UPDATE | Cum au ajuns doi astronauți să rămână blocați în spațiu și de ce e atât de greu să-i aducem înapoi pe Pământ

UPDATE 25 AUGUST 2024: NASA a luat decizia ca echipajul Starliner, Barry Wilmore și Sunita Williams, să rămână pe Stația Spațială Internațională până în februarie anul viitor. Se vor întoarce pe Pământ cu o capsulă Crew Dragon, a celor de la Space X. Capsula Boeing Starliner va reveni din spațiu fără echipaj uman. Întoarcerea e programată în luna septembrie.

Doi astronauți plecați în spațiu pentru o misiune de nouă zile rămân blocați acolo zece săptămâni, pentru că vehiculul spațial cu care au ajuns acolo s-a defectat. Pe Pământ, e panică în domeniul spațial: cum aducem oamenii înapoi? Poate vă sună a scenariu de film SF, dar e o situație cât se poate de reală și se derulează chiar în timp ce publicăm acest articol.

Barry Wilmore și Sunita Williams sunt primii oameni care au ajuns pe Stația Spațială Internațională (SSI), cu ajutorul capsulei Starliner, fabricată de Boeing. Da, acel Boeing și multiplele sale probleme cu programul de aviație civilă, care acum îl urmăresc și în spațiu.

Starliner a decolat spre SSI pe 5 iunie, după mai multe amânări, și ar fi trebuit să revină pe Pământ, pe 14 iunie. Dar, misiunea nu a decurs conform planului. Tot ce a urmat se poate califica lejer drept acțiunea unui film. Încercăm să explicăm cum s-a ajuns aici și ce se întâmplă de fapt în spațiu, cu ajutorul unui om care cu asta se ocupă: Flaviu Răducanu, de la Agenția Spațială Europeană.

Starliner, o istorie zbuciumată

Proiectul Starliner al celor de la Boeing a debutat în 2010, când NASA a început tranziția de la programul de navete spațiale, la programul de zboruri orbitale, operate prin intermediul unor companii private. Space X și Boeing au primit contractele în 2014, având ca termen 2017 pentru dezvoltarea proiectelor.

Capsula Starliner a efectuat primul zbor test fără echipaj, în 2019. S-a soldat cu un eșec, deoarece mai multe defecțiuni reperate după lansare au împiedicat vehiculul să ajungă la Stația Spațială Internațională. Al doilea zbor a fost un succes și a determinat planificarea actualei misiuni cu echipaj. Aceasta a fost programată inițial în aprilie 2024, apoi amânată pentru 6 mai.

Cu două ore înainte ca racheta Atlas V să decoleze pentru a plasa capsula pe orbită, lansarea a fost anulată. A fost reprogramată pe 17 mai și anulată din nou din cauza unei scurgeri de heliu din sistemul de propulsie al vehiculului spațial. Pentru că inginerii de la NASA și Boeing au concluzionat că scurgerea, oricât de mare cantitativ, nu pune în niciun fel în pericol misiunea, lansarea a fost planificată pentru 1 iunie, când a fost anulată iar, de data aceasta cu numai 3 minute și 50 de secunde înainte să-și ia zborul – o problemă cu un computer.

După toate aceste tentative eșuate, Starliner a plecat în spațiu pe 5 iunie. Și acolo a rămas.

Mai știi scurgerea aceea de heliu? Erau mai multe

Scurgerea de heliu lăsată nerezolvată s-a dovedit mult mai complexă decât părea la momentul identificării. După intrarea pe orbită și înainte de cuplarea la Stația Spațială Internațională, operatorii de la sol au observat alte două scurgeri de heliu. O a patra, de proporții mai mici, a fost identificată după andocare, ceea ce a dus la concluzia că există o problemă la întregul sistem de poziționare pe orbită al capsulei, nu o situație izolată, așa cum fusese greșit apreciată o lună mai devreme.

Pe lângă efectul amuzant – inhalat în volum mic, subțiază vocea – heliul este indispensabil industriei aerospațiale. În cazul Starliner, heliul este folosit, printre altele, pentru a menține presiunea în rezervoarele de combustibil și pentru a împinge combustibilul prin circuitul de conducte, către motoarele-rachetă. Aceste 28 de motoare-rachetă formează sistemul de control reactiv, dispus pe modulul de serviciu al capsulei, prin care se asigură ajustarea poziției capsulei în raport cu un alt obiect, prin manevre de mare precizie. 

