De unde luăm banii?

Ne-am săpat singuri groapa bugetară. Cu ce rămânem după haosul bugetului electoral 2024

Computer Hope Guy
Premierul Marcel Ciolacu, în plenul reunit al camerelor din Parlament, pentru dezbaterea bugetului de stat pentru 2024, pe 19 decembrie / foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. România se va împrumuta în 2024 aproximativ 160 de miliarde RON pentru acoperirea găurii de la buget și pentru plata creditelor din trecut care ajung la scadență.
  2. În nouă din ultimii 18 ani, România a înregistrat deficite de peste 3% din PIB, limita europeană de îndatorare.
  3. În 2023, țara noastră a făcut împrumuturi de 200 de miliarde de lei și plăți în contul serviciului datoriei publice în valoare de 142 de miliarde de lei.
  4. Prin bugetul pentru 2024, care tocmai a fost adoptat, se asigură minimul necesar. Soluția ecuației bugetare tot mai complicate este reducerea evaziunii și majorarea încasărilor din TVA, unde România a pierdut doar în ultimii 11 ani circa 90 de miliarde de euro.
  5. Sunt estimări care spun că mai bine de trei sferturi din evaziunea fiscală pe TVA vin din tranzacții business-to-business (B2B). În teorie, introducerea e-Factura, din ianuarie 2024, ar trebui să rezolve măcar parte din această problemă.

Bugetul României pentru anul 2024, ce a circulat în ultimele săptămâni între instituții și prin comisii ca un vitezoman amețit, este rezultatul anilor de creștere prost gospodăriți, al anilor de criză care au accentuat dezechilibre, al inflației galopante și al imaginii greșite despre câți bani are și câți bani poate să cheltuie România.

E de ajuns să ne uităm pe statisticile de la Ministerul Finanțelor pentru a înțelege derapajul fiscal care a avut loc în România în ultimii 6-7 ani. În perioada 2017-2023, datoria publică aproape s-a triplat. Ea a crescut de la 339 de miliarde de lei, la final de 2016, la amețitoarea sumă de 919 miliarde de lei, la sfârșitul lunii septembrie 2023, conform OUG 64/2007 privind datoria publică. Pe cap de locuitor, asta înseamnă 48.000 de lei (puțin sub 10.000 de euro).

Datele guvernamentale mai arată că, în ultimii 20 de ani, în România nu a existat nici măcar un an cu excedent bugetar. Mai mult, în nouă din ultimii 18 ani, România a avut deficite bugetare de peste 3% din produsul intern brut (PIB). În ultimii trei ani, ele au sărit de 6%, cum spune Consiliul Fiscal că va rămâne și anul viitor.

Cum s-a făcut hău din gaura bugetară

În Uniunea Europeană, dezechilibrele bugetare au apărut în mod special pe fondul pandemiei, când economiile au avut de suferit. Astfel, golul a fost umplut de cheltuielile guvernamentale și transferurile fiscale către firme și populație, care au crescut considerabil.

În general, limita de 3% pentru deficitul bugetar (lipsa de venituri pentru acoperirea cheltuielilor) reprezintă o modalitate de a asigura sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung. Este, de asemenea, și criteriu pentru aderarea la zona euro, obiectiv rămas strict pe hârtie pentru România.

România nu este singura țară cu deficit de peste 3%, ci este parte dintr-un grup de 11 țări ale UE care încă nu și-au făcut ordine în bugete după pandemie. Conform unor estimări ale economiștilor Generali Insurance Asset Management, nouă state din zona euro vor continua să înregistreze deficite de peste 3% din PIB în 2024, printre care Slovacia (6,5%), Belgia (4,9%), Franța (4,4%), Italia (4,4%) sau Spania (3,3%).

În ultimii doi ani, discuțiile cu privire la reformarea regulilor fiscale s-au intensificat la nivelul Uniunii Europene, în condițiile în care economia comunitară necesită investiții majore în infrastructura energetică, pe zona de înarmare, în sănătate și educație, precum și în noi capacități industriale de producție.

