Când bătrânețea nu înseamnă să aștepți să mori. Cum recâștigă vârstnicii frumusețea uitată a vieții, în cluburile de seniori
Tu vrei o țară ca afară, noi vrem să facem aici o presă ca afară. Pentru asta, avem nevoie de ajutorul tău. Acordă-ne cinci minute pentru a răspunde la câteva întrebări care pot da o nouă față jurnalismului nostru. Completează acest sondaj anonim.
- După ce și-a pierdut soțul, iar fiul i-a plecat în străinătate, doamna Corina a simțit un grad ridicat de singurătate și a căutat modalități de a-și ocupa timpul și de a socializa. Așa a ajuns la clubul de seniori „Codrii Neamțului”, din Sectorul 3.
Singurătatea e o boală grea, de care uneori nu scapi nici dacă găsești oameni care se simt și ei singuri. Conform unor studii folosind RMN, persoanele care experimentează un grad ridicat de singurătate au modele de procesare cerebrală „mai unice” și idiosincrasice în comparație cu cei care nu se simt singuri. În traducere, asta înseamnă că fiecare om singur procesează lumea într-un mod foarte diferit, o unicitate care le potențează sentimentul de izolare.
„Am realizat că seniorii sunt indivizii compleți, în sensul că au trecut prin toate etapele vieții și au nevoie în permanență de activități dedicate, nu doar de acțiuni punctuale. Zâmbetele seniorilor angrenați în activități constante au fost factorii decizionali în a fonda o asociație dedicată și a crea proiecte cu și pentru ei”, a explicat Andreea Teodorescu, fondatoarea Asociației Magic Seniors.
Cluburile de acest fel nu doar că umplu viețile seniorilor, dar le iau și copiilor lor o piatră de pe inimă. „«Primele dăți», aceste împliniri mi se pare că dau rotunjime unei vieți dedicate celorlalți, în speță copiilor. Acum, au timp și context pentru a se bucura și ei. Am observat chiar un regret că nu au intrat în acest club mai devreme și parcă vor să recupereze timpul pierdut, așa că participă la toate acțiunile”, spune Andrei, fiul unui cuplu înscris la un club de seniori.
- Sunt însă și seniori sceptici, care nu doresc să facă parte din astfel de cluburi. Pe lângă asta, mai sunt vârstnic care-și dedică ce le-a mai rămas din viață pentru creșterea nepoților. Deși îngrijirea copiilor e o activitate care le produce și bucurie, aceasta nu ar trebui să le devină unicul ghidaj în viață. Doamna Corina, de pildă, e în complet dezacord: „Este una dintre cele mai mari greșeli. E foarte bine să-ți ajuți copiii, să-ți ajuți nepoții, dar nu te exclude pe tine ca om. Nu considera că tu ai, până când mori, numai obligații”.
Acum aproape un deceniu, doamna Corina a rămas singură în apartamentul său din Sectorul 3. Cu fiul plecat în străinătate, ba chiar în partea opusă a lumii, tocmai în Australia, a simțit ce înseamnă să îți fie urât, iar orele și zilele să curgă tot mai greu.
Rămasă fără soț, și-a spus că nu poate să stea așa, făcând doar cumpărături și treburi de-ale casei. Simțea nevoia unei socializări reale, nu una „limitată”, definită de un grup restrâns, precum vecinii sau familia.
Așa că a început să se intereseze cum și-ar putea ocupa timpul într-un mod plăcut. Mai întâi, a căutat pe internet, iar apoi și-a întrebat și vecinii:
Cineva i-a spus că există un club de seniori. L-a căutat pe net și a făcut un drum până acolo. „Când am ajuns acolo, am zis: gata, ăsta este!”.
A ajuns la unul dintre cele două cluburi deschise de primărie, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), „Codrii Neamțului”, inaugurat în 2015. Aici, seniorii cu tendințe de izolare sunt sprijiniți și implicați într-o viață socială activă. Iar participarea e gratis.
„E aproape de casa mea, ceea ce contează la o anumită vârstă, mai ales când vremea nu e foarte bună. Să te poți duce și pe picioarele tale. Clubul ăsta mi-a asigurat o a doua casă, acolo am găsit înțelegere. De când am pus piciorul acolo, am fost primită cu un zâmbet de fetele din staff”, completează doamna Corina.
