procesul-verbal de contravenție să constituie titlu de creanță electronică, contul în cauză nu a mai fost operaționalizat”.

Crearea titlului de creanță electronică se referă la cum transpui, prin normele de aplicare, dreptul statului de a primi suma de bani ce trebuie plătită ca amendă și constituirea unui sistem informatic de gestionare a acestor titluri de creanță.

„Lăsați prostiile cu contul unic, ne datorați bani”

Și pentru că mă învârteam în cerc de luni de zile deja, am decis să accept ceea ce era clar de la început: s-a produs un nonsens birocratic, nu se mai poate face nimic.

Dar, dacă n-am aflat de ce, cum și cine rezolvă încâlceala, am vrut măcar să știu câți oameni au fost afectați la București (pentru că, deocamdată, doar aici am găsit procesele-verbale cu contul unic) de bălmăjeala birocratică.

Am întrebat Direcția Generală a Finanțelor Publice București câte plăți au fost restituite din acest cont unic de Trezorerie în 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024 și care e cuantumul plăților restituite, pentru a ști câți bani au pierdut acești oameni, dacă presupunem că nu au avut cum să facă o nouă plată redusă, în perioada de grație de 15 zile. Și aici, am fost plimbată fără succes.

Solicitarea a fost redirecționată către Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică din cadrul Ministerului Finanțelor. Cererea, făcută în baza Legii privind accesul la informații de interes public, a fost trimisă pe 5 noiembrie, redirecționată pe 7 noiembrie, verificată printr-un nou e-mail din partea redacției pe 23 decembrie. Și deși termenul legal de soluționare era de maximum 30 de zile, nu am primit răspuns nici până la sfârșitul lui ianuarie 2025.

Între timp, când vine vorba de luat bani, nu de dat explicații, statul a lucrat cu celeritate exemplară: m-a înștiințat, prin Ghișeul.ro, chiar înainte de publicarea acestui articol, că mai am de plătit jumătate de amendă.

Ce se poate face, concret?

Ce se poate face din acest punct? Cea mai simplă variantă e să plătești. Te prefaci că n-ai observat nimic și ai uitat să plătești când puteai achita 50% din contravenție și „o treci la pierderi”.

Dacă vrei să te iei de piept cu legiuitorul, însă, ai de ales din următoarele opțiuni, pe care le explică mai jos avocatul Victor Buju:

1. Contestarea plății integrale a amenzii după achitarea a 50% din amendă în termenul legal, dar în contul greșit: În acest caz, cum autoritățile pot considera amenda neplătită, „autoritatea fiscală de la domiciliul contravenientului inițiază procedura de executare silită, măsură care poate include poprirea conturilor bancare sau alte măsuri de recuperare a pretinsei creanțe”, explică pentru Panorama Victor Buju, avocat. „În această situație, contribuabilul va contesta executarea în fața instanței, invocând faptul că a acționat cu bună-credință, respectând indicațiile oficiale și plătind în contul greșit indicat de către instituția sancționatoare”, continuă avocatul. Contestația trebuie să fie bine documentată, punctează el, cu dovada plății inițiale – în contul nefuncțional al statului – și orice altă corespondență cu autoritățile. „Totuși, soluțiile instanțelor pot varia, neexistând o jurisprudență clară stabilită la nivelul Înaltei Curți în astfel de cazuri”, atrage atenția Victor Buju.
2. Contestarea procesului-verbal în sine: Avocatul spune că, în ciuda percepției generale, plata amenzii, la jumătate sau chiar integral „nu reprezintă în niciun caz o formă de recunoaștere de către plătitor a validității procesului-verbal”. „Aceasta este o confuzie frecventă care trebuie clarificată, anume că plata amenzii nu echivalează cu recunoașterea vinovăției și nu împiedică o contestare a procesului-verbal”, punctează Victor Buju. Totuși, contestarea trebuie să se întâmple în 15 zile de la comunicarea/primirea procesului-verbal. Ceea ce, într-o situație precum cea expusă în acest articol, e imposibil, dacă nu știi că nu e funcțional contul unic decât după ce ai plătit, primit eventual banii înapoi și cerut lămuriri despre ce ai făcut greșit. 
3. Solicitarea anulării amenzii în instanță: „Deși argumentul că un cetățean a fost indus în eroare de informații oficiale greșite este valid, anularea procesului-verbal exclusiv pe acest temei este puțin probabilă”, consideră avocatul. El spune că instanțele anulează astfel de sancțiuni doar în cazul unor vicii majore de procedură sau încălcări evidente ale drepturilor contribuabilului. Or, adaugă el, problema contului greșit nu afectează legalitatea amenzii în sine, ci doar modalitatea de plată. Astfel, „efectul juridic predictibil este că o instanță ar putea obliga autoritățile să recunoască plata efectuată și să anuleze executarea silită”.
4. Contestarea deciziei de impunere pentru restul de 50% din amendă: Aici, avocatul clarifică faptul că, în cazul sancțiunilor contravenționale, autoritățile fiscale nu emit decizii de impunere pentru a stabili cuantumul amenzilor. „În situația în care o amendă nu este achitată la timp, se procedează direct la măsuri de executare silită, întrucât procesul-verbal reprezintă titlu executoriu”, avertizează Buju. „Ad absurdum, dacă autoritatea fiscală emite o decizie de impunere pentru diferența de 50%, s-a efectuat plata inițială (în contul greșit), această decizie trebuie contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Contestația se adresează autorității fiscale emitente și trebuie să conțină dovada plății inițiale și orice corespondență cu instituțiile implicate (dacă există). Dacă răspunsul este nefavorabil, se poate merge mai departe în instanța de contencios administrativ, pentru anularea impunerii”.

Concluzia, odată ce cântărești ca cetățean aceste variante, e descurajantă: din tamponarea cu birocrația și cu nonsensul statului, e aproape imposibil să faci o amiabilă cu legiuitorul.