Conform teoriei economice, politica fiscală caută să stabilizeze economia pe perioada ciclului de afaceri. Astfel, perioadele în care economia crește vin cu majorări de taxe și impozite și crearea de spațiu fiscal în caz de recesiune sau criză. Când sunt semne de recesiune, politica fiscală intervine, pentru a stimula cererea și investițiile, prin îndatorare sau eventuale facilități fiscale.

România, cel puțin începând cu 2015, a încercat să joace în afara teoriei. Începând mai ales cu 2017, guvernele ce s-au succedat la putere au tăiat taxe când economia creștea, pentru ca apoi să ajungă să cheltuie pe deficit pentru cheltuieli curente (salarii în sectorul public și pensii mai mari) și să refinanțeze datorii, la un nivel constant de 10% din PIB. Această situație s-a acutizat în ultimii ani, în așa fel încât, în 2023, guvernul României s-a împrumutat din piețele financiare o sumă record de 200 de miliarde de lei.

Calculele din spatele bugetului pe 2024

La prima vedere, coordonatele bugetare pentru 2024 par mai realiste decât în anii anteriori. Acest lucru este remarcat și de Consiliul Fiscal, care arată în opinia sa asupra legii bugetului că prognozele ce stau la baza construcției bugetare sunt „plauzibile”, cu toate că ținta de deficit pare nerealistă. Concret, bugetul este construit pe o creștere a economiei (PIB) de 3,4%, venituri în creștere cu 13%, respectiv cheltuieli în creștere cu 9%.

Prin urmare, bugetul are ca fundament un deficit bugetar în termeni nominali de 86,6 miliarde de lei și în termeni de procente în PIB de 5%.

Pe lângă cele 86 de miliarde de lei, Guvernul României va trebui să mai împrumute aproape încă pe atât pentru a plăti datoria din spate care ajunge la scadență.

Deficitul este justificat de majorarea cheltuielilor cu investiții, a sumelor alocate pentru majorări salariale în mai multe ramuri ale sistemului public și de majorări la pensii. Gaura bugetară se adâncește și din majorarea cheltuielilor cu dobânzile, care ajung în 2024 la un total anual record de peste 35 de miliarde de lei, dublu față de acum câțiva ani.

0 mld. €
Costuri ale datoriei de stat în 2023 (proiecție)

Pe de altă parte, cheltuielile mai mari sunt contrabalansate de diminuarea subvențiilor și a cheltuielilor cu bunuri și servicii.

În cazul în care se prefigurează o adâncire a găurii bugetare, Guvernul va avea spațiu să taie sume de la investiții pe care să le redirecționeze la o eventuală rectificare bugetară, având în vedere că ținta de investiții se atinge extrem de rar. În general, ținta ambițioasă de la investiții maschează deficitul bugetar mai mare.

Ce e diferit la bugetul pe 2024

Dar bugetul de anul viitor este unul special. Dacă în anii anteriori deficitul era subestimat pentru a ajunge abia la final de an la realitate, în 2024, el este mare din start. Cel mai probabil, cum s-a mai întâmplat, acesta va avea inclusiv sume amânate la plată în final de 2023.

Riscurile cele mai mari la adresa proiecției bugetare vizează o evoluție sub așteptări a economiei, având în vedere contextul internațional agitat și perspectivele macroeconomice dificile ale anului viitor. Aici se adaugă pierderea de ritm economic a Germaniei și a altor parteneri comerciali importanți din UE, un posibil nou derapaj pe zona de cheltuieli, o colectare sub program din partea ANAF și o atragere slabă de fonduri europene.

ANAF anticipează, de altfel, 11 miliarde de lei în plus la colectare doar din digitalizare și, per total, un plus de 20 de miliarde. Asta deși a colectat în primele 10 luni din acest an mai puțin cu aproape 18 miliarde de lei în raport cu programul asumat, în regula ultimilor ani. 

Guvernul mai preconizează intrări din fonduri europene și PNRR de aproape 70 de miliarde de lei, la fel ca în bugetul pentru 2023, deși în primele 10 luni din acest an a luat doar 39 de miliarde de lei din fonduri europene, conform execuției bugetare.