Și așa ajungem la a doua problemă: în timpul manevrelor de cuplare la Stația Spațială, cinci dintre cele 28 de motoare au încetat să mai funcționeze. Patru au fost repornite, dar defecțiunea a pus la îndoială siguranța drumului înapoi spre casă și de aceea revenirea pe Pământ se tot amână, din 14 iunie.

Omul de știință Flaviu Răducanu, membru în consiliul pentru explorare spațială al Agenției Spațiale Europene, ne-a ajutat să înțelegem cât de serioasă și ieșită din comun e soarta Starliner și a echipajului său.

Acesta e și unul dintre motivele amânării. Inginerii de la sol vor să obțină cât mai multe informații despre posibilele cauze ale defecțiunilor și condițiile în care s-au produs, astfel încât să fie recreate în centrele de testare și rezolvate. Întrebați, la o conferință de presă susținută pe 14 august, dacă nu ar fi posibil ca astronauții să iasă în spațiu și să verifice echipamentul, experții NASA au transmis că piesele sunt mult prea mici pentru a se putea face ceva în privința lor, cât timp capsula e pe orbită.

De la 9 la 268 de zile în spațiu. Ce se poate face?

Nimeni nu știe deocamdată cum și când se vor întoarce pe Pământ Sunita Williams și Barry Wilmore. NASA și Boeing analizează riscurile și croiesc planurile de contingență. Cel preferat de constructorul capsulei e ca echipajul să revină pe Pământ exact cum a plecat, adică la bordul Starliner. Vocile ceva mai conservatoare din cadrul NASA, practic beneficiarul acestei misiuni, preferă găsirea unui alt mijloc de a-i aduce pe cei doi astronauți acasă – cu o capsulă Crew Dragon, fabricată de Space X, competitorul direct al Boeing în programul comercial al NASA.

Administrația Națională Aeronautică și Spațială (NASA) a avut partea sa de istorii tragice, în cei 66 de ani de activitate, așa că nicio decizie nu e luată cu ușurință, mai ales când la mijloc e vorba de viața unor oameni.

Calendarul vehiculat în acest moment ar împinge revenirea celor doi astronauți până în februarie 2025, adică aceștia ar ajunge să petreacă opt luni în spațiu. Planul e ca o capsulă Crew Dragon să decoleze către SSI în septembrie, dar în locul unui echipaj de patru, să aibă la bord doar doi astronauți, iar locurile libere să fie ocupate de Wilmore și Williams, la finalizarea misiunii, în februarie anul viitor.

Acest lucru ar presupune ca Starliner să părăsească Stația fără echipaj, dar pilotarea de la distanță presupune niște ajustări. Boeing e gata să le facă, dacă NASA îi va cere acest lucru, dar insistă că vehiculul este sigur pentru transportarea oamenilor. 

Ezitările NASA sunt alimentate de acele defecțiuni ale motoarelor-rachetă, experimentate la începutul misiunii. Așa cum prin intermediul lor se fac ajustările de mare precizie pentru andocare, tot ele joacă un rol major la decuplare.

Omul de știință Flaviu Răducanu ne-a explicat cum se întâmplă acest proces de reîntoarcere pe Pământ.

NASA vrea să aibă certitudinea că sistemele vor performa și dacă unul, două sau mai multe dintre cele 28 de motoare se defectează. Riscul e ca vehiculul să nu poată fi controlat corect și să ajungă să lovească porțiuni ale Stației Spațiale sau să nu ajungă în punctul corect de intrare în atmosferă. 

Tot Flaviu Răducanu ne-a lămurit și partea tehnică din spatele acestei probleme.

Nu poți face autostopul în spațiu

O altă întrebare adresată responsabililor NASA a fost dacă nu s-ar putea ca cei doi astronauți de pe Starliner să părăsească Stația Spațială la bordul oricărui vehicul care pleacă de acolo.

