Avem o problemă legată de apă și nu ne putem permite să o ignorăm. Ce trebuie să știm azi ca să ne fie mai bine mâine
„Tragedia de la Salina Praid ne reamintește dureros cât de vulnerabile sunt comunitățile în fața fenomenelor naturale extreme”, a punctat recent președintele Nicușor Dan. Astăzi, salina este complet inundată după ce debitul unui pârâu a crescut de 100 de ori față de normal – un nou episod dintr-o serie întreagă de schimbări ecologice care alterează circuitul apei în natură. La polul opus, alte zone ale țării sunt afectate de secetă și există deja suprafețe deșertificate. Începem să avem o problemă cu apa și în România, iar bucata noastră de poveste e parte dintr-o realitate mai mare și mai îngrijorătoare.
E unanim acceptată în rândul experților așa-numita „regulă a lui 3”. Mai exact, un om nu poate supraviețui mai mult de 3 ore la temperaturi scăzute extreme, 3 săptămâni fără hrană și 3 zile fără apă. Deși peste 70% din suprafața Pământului e acoperită de apă, doar 3% din ea reprezintă apă dulce și doar puțin peste un procent din cantitatea totală e potabilă.
Fenomenele meteo extreme, care afectează întreaga planetă, fac tot mai necesară discuția despre o posibilă criză globală a apei în viitor. Și aceste îngrijorări pleacă de la o realitate ușor de constatat chiar și acum: miliarde de oameni de pe planetă nu au acces direct la apă potabilă.
Din tabloul pesimist mai face parte și evoluția accelerată a tehnologiei, care aduce beneficii, dar și riscuri. Un viitor fără apă potabilă înseamnă un viitor în care specia umană va dispărea și, chiar dacă scenariul pare unul distopic, merită întors pe toate părțile.
Este nevoie să devenim conștienți de riscuri și să fim pregătiți să le gestionăm, atât prin politici publice, cât și prin acțiuni individuale.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează:
Apa potabilă, un drept, nu un lux
Într-un amplu raport ONU, analizat de World Economic Forum în iulie 2024, experții au încercat să identifice soluții pentru a preîntâmpina o criză a apei.
Cifrele nu arată deloc bine. Din cei peste 8 miliarde de oameni care trăiesc pe planetă la ora actuală, 2,2 miliarde nu au acces la apă potabilă gestionată în siguranță, iar 3,5 miliarde nu beneficiază de servicii de salubritate adecvate.
Toată această situație este agravată de schimbările climatice, care aduc secetă, dar și inundații. Sunt două fenomene foarte grave, care „alterează ciclul apei în natură”, spune Ciprian Gălușcă, director executiv al platformei civice Centura Verde.
Schimbările climatice reprezintă un pericol direct pentru apa de pe Pământ. Potrivit unui raport al Ministerului Mediului, asistăm în Europa la o creştere a nivelului mărilor în majoritatea zonelor de coastă, la o scădere a debitelor unor râuri, dar și la o incidență tot mai mare inundaţiilor.
La nivel global, cu cât temperaturile cresc, cu atât apa se evaporă mai repede, iar cea obținută prin topirea ghețarilor ajunge rapid în mări și oceane. „Odată ce se evaporă, apa trece în stare gazoasă și atunci când fronturile de aer rece și de aer cald se ciocnesc, se produce prăpăd – inundații, ruperi de nori. Când se produc viiturile, apare pericolul biologic, mai ales când sunt plante și animale moarte”, subliniază Alexandru Luchiian, coordonator al mai multor proiecte de mediu și fondator al proiectului Strop de Rouă, un proiect civic care monitorizează apele de suprafață din mai multe regiuni ale României, pentru a preveni dezastrele ecologice sau poluarea involuntară.
Organizația Națiunilor Unite arată că, la fiecare 10 secunde, o persoană moare din cauza absenței accesului la apă curată. Acolo unde ea lipsește, comunitățile suferă de infecții bacteriene, paraziți și deshidratare. Totodată, fără apă curată, oamenii nu pot avea parte de educație și de condiții de trai decente.
Apă există pe Terra, dar foarte puțină este curată și potabilă. Apa sărată din mări și oceane nu poate fi consumată și nici folosită la irigații pe terenurile agricole.
Există și un indicator care ilustrează presiunea asupra resurselor de apă, numit indicele de exploatare a apei (WEI+). Valoarea medie a acestuia este de 5,8% la nivelul Uniunii Europene, dar România nu stă deloc bine în această privință. Țara noastră are a treia cea mai mare valoare a WEI+, după Cipru și Malta: 21%, conform Eurostat. Valorile care trec de 20% sunt în general considerate un semn al deficitului de apă.
Indicele de exploatare a apei măsoară consumul total de apă dulce ca procent din resursele regenerabile de apă dulce (apă freatică și de suprafață) la un moment și un loc date. Practic, se referă la rata de reutilizare a apei din circuitul ei natural – diferența dintre captarea și returul de apă este considerată ca fiind utilizarea apei.
Zonele cele mai vulnerabile la secetă din România
De unde bem apă?
- de la robinet sau din puțul/fântâna proprii, dacă aceasta e bună pentru consum
- direct de la izvor – natural sau amenajat de companii de distribuție
- din magazin, de unde ne luăm apă îmbuteliată
Experții susțin că în majoritatea orașelor României apa de la robinet este potabilă, dar discrepanțele între urban și rural sunt extrem de mari.