Executivul se mulțumește pentru încă un an să recurgă la câteva taxe mici (taxă pe cifra de afaceri a băncilor și întreprinderilor mari) și la clasicele artificii de majorare a încasărilor bugetare: majorarea accizelor (tutun, alcool, carburanți, zahăr, etc.) și a salariului minim, ce vor spori inclusiv inflația în debutul anului. Inflația are efecte negative pentru populație, dar pozitive pentru Guvern, ca urmare a creșterii încasărilor din TVA.

Sunt realiste țintele de deficit și de creștere a PIB?

Potrivit analizei Consiliului Fiscal, construcția bugetară este compatibilă mai degrabă cu un deficit de 6,4% din PIB decât cu deficitul prognozat de Guvern, de 5%.

Țintele de deficit și de creștere sunt importante prin prisma ipotezelor pe care le includ: investiții, consum, salarii, inflație, venituri și profituri la firme în creștere, care pe urmă ar aduce mai mulți bani la buget.

Ținta de creștere pentru 2024 este mai aproape de potențialul României, fără îndoială, însă având în vedere situația economică externă, ea va rămâne dificil de atins – Europa se resimte economic în urma șocurilor din ultimii ani.

Pe de altă parte, o reducere a dobânzilor din partea BNR, așteptată de analiști pentru jumătatea anului, ar oferi sprijin consumatorilor și economiei, în ansamblu. O reducere ar fi condiționată totuși de scăderea convingătoare a inflației și de scăderi de dobânzi în țările vecine României.

Traiectoria inflației rămâne însă neclară, deoarece prețurile și-au temperat creșterea în special ca urmare a scăderii prețurilor energetice, în timp ce inflația de bază este cu mult peste ținta BNR, la 9,1%.

Neclar este și ce se va întâmpla cu politica fiscală dacă va exista vreun șoc economic advers. Majorările de salarii minime și publice și majorarea pensiilor vor avea efecte pozitive în economie, dar acestea sunt cheltuieli de natură permanentă ce nu pot fi reduse sau tăiate pur și simplu, în cazul unui șoc economic.

Deja raportul dintre cheltuielile publice considerate „rigide” (cheltuieli sociale + salariale în sectorul public) şi veniturile bugetare ciclice (venituri fiscale + contribuţii de asigurări sociale) a fost 78,9% în perioada ianuarie-octombrie 2023, deloc departe de 79,5%, cât atinsese în ianuarie-octombrie 2022.

Plasa de siguranță a economiei și a multor unități administrativ teritoriale rămân în continuare fondurile europene și banii din PNRR, instrumentul european de reformare și înverzire a economiilor, post-Covid. Proiectele prin PNRR trebuie însă finalizate până în 2026, altfel se pierde finanțarea europeană.

La fiecare 6 RON cheltuiți, statul se împrumută de încă 2 RON

În primul rând, când un stat nu are suficienți bani pentru cheltuielile antamate, soluţia este ori să taie din cheltuieli, tăieri care pot lovi economia, să contracteze noi împrumuturi sau să ia măsuri pentru majorarea intrărilor. Guvernul României a decis în ultimii ani să păstreze status-quo-ul, adică să se împrumute şi să spere că digitalizarea ANAF va da rezultate.

Realitatea ecuației bugetare este că la fiecare 6 lei cheltuiți în 2023 de Guvern (614 miliarde RON), doar 5 (aproximativ 500 de miliarde RON) au venit din încasările bugetare, în timp ce diferența de 1 leu (100 de miliarde) a fost acoperită din împrumuturi. Pe lângă asta, statul a mai împrumutat 1 leu (100 de miliarde) pentru a plăti creditele din spate ajunse la scadență.

Pe deasupra, se estimează că bugetul statului va „pierde” în 2024 venituri de peste 70 de miliarde de lei (4,2% din PIB) din aplicarea de scutiri, deduceri și facilități fiscale, cote reduse de impozitare, reguli diferențiate de calcul al impozitelor, taxelor și contribuțiilor aplicabile anumitor categorii de contribuabili.

Paradoxal, în ciuda deficitelor mari și constante, România înregistrează cel mai mic procent al cheltuielilor guvernamentale comparativ cu celelalte țări din zona noastră, de 40% din PIB. În același timp, are și cel mai mic procent al veniturilor guvernamentale din regiune, de doar 33,7% din PIB.

