Periculosul joc al autocraților cu nostalgia digitală. Cum e perturbată democrația, când trecutul e manipulat în ciuda istoriei

Platformele social media au promovat un nou tip de nostalgie, influențând atât liderii democratici, cât și pe cei autocratici. Ce implicații are această nostalgie digitală pentru discursul politic, pentru elaborarea politicilor și cât de larg este impactul în societate?

Istoricul american Jason Steinhauer, asociat al Centrului Wilson și fost director al Centrului Lepage pentru istorie în interes public, vorbește într-un interviu pentru Visegrad Insight, despre resurgența sentimentelor naționaliste în Europa, utilizarea strategică a narațiunilor istorice în politica americană, modul în care era noastră digitală remodelează trecutul și ce rol joacă acesta în viitorul nostru.

În România, ca și în SUA sau în alte țări din Europa, ideea că în trecut era mai bine e recurentă în social media. E o manifestare a perioadei de instabilitate economică, socială, culturală pe care o traversăm, când mulți oameni au tendința de a se refugia în naționalism și în romanțarea trecutului, uneori ignorând faptele istorice. Este un joc periculos, pe care liderii politici și propaganda de pe social media nu se feresc însă să îl folosească.

Wojciech Przybylski: Cât de importantă este istoria, pentru ca democrația să prospere? V-ați scris cartea cu importanța acestui subiect în minte, nu doar pentru istorici, ci și pentru practicienii democrației.

Jason Steinhauer: Cartea se numește „History, Disrupted: How Social Media and the Worldwide Web Have Changed the Past” (Istoria, perturbată: cum au schimbat trecutul social media și Internetul). Ideea cărții s-a dezvoltat pe parcursul mai multor ani, dar s-a concretizat atunci când lucram la Biblioteca Congresului SUA. Biblioteca Congresului, cea mai mare bibliotecă din lume, cu 175 de milioane de articole, există pentru a furniza informații Congresului și publicului.

În acea perioadă, social media devenea o parte semnificativă a vieții noastre, prin platforme precum Twitter, Facebook și Instagram. Am observat un paradox: în timp ce stăteam lângă 175 de milioane de articole de înțelepciune colectată, factorii de decizie politică se bazau din ce în ce mai mult pe informațiile din fluxurile lor de știri, pentru a modela politica și discuțiile politice.

Pregătirea mea este în domeniul istoriei publice, care implică muzee, arhive, biblioteci și instituții guvernamentale – locuri în care istoria este invocată în beneficiul public. Am fost interesat în special de motivul pentru care anumite conținuturi istorice online devin atât de influente, în timp ce altele nu.

De ce privilegiem conținutul din social media în detrimentul articolelor academice și monografiilor găzduite în locuri precum Biblioteca Congresului?

Răspunsurile la aceste întrebări au fost mai complicate decât mă așteptam. Ele s-au intersectat cu aspecte precum rolul tehnologiei în viața noastră, schimbarea structurilor de putere și întrebări despre democrație și autocrație. Ambele sisteme sunt exploatate de actori politici, pentru a promova anumite agende.

O istorie corectă și onestă, bazată pe dovezi istorice și pe o interpretare veridică, este esențială pentru o democrație. Acesta este motivul pentru care există Biblioteca Congresului. Examinând toate aceste materiale, ne propunem să aflăm adevărul despre ceea ce se întâmplă în lume și să-l folosim pentru a elabora soluții politice. Fără această bază, este dificil să abordăm problemele din lumea reală.

Acesta este unul dintre motivele pentru care continuăm să ne întâlnim la evenimente. Cu toții încercăm să ne dăm seama ce trebuie să facem acum, că ‘duhul a ieșit din lampă’,  în ceea ce privește istoria pe aceste platforme și influența mai largă a tehnologiei asupra vieții noastre.

De ce recurg autocrați ca Putin și Orban la nostalgia pentru trecut

Wojciech Przybylski: V-am întrebat de ce istoria este importantă pentru democrație. Dar poate că istoria este și mai crucială pentru strategiile autocratice. Autocrații par să acorde o mare atenție istoriei și manipulării ei. De exemplu, Putin folosește adesea narațiuni istorice, iar Viktor Orbán, în Ungaria, subliniază evenimente istorice selective, pentru a-și mobiliza publicul. Este corect să spunem că autocrații cred că prin controlarea trecutului ajută la controlarea viitorului? Sau acest lucru este mai specific Europei?