1 din 4 seniori se simte singur
Când vă mai supărați că sunt pline tramvaiele de oameni în vârstă, gândiți-vă că, cel mai probabil, pentru ei, s-ar putea să fie highlight-ul zilei, săptămânii sau lunii. O deplasare puțin mai departe de casă pentru plata vreunui impozit sau pentru a-și face analizele reprezintă o ocazie cu adevărat specială.
Aproape jumătate de milion de vârstnici se confruntă cu un grad ridicat de singurătate, conform unui studiu desfășurat la finalul anului 2021 de asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor, alături de Kantar România. Asta înseamnă că una din patru persoane de peste 65 de ani, din mediul urban, se simte foarte singură.
„Eu sunt o persoană foarte sociabilă și, dacă am acest serviciu public, îl utilizez. Am găsit la club activități fantastice, mă felicit că l-am căutat”, mai spune doamna Corina.
Singurătatea ne schimbă preferințele politice. Și creierul
Unii dintre voi v-ați putea întreba: de ce ne-ar păsa, la urma urmelor, de niște străini? Fiecare cu viața lui. Dincolo de motivul empatiei umane, există consecințe în plan social, inclusiv la urnele de vot. Atunci când vă uimește că sunt oameni care votează cu partide extremiste precum AUR, aflați că singurătatea ne influențează și viziunea politică, după cum a aflat economista britanică Noreena Hertz când a cercetat cauzele ascensiunii populismului în lume.
„Încercam să înțeleg de ce oamenii se îndreaptă spre lideri populiști în întreaga lume, inclusiv aici, în România, cu AUR, și să văd care au fost motoarele: economice, sociale? Și am început să intervievez oameni care votau pentru Trump, în Italia pentru Fratelli d’Italia, în Franța, pentru Marine Le Pen. Un lucru care reieșea mereu din poveștile lor era cât de deconectați și de singuri se simțeau”, a explicat autoarea, într-un interviu pentru Panorama.
Dacă mergem mai adânc și ne uităm la ce se întâmplă în creier, descoperim că singurătatea e o boală grea, de care uneori nu scapi nici dacă găsești oameni care se simt și ei singuri.
Conform unor studii folosind RMN, persoanele care experimentează un grad ridicat de singurătate au modele de procesare cerebrală „mai unice” și idiosincrasice în comparație cu cei care nu se simt singuri. În traducere, asta înseamnă că fiecare om singur procesează lumea într-un mod foarte diferit, o unicitate care le potențează sentimentul de izolare.
„A fost surprinzător să aflu că oamenii singuri sunt chiar mai puțin similari între ei”, a spus una dintre cercetătoarele studiului.
Doamna Corina și primele ei dăți
De când e la clubul de seniori, doamna Corina are prieteni cu care, acum, când clubul e în renovare, iese să se plimbe în parc, prieteni datorită cărora simte că mintea îi lucrează în continuare. Asta pentru că alături de ei face lucruri pentru prima dată, ceea ce face creierul să elibereze shot-uri de dopamină.
A avut o experiență nouă, de pildă, când clubul s-a redeschis după carantina din pandemie: „Era activitatea de Paște, pe care eu am regizat-o într-un fel. Fiecare coleg primea pe o pagină explicarea unei zile din Săptămâna Mare, iar pe partea pe care o vedeau colegii era o imagine care reprezenta ceea ce citeau ei. I-am așezat pe toți pe scena de la noi, de la club, și am avut și o decorație fantastică de Paști. Ei, atunci, pentru prima oară în viața mea, am filmat!”.
Tot ea se ocupă, împreună cu un alt coleg, de o activitate recurentă a clubului: magazinul cultural. Când e vreo sărbătoare sau aniversare a unui scriitor sau poet român, caută un video pe subiect și fac o prezentare care să îi informeze pe ceilalți.
„Căutăm ceva care să nu ceară foarte multă atenție. Pentru că suntem în vârstă și nu mai putem să ne concentrăm prea mult, deci până în 10 minute ține. E o activitate pe care am inițiat-o în pandemie pentru colegii mei, pentru că mi se părea normal să încercăm să ieșim din depresie. Și pe urmă am continuat-o și în offline, dar oricum, avem multe activități interesante, multe aduse de Andreea, pe care o ador și pe care o primim foarte încântați, pentru că ea ne suplinește nouă niște lucruri pe care altfel la club mai greu le-am face”.
Andreea Teodorescu are 31 de ani și este absolventă a Universității de Arte „George Enescu” din Iaşi, dar și a Facultății de Filosofie din București. Este fondatoarea asociației Magic Seniors, formată în 2019, în urma unei experiențe pe care a avut-o cu seniorii activi din București.