Guvernul încearcă practic să mențină pentru sectorul public un nivel de trai similar cu cel din Vest, iar în același timp să realizeze investiții de canalizare, poduri și infrastructură energetică critică și autostrăzi, să acorde 2,5% din PIB pentru înarmare, să implementeze proiecte pentru îmbunătățirea educației și infrastructurii sanitare – toate, cu cele mai mici venituri bugetare din UE.


Citește și:
Cât îi mai rămâne Guvernului de cheltuit, după ce își acoperă dobânzile la împrumuturi

Ce am fi putut face cu banii pierduți prin evaziunea cu TVA

Soluția de preferat pentru majorarea veniturilor bugetare și, implicit, a pensiilor, salariilor publice și cheltuielile cu investițiile este simplă, la prima vedere: reducerea evaziunii fiscale și a optimizării fiscale și aducerea la lumină a economiei ascunse. Condiția este digitalizarea sistemului de administrare fiscală, în lipsa căreia se creează condiții favorabile fraudei, după cum avertizează tot Consiliul Fiscal.

România se află de altfel de ani de zile într-o cu totul altă ligă la nivel european când vine vorba de neîncasarea sau GAP-ul de TVA, cel mai comun impozit din lume.

Deficitul de încasare a TVA înregistrat în statele membre UE e calculat de Comisia Europeană ca diferenţa dintre veniturile din TVA ce ar trebui să fie încasate pe legislația în vigoare şi cele efectiv încasate la bugetele statelor UE.

Per total, doar în perioada 2010-2021, bugetul României nu a încasat obligații fiscale asociate TVA în cuantum de peste 90 de miliarde de euro, din cauza evaziunii, fraudei, insolvenţelor și falimentelor sau ca urmare a unor erori administrative, potrivit datelor europene.

Suma este aproape egală cu întreaga datorie emisă de România doar în ultimii șase ani. Numai reducerea la jumătate a evaziunii din 2021 pe acest segment de taxă ar fi adus destui bani la buget pentru construirea a 500 de kilometri de autostradă, la un preț de 10 milioane de euro per kilometru, sau a unei megafabrici Tesla precum cea de la Berlin, cu cost de 5 miliarde de euro și producție anuală de 500.000 de automobile electrice.

Raportat la PIB, se remarcă o reducere a GAP-ului de TVA. Dacă în 2009 colectam cam jumătate din cât trebuia, în 2021 am ajuns la un GAP de aproape 37%. Totuși, în sume efective, situația nu s-a schimbat foarte mult. În 2009, deficitul de încasare a TVA era de aproape 8 miliarde de euro, pe când în 2021 acesta a fost de 9 miliarde de euro.

Nu  doar că alte state și-au redus GAP-ul de TVA în ultimii ani, dar al României continuă să se adâncească, când ne uităm la sume brute. De altfel, România este singura țară europeană care înregistrează o deteriorare a situației neîncasărilor de TVA, contrar trendului la nivelul UE.

Bani ar fi, dar nu-i luăm

Situația este și mai greu de înțeles, având în vedere că în ultimii ani au fost introduse de către ANAF și Finanțe mai multe programe tocmai pentru îmbunătățirea colectării: e-Factura, casele de marcat electronice, SAF-T, e-Transport (monitorizarea transporturilor de bunuri cu risc fiscal ridicat). Sunt programe care ar trebui să furnizeze date relevante autorităţilor pentru a le sprijini în identificarea zonelor de evaziune sau de neconformare la plata TVA.

Toate acestea sunt similare cu inițiative care au avut succes în Ungaria, Polonia, Slovacia sau Bulgaria. Cel mai bun exemplu este sistemul e-Transport: sistemul echivalent din Ungaria (EKAER) este în funcțiune încă din 2015.

După cum arată Consiliul Fiscal într-un comentariu alăturat opiniei pentru buget, o altă chestiune de importanță majoră pentru reducerea evaziunii în domeniul TVA este reprezentată de pragurile diferite pentru microîntreprinderi și TVA.

Potrivit experților, reducerea pragului de eligibilitate pentru care o firmă este încadrată în categoria microîntreprinderilor, „pentru a egala pragul de TVA, reprezintă o măsură importantă, aplicată în majoritatea statelor UE, cu rezultate în ceea ce privește combaterea eludării sistemului fiscal”.