Lipsa infrastructurii înseamnă expunere la boli și contaminare cu nitrați, dar nu doar atât: această problemă amplifică sentimentul oamenilor că au fost abandonați de instituțiile statului
Cele mai vulnerabile zone din România pe timp de secetă sunt Moldova și sudul României. De altfel, în verile secetoase din ultimii ani, mulți oameni de acolo au primit apă cu porția și și-au văzut culturile compromise. Multe lacuri și râuri au secat, iar la apa subterană se ajunge tot mai greu. O evaluare de risc citată într-un document al Ministerului Mediului arată că, în perioada 2041-2050, întreaga zonă de sud a țării, dar și o zonă din est, lunca Prutului, ar putea deveni aride.
O altă problemă apare atunci când apele pluviale sau alte surse lichide toxice se infiltrează în pânza freatică – izvoarele de suprafață sau de adâncime au de suferit, iar calitatea apei e compromisă.
Ciprian Gălușcă amintește și de proiecte care s-au dovedit, de fapt, bani aruncați pe fereastră, unde autoritățile, multe din zona rurală, nu au reușit să asigure calitatea apei potabile prin sistemul de distribuție. Și, chiar dacă ele au funcționat la început în parametri normali, sursele nu au mai fost verificate periodic, așa cum cere legea.
Probleme pot apărea și la orașe. Deși apa tratată de companiile de distribuție este bună de băut, dacă ea e pompată la robinetul de la chiuvetă prin intermediul unei infrastructuri precare, atunci procesul riscă să fie compromis. Datele din teritoriu sunt culese de Institutul Național de Sănătate Publică, care e obligat de lege să preleveze probe constant pentru a se asigura că apa din rețelele publice e potabilă.
În 2023, 77% din populația României era conectată la sistemul public de alimentare cu apă. În oglindă, înseamnă că restul se descurcă cum pot, fiindcă nu au „apă în perete”, arată INS. Cel mai bine în ceea ce privește alimentarea cu apă stă regiunea București-Ilfov- unde gradul de conectare e de aproape 97%. La polul opus, se află regiunea Nord-Est, cu doar 52,5%.
Chiar și așa, nord-estul României conduce la calitatea apei potabile. Același studiu arată că județul Galați conduce topul celor 7 județe care oferă la robinet apă potabilă superioară din punct de vedere al calității, așa cum o descriu rapoartele INSP. În coada clasamentului, se află județe precum Olt, Bistrița-Năsăud, Mureș și Brașov, unde în 2023 au fost identificate probleme, potrivit Centrului Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar.
În urmă cu câțiva ani, chiar și Apa Nova a fost în mijlocul unui scandal, după ce locuitorii din unele zone ale Capitalei s-au plâns că apa de la robinet miroase puternic a clor. La acea vreme, autoritățile au decis amendarea companiei.
Ar putea fi și motivul pentru care mulți oameni preferă să-și monteze diverse filtre sau purificatoare, care se găsesc pe piață, la diverse bugete și cu diferite funcționalități, astfel încât să se potrivească fiecărei nevoi.
O realitate care se suprapune peste un studiu realizat în 2023, care arăta că doar 45% dintre români aleg să mai cumpere apă la sticlă sau bidon.
Un lanț de consecințe
Dincolo de hidratare, apa mai are un rol esențial pentru sănătatea publică, educație și economie. Atunci când apa lipsește, nu doar culturile agricole sunt compromise, ci și sănătatea oamenilor, ceea ce pune presiune pe sistemele medicale din zona respectivă.
Lipsa accesului la apă e corelată și cu rata abandonului școlar, iar aceste deficite nu fac decât să adâncească sărăcia și inegalitățile.
Tehnologia e utilă, dar, de fapt, consumă, la rându-i, prea multă apă, iar giganți ca Amazon, Google sau Microsoft, care, direct sau indirect, sprijină inclusiv soluțiile futuriste din domeniul hidrologic, folosesc apa din zone în care e cea mai mare nevoie de ea. Sunt, de fapt, zone deșertificate, care sunt cele mai expuse în fața riscurilor.
Chiar și cele mai avansate tehnologii, așadar, s-ar putea dovedi nesustenabile pe termen lung. Pierderea apei din circuitul ei natural ar putea fi compensată, însă, și prin alte măsuri.
În județul Dolj, de exemplu, peste 100.000 de hectare de teren sunt afectate de fenomenul deșertificării, zona fiind cunoscută acum sub numele de „Sahara Olteniei”. Iar una dintre principalele cauze este reprezentată de defrișarea perdelelor de păduri.
Gropi de gunoi lângă râuri
Ca să avem acces la apă curată, trebuie să conștientizăm cu toții pericolele la care sunt expuse resursele care ne țin în viață ale planetei.
Și Parlamentul European a tras recent un semnal de alarmă, plecând de la o realitate îngrijorătoare. Lacurile, râurile, apele de coastă și cele subterane din Europa se confruntă cu probleme serioase din cauza poluării, distrugerii habitatelor, schimbărilor climatice și exploatării excesive a apei dulci.
La nivel european, aproximativ 20% din teritoriul european și 30% din populație sunt afectate anual de lipsa apei. În plus, mare parte din resursele de apă ale Europei nu îndeplinesc standardele ecologice și chimice stabilite de legislația UE.
O strategie unitară la nivel european e așteptată până în vara acestui an. E o strategie la care și România va trebuie să se alinieze, mai devreme. Mai târziu s-ar putea să fie prea târziu.
Articol editat de Raluca Ion