Când a decis să înființeze asociația, avea în spate și experiență oficială, pentru că, între 2016 și 2018, implementase prin intermediul Universității din București, două proiecte europene dedicate îmbătrânirii active.
Andreea a schimbat jocul pentru cei în vârstă, axându-se pe jocuri și activități diverse și recurente, care să le țină mintea sprintenă și colțurile gurii cât mai sus.
„Am realizat că seniorii sunt indivizii compleți, în sensul că au trecut prin toate etapele vieții și au nevoie în permanență de activități dedicate, nu doar de acțiuni punctuale. Așadar, după finalizarea proiectelor în care seniorii din București s-au familiarizat cu tehnologia, am decis să ofer suport în continuare și să creez noi oportunități pentru părinții și bunicii noștri.
Zâmbetele seniorilor angrenați în activități constante au fost factorii decizionali în a fonda o asociație dedicată și a crea proiecte cu și pentru ei”, a explicat Andreea, într-o discuție cu Panorama.
Întâi s-au jucat că merg la mare, apoi chiar au ajuns acolo
În cei cinci ani de activitate, asociația Magic Senior a ajuns la Brăila, Galați, Ploiești și chiar și în Republica Moldova. A angrenat sute de seniori în activități sau le-a oferit pachete cu alimente. Activitatea sa își are combustibilul în finanțările mici, care provin de la diverse companii private, respectiv în unele punctuale, pentru scurte perioade de timp, de la alte companii.
Cât despre activitățile recurente pe care le desfășoară la cluburile DGASPC-urilor, jocul este cea mai puternică armă în războiul cu rutina.
„De exemplu, ți se dădea un cuvânt pe care trebuia să faci să-l recunoască colegul cu care erai în echipă. Apoi, anul trecut, prin vară, a venit Deea cu faimosul tren magic. M-a întrebat dacă vin și eu. Bineînțeles că am mers. Activitatea s-a făcut pe mai multe etape, au participat multe cluburi din București. Iar eu și un coleg chiar am câștigat o rundă. A fost fantastic, pentru că a fost o socializare la un alt nivel, ne-am distrat teribil”, adaugă entuziasmată doamna Corina.
În caz că vă întrebați despre ce e vorba, este un board game, „Ticket to ride”, care se bazează pe construcția de căi ferate și pe călătoria fictivă dintr-un oraș în altul. Seniorii nu sunt greu de mulțumit.
„Jocurile noi de societate pe care le introducem în lumea seniorilor sunt un exemplu concret de activitate menită să mențină și să îmbunătățească funcțiile cognitive. Jocurile, la prima vedere copilărești, precum DIXIT, Alias, Ticket to Ride, Scrabble sunt propuse seniorilor tocmai pentru a-și exersa și menține abilitatea de a reține cuvinte, a forma cât mai multe cuvinte, a descrie imagini în cât mai multe metafore și a învăța să colaboreze cât mai bine unii cu alții”, explică fondatoarea Magic Seniors.
Participanții la „trenul magic” au creat trasee și și-au adus aminte de unele locuri în care au fost sau despre care au citit. Totuși, asociația nu s-a oprit aici.
„Toți cei care câștigaserăm, din toate cluburile din București, am primit o excursie între 2 și 7 septembrie, la Eforie Sud. Acum era fizic! A fost absolut fantastic”, mai spune membra de la „Codrii Neamțului”.
Cluburile de seniori schimbă și viața copiilor lor
Cluburile de acest fel nu doar că umplu viețile seniorilor, dar le iau și copiilor lor o piatră de pe inimă. Căci, pe măsură ce-ți îmbătrânește un părinte, nu e vorba doar dacă a reușit să mai treacă o zi în care nu l-a înțepat inima sau nu a avut o criză de fiere, ci și dacă a avut parte de vreo bucurie.
Părinții lui Andrei (40 de ani) au trecut de 70 de ani și, deși se au unul pe altul, uneori îi acaparează seceta rutinei în apartamentul lor din Brașov. Totuși, în urmă cu un an, o cunoștință le-a sugerat să se înscrie într-o asociație – privată de această dată – dedicată seniorilor. De atunci, viața lor e mai plină, iar a lui Andrei mult mai liniștită, la gândul că părinții săi și-au condimentat puțin viața.