„Mai mult, această măsură ar avea și rolul de a descuraja deducerile de cheltuieli inutile bunei funcționării a întreprinderii, cu efecte imediate în reducerea evaziunii fiscale”, se menționează în document.

Exemple pozitive în sensul reducerii GAP-ului de TVA sunt Bulgaria, cu procente de doar 4,9% și Ungaria, cu 4,4% în 2021. Cei doi vecini ai României au reușit să reducă pierderea de TVA încă din 2018, iar din 2021 chiar să coboare sub media UE, de 5,3%. Italia este singura țară care ne depășește în termeni nominali, cu neîncasări la buget din TVA de aproape 15 miliarde de euro. Totuși, procentual stă mai bine decât România (10,8% neîncasări).

Cât de gravă e frauda cu TVA

În cazul României, procentul de neîncasare de TVA la buget nu este doar cel mai mare din UE la nivel procentual, dar și la distanţă mare de restul clasamentului. Malta, a doua la coadă, are un decalaj cu 11 puncte procentuale mai mic decât cel al României, de 25,7%.

În prezent, în ciuda tuturor programelor de digitalizare ale ANAF, îmbunătățirea colectării pe TVA și reducerea evaziunii nu se reflectă în încasările nete din TVA arătate de execuțiile bugetare. Mai mult, creșterea încasărilor din TVA la buget (+10% de la an la an) se datorează în continuare exclusiv creșterii economiei și bazei taxabile. Inflația mare duce la TVA și venituri la buget din TVA mai mari.

Pe de altă parte, situația ar putea să înceapă să prezinte mici schimbări pozitive, având în vedere că, din 2022, persoanele juridice plătitoare de TVA au obligația să raporteze datele privind tranzacțiile, fapt ce, în teorie, ar spori eficiența pe partea de conformare.

Totodată, din 2022, firmele mari au început să raporteze informațiile fiscale prin noul sistem electronic SAF-T, permițând acces mai facil la respectivele date. Din 2023, sistemul și-a extins aplicarea la firmele de dimensiuni medii, iar din 2025, va deveni aplicabil și pentru firmele mici.

2024: vine revoluția e-Factura

În mod evident, toate programele de digitalizare și creștere a conformării voluntare pe care ANAF le desfășoară sau începe să le implementeze ar fi trebuit puse în aplicare de mult timp, pentru unele existând chiar bază legală.

Unele au fost aplicate la nivel restrâns. De exemplu, ROe-Factura a fost introdus în 2021, dar doar pentru tranzacțiile din cadrul contractelor de achiziții publice – business to government (B2G) și pentru anumite bunuri cu risc fiscal ridicat. Alt exemplu e cel al caselor electronice de marcat, care au fost introduse în legislație tocmai în 2014, cu implementare din 2016, dar conectate la Finanțe abia din 2021.

Multe din aceste măsuri de digitalizare au fost tergiversate, de cele mai multe ori prin nedezvoltarea sistemelor informatice proprii de către ANAF și Ministerul Finanțelor. Mai mult, România a sistat în 2018 un proiect de asistență pentru digitalizare și restructurare a sistemului de administrare ce era implementat în parteneriat cu Banca Mondială.

Care este explicația pentru care România a avut un deficit de încasare pe TVA atât de mare pentru atât de mult timp? Poate cea mai importantă e cea a fraudei masive, problemă înscrisă în lista de amenințări la siguranța națională încă din 2010.

Cel puțin 80% din evaziunea pe TVA vine din operațiuni business-to-business (B2B), adică de la companii care vând altor companii, estimează Gabriel Biriș, expert în fiscalitate și fost secretar de stat la Ministerul Finanțelor în timpul guvernului Cioloș.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Mihai Gongoroi

Cu o experiență de patru ani în presă, Mihai a lucrat la ziarul Bursa și la Mediafax, unde a scris despre economie, bănci centrale și piețe financiare. E pasionat de istorie economică și politică externă și crede că George Carlin e cel mai bun comediant din istoria recentă a comediei.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
2 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    8
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x