BNR, inflație și curs valutar | Ce e real, ce e panică și cum ne protejăm de fapt banii în avalanșa de informații alarmiste

La final de aprilie, rezervele valutare ale BNR s-au menținut constante, în jurul a 60 de miliarde de euro, cu o ușoară creștere față de martie. Intervenția de la începutul săptămânii trecut „a costat”, așadar, BNR în jur de 5% din rezerva totală.

Doar că, în ultima perioadă, s-a simțit tot mai puternic presiunea de pe piața valutară, cu „intrări de capital în scădere și ieșiri în creștere semnificative”, după cum descrie situația purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu.

Zecile de miliarde de euro administrate de BNR servesc tocmai ca garanție pentru stabilitatea leului și mijloc de intervenție în caz de criză, dar ele reprezintă și un factor de încredere pentru investitorii externi. 

Picătura prezidențială

Faptul că BNR a decis să lase mai multă flexibilitate în piața valutară imediat după primul tur al prezidențialelor a fost speculat imediat în plan politic, chiar și de către oameni care au avut pe mână finanțele României.

Fost ministru al Fondurilor Europene și de Finanțe, Adrian Câciu „s-a spălat pe mâini” de situația economică, în vreme ce candidatul cotat cu prima șansă la Cotroceni, George Simion, a acuzat conspirații.

Dar oricât de mult s-au grăbit mulți să se urce pe acest val de panică – și dintr-o parte, și din alta a scenei politice -, e posibil ca rezultatul primului tur de la prezidențiale să fi fost doar una dintre picăturile care au umplut paharul.

El era deja plin de deficitul uriaș și fără soluție la orizont, de o rată a inflației mare și de faptul că statul român se împrumută la dobânzi tot mai mari sau nici măcar nu mai reușește asta.

Vezi și:

Vine o criză economică în România?

Peste toate s-au mai adăugat incertitudinea politică declanșată de anularea alegerilor de anul trecut și, cel mai aproape de noi, demisia premierului Marcel Ciolacu.

Cu un președinte și un premier interimari, investitorii preferă să se pună la adăpost.

S-a tot speculat că BNR a ținut în mod artificial cursul sub 5 lei pentru un euro, chiar dacă a făcut-o cu intervenții minore. Chiar și guvernatorul Mugur Isărescu a admis în decembrie că leul e supraevaluat cu aproximativ 5 procente.

Ulterior, a recunoscut și că BNR a mai intervenit în piață, dar cele mai hotărâte momente par să fi fost imediat după prezidențialele din noiembrie 2024 și după primul tur de la noua rundă din mai. E o pârghie de care nu poate abuza, însă, la nesfârșit.

„Ar fi absurd să cheltuie rezervele pentru apărarea unui curs, care până la urmă are și efecte pozitive în privința corecției balanței comerciale. Nici nu cred că va continua, dar speranța mea – și probabil că și a celor din BNR – e că turbulențele astea nu vor fi decât de câteva zile și până la urmă lucrurile se vor stabiliza. Eu cred că Banca Națională nu are obiectivul de a păstra cu orice preț cursul, ci mai degrabă are obiectivul de a evita panica”, afirmă Aurelian Dochia pentru Panorama.

Depășirea oricărui prag considerat psihologic creează emoție în rândul cetățenilor, tocmai pentru că o serie de cheltuieli sunt gândite în euro. Abonamentul la Netflix e calculat așa, achizițiile imobiliare sunt ancorate în moneda unică europeană, la fel și chiriile sau anunțurile de pe OLX cu mașini de vânzare.

Economia românească s-a „euroizat”, după cum remarcă pentru Panorama Valentin Tătaru, economist-șef ING. El susține că acest fenomen are în spate factori istorici, cum ar fi „lipsa inițială de încredere în moneda națională din anii ’90, precum și comerțul ridicat cu zona euro”.

„A continuat să se manifeste în majoritatea contractelor importante chiar și după ce moneda românească a devenit mult mai stabilă. Astfel, o bună parte a populației a continuat să asocieze fluctuațiile cursului de schimb cu sănătatea economiei”, afirmă economistul.

Orice fluctuație, fie ea și minoră, ne sperie. Doar că realitatea e mai nuanțată, tocmai pentru că, până la afișarea cursului oficial al BNR, multe facturi erau emise deja peste pragul psihologic de care vorbim acum.

Mai jos, un exemplu personal – o factură de la un operator de telefonie mobilă, emisă pe 7 aprilie, la un curs de peste 5 lei pentru un euro:

În aceeași zi, cursul anunțat de BNR era de sub 5 lei:

Cum ne afectează deprecierea leului

JPMorgan, cea mai mare bancă de investiții de pe Wall Street, vede cursul valutar ducându-se chiar la 6 lei pentru un euro, în cel mai rău scenariu, adică o depreciere de până la 20% în următoarea perioadă.

Dacă ajungem acolo – deși trebuie spus că nu toată lumea merge cu scenariile pesimiste până la acest nivel, trebuie să ne uităm care sunt implicațiile directe în buzunarul tuturor.

În primul rând, un leu slab înseamnă o putere de cumpărare mai mică. Importurile devin mai scumpe, iar prețul a tot ce cumpărăm „de afară” – și cumpărăm foarte mult – devine mai mare. „Noi importăm mai mult decât exportăm, deci primul efect se va vedea în inflație”, subliniază Adrian Codirlașu.