Jason Steinhauer: Cu siguranță, aveți dreptate, iar eu discut acest lucru în carte. Fac o distincție între istorie și trecut. Istoria, ca disciplină profesională, implică metodologii și standarde riguroase. În Europa, este considerată chiar o știință, cu metode definite pentru a o face bine.

Trecutul, pe de altă parte, este tot ceea ce s-a întâmplat până acum, inclusiv conversația noastră recentă. Autocrații exploatează trecutul, pentru că pare stabil și familiar în comparație cu prezentul și viitorul, adesea instabile.

În Europa, probleme precum imigrația, automatizarea, disfuncțiile politice și schimbările climatice contribuie la un sentiment de instabilitate. Trecutul oferă o ancoră stabilă de care oamenii se pot agăța.

Această tactică nu este limitată la Europa; este un fenomen global. Liderii din întreaga lume folosesc această strategie, pentru a câștiga și a se menține la putere, promițând o întoarcere la un trecut mai familiar, care distrage atenția de la abordarea problemelor complexe din viitor.

Este esențial ca cetățenii să evalueze în mod critic aceste promisiuni nostalgice, deoarece ele servesc adesea mai degrabă la consolidarea puterii, decât la rezolvarea problemelor reale.

Educarea alegătorilor și promovarea cunoștințelor istorice și mediatice sunt esențiale pentru a recunoaște aceste tactici de manipulare. Înțelegerea modului în care istoria este folosită în scopuri politice ajută la evaluarea critică a acestor promisiuni și asigură un public mai informat.

Wojciech Przybylski: Un scriitor bulgar, Georgi Gospodinov, a primit recent Premiul Internațional Booker pentru cartea „Adăpostul timpului”. În ea, el creează o lume fantastică în care nostalgia este atât de puternică în toate națiunile europene, încât oamenii încearcă să recreeze artificial trecutul. Acest lucru reflectă dorința puternică de întoarcere la vremurile anterioare și pare să se potrivească cu descrierea dumneavoastră, a modului în care nostalgia joacă un rol în mișcările populiste.

Aceste mișcări au înregistrat un succes semnificativ în alegerile europene, chiar dacă UE a fost concepută pentru a limita naționalismul. Într-un newsletter recent, ați abordat predictibilitatea rezultatelor și impredictibilitatea viitorului. Ați menționat, de asemenea, instabilitatea sistemelor politice. Având în vedere noua conducere din instituțiile europene, credeți că naționalismul este în creștere și că aceste tendințe se vor consolida reciproc peste Atlantic?

Jason Steinhauer: Ați atins un punct crucial. În cartea mea, susțin că tehnologiile și social media sunt esențiale pentru înțelegerea reapariției nostalgiei și a exploatării acesteia de către populiști și autocrați. De exemplu, am un capitol intitulat „Nostalgia la cerere”, care discută despre modul în care platforme precum Facebook au fost concepute pentru a acorda prioritate conținutului nostalgic. Acest lucru nu numai că menține implicarea utilizatorilor, dar creează, de asemenea, imagini atractive din punct de vedere vizual, care generează venituri din publicitate.

Creșterea nostalgiei digitale pe platforme precum Facebook și Instagram a accelerat emoțiile nostalgice și mișcările politice. Unii cercetători au anticipat acest lucru la începutul anilor 2010, prezicând că aceste tehnologii ar putea fi utilizate pentru a crea și valorifica momente nostalgice în scopuri politice.

Problema instabilității este, de asemenea, legată de acest aspect. Atunci când lumea se simte instabilă – din cauza unor probleme precum imigrația, schimbările climatice sau incertitudinea economică – există o retragere către confortul naționalismului și al statului-națiune. Acest sentiment de securitate în închiderea granițelor și restricționarea identității devine atrăgător.

Această dinamică este evidentă în cazul Brexit și este observată și în regiuni precum Flandra, Spania, Franța și Italia. Tehnologia, instabilitatea, nostalgia și naționalismul interacționează pentru a crea un amestec politic puternic. Înțelegerea acestor conexiuni este esențială pentru a înțelege climatul politic actual și traiectoria sa viitoare.