Răspunsul e nu, iar motivul sunt costumele spațiale. Cele cu care au călătorit Wilmore și Williams sunt create special pentru a fi folosite în Starliner. Pentru că nu vorbim doar de niște haine, ci de dispozitive sofisticate, care au menirea să-i protejeze pe astronauți în timpul zborului, aceste costume nu sunt universale, sunt croite individual și adaptate pentru fiecare modul de călătorie. Așadar, un scenariu în care astronauții s-ar urca în prima capsulă unde e un loc disponibil nu e o opțiune.

De aceea, singura variantă luată în considerare este modulul Crew Dragon, ce urmează să fie lansat în septembrie și să se întoarcă în februarie, căci așa Wilmore și Williams ar primi și costumele spațiale potrivite.

Situația nu e critică. Cosmonauții primesc ce căutau: defecțiuni

În aceste condiții, primul gând ar fi să-i comparăm pe Sunita Williams și Barry Wilmore cu niște naufragiați spațiali. Dar cazul lor nu e unic în istoria  zborurilor spațiale, cu atât mai puțin când e vorba despre un zbor de testare.

„Poate fi considerată neobișnuită durata, cu cât se mărește misiunea, dar, deocamdată, nu putem vorbi de vreo situație critică. Stația Spațială are suficiente resurse de aer, apă, alimente, nu există o situație de criză, nu există o urgență ca zborul să se termine la o dată anume. Aici vorbim despre un zbor de test cu un prototip, care trebuie înțeles, pentru că scopul zborului de test este să găsească probleme”, a spus Flaviu Răducanu.

În acest moment, pe Stația Spațială Internațională sunt nouă astronauți: patru veniți cu o capsulă Space X, trei cu Soyuz și cei doi de pe Starliner. E loc suficient și activități destule pentru ca nimeni să nu se plictisească, povestește cercetătorul român, fost președinte interimar al Agenției Spațiale Române.

Ce faci cât ești blocat în spațiu. Nimeni nu stă degeaba pe Stația Spațială

Aceasta este, spune Flaviu Răducanu, misiunea primară a echipajului de bază de pe stație. Pe lângă aceste responsabilități, ei trebuie să mai efectueze și diverse lucrări de întreținere, căci SSI e ocupată permanent, din anul 2000.

Revenind la echipajul de pe Starliner, acesta are ca misiune primară să verifice vehiculul cu care a venit. „Se pornesc anumite sisteme, se opresc alte sisteme, se simulează defecțiuni și așa mai departe. Pentru că o bună parte din ceea ce înseamnă funcționarea Starliner-ului nu poate fi făcută în laborator pe Pământ, ci e nevoie să fie cu adevărat în spațiu”, spune expertul.

Piloții de test, cum sunt Wilmore și Williams, sunt recrutați cu ani de zile înaintea misiunii și instruiți suplimentar, pentru a putea gestiona situațiile anormale care s-ar putea ivi. NASA a dat asigurări că cei doi sunt pregătiți inclusiv psihologic pentru a rămâne în spațiu pentru perioade mai lungi de timp și cunosc foarte bine riscurile unui zbor de test. 

O premieră românească, amânată de Starliner

Obstacolul din programul spațial e doar cea mai recentă provocare pentru Boeing, care are probleme mult mai serioase cu programul de aviație civilă. Compania și-a recunoscut responsabilitatea pentru două accidente fatale, cu aeronave de tip 737 Max, cauzate de un defect de proiectare al pilotului automat, defect pe care reprezentanții Boeing l-au ascuns autorităților americane, în momentul obținerii certificării aeronavei.

Dar, pe lângă acele tragedii, multe alte incidente, printre care un element care s-a desprins din fuzelaj în timpul zborului și a dus la depresurizarea cabinei în care se aflau 171 de pasageri, au expus o încălcare acută a protocoalelor de siguranță și calitate, în timpul procesului de producție. Totul a culminat cu schimbarea conducerii companiei și un proces în Statele Unite.

Tot Flaviu Răducanu ne-a dat vestea că incertitudinea legată de soarta Starliner a amânat și o importantă reușită a cercetătorilor români. În septembrie, urma să plece către Stația Spațială primul laborator românesc, un proiect creat și construit în țara noastră. Dar, pentru că întreg calendarul de lansări va fi dat peste cap, laboratorul își va începe călătoria cel mai probabil în octombrie și va fi parte a contribuției Agenției Spațiale Europene pe SSI.