Dacă România importă mai mult decât exportă, apare un deficit de cont curent. Asta înseamnă că iese mai multă valută decât intră, iar presiunea pe leu crește.

De asemenea, cresc ratele celor care au credite cu dobândă variabilă, indiferent de natura împrumuturilor.

„În situația actuală, dobânzile în creștere pot ajuta la contracararea presiunilor pe cursul de schimb”, e de părere și economistul-șef al ING.

„Atât dobânzile mai mari, cât și un leu slab pot genera îngrijorări, dacă se întâmplă brusc. BNR poate interveni atât pe curs, cât și în lichiditatea interbancară, influențând dobânzile. BNR deține rezerve semnificative, dar nu nelimitate, iar în ultimele zile cheltuielile de valută pentru a stabiliza cursul au fost probabil substanțiale. În sine, BNR poate ajuta economia să câștige timp, până când percepția piețelor asupra factorilor fundamentali se îmbunătățește”, adaugă Valentin Tătaru.

În medie, în ultima jumătate de an, indicele ROBOR a avut fluctuații aproape insesizabile, dar a început să crească accelerat de săptămâna trecută.

ROBOR reprezintă dobânda la care băncile din România se împrumută între ele – de aici și scadențele care pornesc de la o zi și până la un an. Pentru creditele acordate clienților nebancari (inclusiv cetățeni), sunt de referință scadențele de trei și șase luni. Dobânda variabilă a unui credit e calculată din ROBOR plus marja respectivei bănci.

Deprecierea leului pune presiune și pe datoria externă. Dacă statul trebuie să plătească dobânzi și rate în euro, trebuie să cumpere euro, ceea ce pune presiune și mai mare pe curs.

Arbitrul BNR

În tot acest zgomot se poate instala panica, dar e bine să știm ce așteptări realiste trebuie să avem și de la cine. Cursul oficial anunțat de BNR în fiecare zi este doar anunțat, nu decis sau impus.

Practic, e unul de referință, valabil în jurul orei 13:00, și e calculat pe baza tranzacțiilor făcute în prima parte a zilei. Evoluția lui în timp real poate fi urmărită AICI.

România are un regim de flotare controlată a cursului valutar. Asta înseamnă că piața (adică cererea și oferta) stabilește prețul, dar BNR intervine atunci când fluctuațiile sunt prea bruște sau amenință stabilitatea financiară. Banca poate cumpăra sau vinde valută din rezervele sale pentru a calma turbulențele.

Mai simplu spus, dacă toată lumea e în căutare de roșii într-o piață, atunci comercianții vor specula cererea crescută și vor crește prețul. Așa se întâmplă și cu tranzacțiile din piața valutară.

Chiar dacă piața valutară nu e lăsată „la liber”, adică să se regleze în funcție de ce tranzacții au loc acolo, BNR intervine când volatilitatea e prea mare. Nu e spectator, e mai mult un arbitru.

Are însă rolul de a stabili dobânda de politică monetară, dobânda-cheie la care oferă lichiditate băncilor comerciale pe termen scurt.

Este principalul instrument prin care BNR influențează inflația, costul creditelor și al depozitelor în lei, lucruri care influențează în definitiv și cursul valutar. Dacă aceasta crește, împrumuturile devin mai scumpe, depozitele mai atractive și, teoretic, scade consumul și, deci, inflația.

La acest moment, dobânda-cheie e 6,5%, fără nicio modificare din august 2024 încoace.

Ce facem de aici încolo

Răspunsul scurt ar fi că trebuie să așteptăm să treacă alegerile și să vedem în ce direcție duce țara noul președinte. Dar cel mai bine ar fi însă să ne readucem aminte că o notă de plată pentru tot deranjul din finanțele publice trebuie să vină, e inevitabilă.

Iar astfel de lucruri nu pot fi rezolvate prin politică monetară.

„Incertitudinile politice joacă un rol important, întrucât nevoia unei reforme fiscale pune multă presiune pe următorul guvern. Negocierile pentru un nou guvern pot lungi acest proces, cu riscuri privitoare la ritmul atragerii de fonduri europene și la dimensiunea deficitului bugetar de anul acesta, care cumva trebuie finanțat”, subliniază Valentin Tătaru.

Cât despre tentația de a cumpăra acum valută, „e prudent să urmărim ce se întâmplă, dar este greșit să ne panicăm”, insistă Aurelian Dochia.

„Până la urmă, în economie există întotdeauna mecanisme de compensare. Cineva care se gândește acum să-și schimbe economiile în euro pentru a se proteja trebuie să urmărească și faptul că dobânzile la depozitele în lei au început deja să crească, ceea ce înseamnă că s-ar putea să fie avantajos în continuare să păstrezi economiile în lei, la o dobândă mai mare. S-ar putea să existe situații în care câștigul din dobânzi să compenseze o eventuală pierdere în raport cu euro”, afirmă analistul economic. 

Banii vin doar dacă există predictibilitate și încredere. Iar cursul valutar e barometrul încrederii pieței în economia românească, pentru că e sensibil la tot ce se întâmplă în plan politic, economic și social. Pentru cetățeni, înseamnă prețuri mai previzibile și mai puține șocuri.

Pentru investitori, un curs stabil înseamnă o economie sănătoasă.