Wojciech Przybylski: Ați menționat mai multe țări europene. Având în vedere că ne aflăm cu toții în aceeași bulă digitală și informațională, există dinamici comune peste Atlantic. În Europa, există o teamă profundă de a reveni la nostalgia trecutului, în special de acum un secol. În SUA, politica „America pe primul loc” este ecoul unui sentiment de izolaționism înrădăcinat în mitul Americii ca civilizație nouă, autosuficientă. Cât de puternică este această nostalgie în SUA și cât de importantă este ea pentru publicul american?

Jason Steinhauer: Nostalgia este într-adevăr o forță puternică în politica americană. Acest sentiment este evident atât în Partidul Republican, cât și, într-o anumită măsură, în Partidul Democrat.

SUA se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv schimbările climatice, creșterea inegalității și impactul AI și al automatizării. În multe regiuni, în special în cele afectate puternic de declinul industriei prelucrătoare, există comunități care se luptă cu sărăcia, criminalitatea și lipsa de oportunități.

În cartea sa „Hillbilly Elegy”, J.D. Vance (partenerul ales de Donald Trump pentru vicepreședinție – n.r.) subliniază aceste probleme, reflectând realitatea multor americani. Nostalgia pentru o perioadă în care locurile de muncă în industria prelucrătoare erau abundente și oamenii se simțeau în siguranță a fost exploatată de personalități precum Vance și Donald Trump. Sloganul „Make America Great Again” exploatează această nostalgie pentru un trecut perceput ca fiind mai bun, oferind un sentiment de speranță și stabilitate în mijlocul greutăților actuale.

Această nostalgie înlocuiește adesea soluțiile politice concrete. De exemplu, deși este nevoie de o tranziție către energia verde, pentru a combate schimbările climatice, retorica politică se agață frecvent de politici energetice învechite, precum „drill, baby, drill” (forează, dragă, forează). Nostalgia pentru un trecut prosper rezonează puternic în comunitățile care se confruntă cu declinul economic și oferă o soluție mai simplă, deși în cele din urmă inadecvată, la problemele lor.

Wojciech Przybylski: Pe baza analizei dvs. din „History, Disrupted”, ce se poate face pentru a aborda provocările dezinformării, rolul social media și utilizarea istoriei în politică? Cum se pot adapta și prospera democrațiile în acest context?

Jason Steinhauer: Aceasta este o întrebare crucială. Iată câteva recomandări-cheie:

1. Promovarea istoriei exacte. Cercetarea istorică onestă și riguroasă este esențială pentru democrație. Aceasta ajută la clarificarea aspectelor profunde care stau la baza problemelor actuale și contribuie la găsirea unor soluții mai bune. Din păcate, fondurile pentru cercetarea istorică au fost reduse, astfel încât este important să sprijinim această activitate, chiar dacă nu este întotdeauna captivantă sau imediat atractivă.
2. Integrarea istoricilor în elaborarea politicilor. Gândirea istorică ar trebui să fie integrată în elaborarea politicilor. Agențiile federale, în special cele care nu au birouri dedicate istoriei, ar beneficia de implicarea istoricilor în elaborarea politicilor, nu doar în conservarea istoriei agenției. Această abordare ar trebui extinsă și la nivel local și de stat.
3. Consolidarea colaborării între istorici și jurnaliști. Istoricii și jurnaliștii ar trebui să colaboreze de la bun început, pentru a elabora articole, mai degrabă decât după modelul actual, în care jurnaliștii solicită contribuția istoricilor după consumarea faptelor. Această colaborare poate duce la materiale mai nuanțate și mai exacte.
4. Implicarea istoricilor în dezvoltarea tehnologiei. Istoricii și cercetătorii din domeniul științelor umaniste ar trebui să fie implicați în dezvoltarea de noi tehnologii. Înțelegerea modului în care tehnologiile din trecut au fost folosite și utilizate greșit poate oferi informații valoroase pentru crearea unor tehnologii viitoare, etice și eficiente.

Crearea acestor conexiuni și integrarea perspectivei istorice în diferite sfere ale vieții publice și politice vor contribui la abordarea provocărilor mai ample cu care ne confruntăm. Pentru cei interesați să contribuie la aceste eforturi, există multe oportunități de a se implica și de a face o diferență.

Interviul a fost publicat inițial în limba engleză, pe platforma Visegrad Insight.

Despre Jason Steinhauer:

Este autorul cărții ‘History, Disrupted’, istoric și creator al domeniului comunicării istorice. Este asociat la The Wilson Center și fost director al Centrului Lepage pentru istorie în interes public.

Articol editat de Andrei Luca Popescu