Îi bucură în primul rând că acum au și alt subiect de discuție. Dacă până acum povestea se învârtea în jurul lui „ai mâncat?”, acum au răsărit conversații noi, unele înduioșătoare, altele hazlii.
Viața acestora înseamnă acum și câteva ieșiri pe an. Ultima a fost în Maramureș, de unde, spune fiul lor, s-au întors mai entuziasmați decât i-a văzut el vreodată. Au fost mulțumiți de mâncare, de locurile vizitate, în care nu mai ajunseseră până acum, dar și de atmosfera aproape școlărească de pe autobuz, unde lumea a ținut-o aproape numai într-un cântec.
Curând, urmează o nouă excursie, de această dată peste hotare. Vreme de opt zile, se vor plimba prin Grecia, „țară pe care au visat mereu să o vadă, dar nu au avut dispoziția”.
Clubul de seniori pe care îl frecventează părinții săi oferă activitățile de acest fel la un preț foarte avantajos, ceea ce face totul mai ușor. Dar, marele plus este socializarea și faptul că primesc „propunerile gata configurate”.
„Uneori, mă gândesc că împreună cu mersul la «tratament», fac mai multe activități decât cei tineri, decât mine poate, ceea ce este surprinzător, mai ales pentru ai mei”, adaugă fiul.
De altfel, un club sau o asociație de seniori le conferă acestora uneori și o latură democratică. Au membrii de board, responsabili, și organizează voturi. Deși n-ai zice, genul ăsta de lucruri îi încântă și îi motivează să fie prezenți la marile decizii, să urce pe scara administrativă de la cotizanți la membri care iau decizii, după cum a mai povestit Andrei.
Nu toți seniorii găsesc motivația să scape de singurătate
Din păcate însă, una dintre caracteristicile multor oameni în vârstă o reprezintă scepticismul. Când te-ai obișnuit în singurătate, e greu să-ți găsești motivația și curajul să te dezbraci de ea. Dacă doamna Corina a căutat să-și găsească un grup, alții nu fac acest pas, așteptându-și pur și simplu sfârșitul.
„Ce să caut eu acolo? La mine e gata, mi-am ajutat copiii, de aici înainte nu prea mai am rost și, oricum, nici sănătatea nu mai ține. De aici înainte, aștept să mor”, era replica unuia dintre vecinii mei când era întrebat dacă pleacă pe undeva, în vacanță.
Era un domn la 79 de ani care, contrar celor spuse, încă se ținea bine pe picioare și fără prea mari probleme de sănătate. Din păcate, nu profita. Și fondatoarea Magic Seniors ne spune că a întâlnit destui cetățeni seniori, asemenea vecinului meu. Nu se pot detașa de problemele cotidiene, fie ele financiare sau de sănătate, așa că nu doresc să facă parte din niciun grup:
„Nu considera că tu ai, până mori, numai obligații”
Dincolo de scepticism, mai e însă ceva. Sunt foarte mulți cetățeni în vârstă care își văd drept unic scop a ceea ce le-a mai rămas din viață să crească nepoții. Deși îngrijirea copiilor e o activitate care le produce și bucurie, aceasta nu ar trebui să le devină unicul ghidaj în viață.
Doamna Corina, de pildă, e în complet dezacord cu viziunea că cetățenii seniori au drept unic scop ajutorarea copiilor și creșterea nepoților. I se pare ceva nefiresc după o viață de muncă, atât la slujbă, cât și în familie:
Fondatoarea Magic Seniors este de părere că în România avem o problemă destul de acută cu privire la felul în care îmbătrânim. Ne sperie, la fel de mult cum ne sperie să rămânem fără job sau să nu reușim să ne întemeiem o familie.
Urmarea? Seniorii ajung să creadă că bătrânețea nu e o etapă care trebuie trăită, ci doar pregătirea pentru moarte, mai ales că mulți nu au bani, nici răbdare, nici medicamentele care să le ușureze viața. Așa că, pentru oameni precum Andreea, marea bătălie nu e de a găsi activități sau finanțări, ci să-i mobilizeze pe seniori „să își depășească limitele”.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Înainte să pleci: acum, când presa independentă e atacată din toate părțile, avem nevoie de tine: ajută-ne să construim Panorama de mâine! Am adunat într-un chestionar câteva întrebări-cheie pentru viitorul nostru. Ne-am bucura dacă poți să-ți rupi cinci minute pentru a-l completa. E anonim, iar răspunsurile ne vor ajuta să ne dăm seama ce trebuie să facem acum. Răspunde aici.
