Cine sunt artiștii care defilează prin neașteptata pepinieră hip-hop de mesaje naționaliste, creștine și antioccidentale

Național, naționalist sau de-a dreptul legionar?

„Crezi că România are capitala în Bucureşti? O are la Bruxelles, preşedintele spune poveşti”, zice Tudor Sișu, membru al formației La Familia, în piesa „În realitate”, melodie lansată în colaborare cu Guz.

Trupa activează încă din 1996 și s-a remarcat cu un limbaj dur și mesaje care expuneau problemele păturilor sociale sărace din cartierele mărginașe ale Bucureștiului.

Doar că lucrurile au mai evoluat între timp, iar cartierele mărginașe nu mai sunt atât de rupte de centru. Bucureștiul de azi nu mai e același cu cel din anii 2000 și nici membrii trupei nu mai sunt puștanii de altădată.

Astfel de mesaje, chiar dacă sunt cel mai des întâlnite în hip-hop, apar și la alții, „de la Bucovina și Subcarpați,  până la, mai recent, pop-ul pocăit al unor artiști ca Paula Seling sau Dana Nălbaru”, completează el.

Când ne uităm la muzica perioadei, constatăm că nu există doar artiști consacrați, cu zeci de ani de carieră în spate, care pot umple săli mari de concerte, dar și vedete din online, care s-au ridicat peste noapte cu diverse „piese de dormitor”, care s-au viralizat peste noapte pe TikTok sau YouTube.

Și unii, și alții au fani.

Mihai Tița amintește, în acest context, de Cristian Poe, care și-a asumat public că este simpatizant al partidului AUR. El are un canal de YouTube unde a adunat peste 300.000 de urmăritori.

Într-unul dintre videoclipuri, figuranții din spate flutură steaguri cu însemnele partidului condus de George Simion. De asemenea, el are și un cont de TikTok, unde e foarte activ cu strofe și melodii care au mesaje naționaliste și de inspirație ortodoxă. Și acolo, are aproape 270.000 de urmăritori.

Cel mai cunoscut promotor al mesajelor care promovează valorile tradiționale din România și care își construiește piesele în jurul mesajelor creștine, tradiționaliste și antioccidentale rămâne Cedry2k. Născut în 1980, numele său real e Marius Stelian Crăciun și s-a lansat înainte de anii 2000.

A pornit ca un artist underground, dar a colaborat de-a lungul timpului cu multe nume cunoscute din hip-hop-ul autohton. În 2016, a reușit să capteze și atenția presei.

În urmă cu 9 ani, clubul Control din București s-a delimitat de mesajele lui Cedry2k, după ce inițial găzduise unul dintre concertele de lansare de album. Proprietarilor clubului li s-a atras atenția că artistul are versuri cu mesaje extremiste și care instigă la ură. Drept urmare, un al doilea concert nu a mai avut loc.

„Nu este deloc exagerat să spunem că în muzica hip-hop românească se promovează inclusiv mesaje legionare”, afirmă pentru Panorama Elena Trifan, doctor în sociologie și profesoară la SNSPA.

În piesele sale, Cedry2k face referiri directe la Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mișcării naționalist-fasciste din perioada interbelică. Pe piesa „Sfinții închisorilor”, care a fost lansată în 2014, spune: „Exact ca Brâncoveanu și-au apărat neamu’ /Căpitanu’ Codreanu, Bordeianu, George Manu…”.

Pentru piesele care promovează mesajele creștin-ortodoxe, a avut mai multe colaborări cu Connect-R, iar la una dintre piese participă și actorul Dorel Vișan, cunoscut pentru mesajele conspiraționiste, mistico-naționaliste prin care a început să se remarce, după o anumită vârstă.

În opinia ei, hip-hop-ul românesc, prin acești artiști, devine un vehicul pentru astfel de idei, promovând nu doar naționalismul, ci și „elemente clare de extremă dreapta”.

„Apă, hrană, energie”, dar pe ritmuri de hip-hop

Rezumat, programul politic al lui Călin Georgescu promite asigurarea securității alimentare, energetice și de apă. Sunt menționate acolo, între altele, fără soluții concrete, obiective precum dezvoltarea agriculturii ecologice, prevenirea poluării și reducerea dependenței față de energia din surse externe.

Nici muzica hip-hop de la noi nu e lipsită de astfel de mesaje, ba din contră. Chiar dacă, în mod paradoxal, e considerată cultură urbană, unii artiști din această zonă fac trimitere la satul românesc și la întoarcerea la origini.

În mod paradoxal, aceste idei prind la cei din comunitățile urbane.

O posibilă explicație ar fi că totul e împachetat astfel încât să se ajungă la glorificarea a ceva ce e prezentat mai bun decât vremurile de azi. Un trecut „idealizat, presupus pur și neîntinat”, afirmă Elena Trifan.

„Extrema dreaptă adoră această imagine a satului românesc tradițional, unde <<toți stăteam în colibe și eram puri la suflet și biologic>>”, susține ea.

Realitatea istorică, însă, contrazice această idealizare.

„Satul românesc a fost un spațiu al inegalităților, al sărăciei extreme și al conflictelor, nu o utopie idilică. Mitul purității biologice și sufletești este un construct modern, care servește mai degrabă nevoii de a justifica ideologii excluzionare, decât adevărului istoric. Este ironic cum aceste mesaje, deși se pretind ‘anti-sistem’, susțin de fapt sistemul prin glorificarea unui trecut fals și prin menținerea unor ierarhii sociale care perpetuează inechitățile”, completează profesoara.

Potrivit Elenei Trifan, mișcarea hip-hop a pornit ca o mișcare de confruntare directă a realităților sociale. Dar, „în loc să critice inegalitățile de acum, se refugiază într-un trecut idealizat, care nu a existat niciodată, perpetuând mituri și nostalgii periculoase”, afirmă ea.

Moștenirea „pionieratului nouăzecist” și masca anti-sistem

Mai toți rapperii români au condamnat în termeni duri comunismul, dar, pe drum, mesajele s-au diversificat, iar tema nu mai e specifică doar muzicii hip-hop.

„Anticomunismul, confundat și cu antipesedismul, încă de la Golaniadă (mișcările de protest din Piața Universității, de la începutul anilor ’90 – n.r.) încoace, a venit la pachet cu simpatii legionare, în rândul poeților, folkiștilor, punkerilor, rapperilor și așa mai departe”, constată Mihai Tița.

Direcția a fost setată de trupe ca BUG Mafia, Paraziții sau La Familia, cele care au pus bazele hip-hop-ului românesc.

„Paraziții au fost printre primii care au adus în prim-plan teme rasiste, Cheloo fiind un exemplu cu poziții controversate – de la tricoul “white and proud“, până la videoclipuri și melodii cu accente misogine sau homofobe. Totuși, în cazul lui Cheloo, atitudinea părea mai degrabă orientată spre postura de “edgelord” (care caută să impresioneze, să șocheze – n.r.), decât spre o ideologie religioasă sau tradiționalistă”, spune Elena Trifan.

Cei care au venit din urmă le-au călcat pe urme, dar și-au adaptat versurile la propriile convingeri. „Generația mai tânără, reprezentată de artiști precum Dragonu, Cedry2k și apropiații lor, a venit pe un filon de creștinism combinat cu naționalism, abordând teme legate de moralitate, spiritualitate și valori tradiționale”, afirmă ea.

O astfel de transformare merită, însă, și o paranteză un pic mai academică. Deși nimeni nu a studiat până acum legăturile dintre muzica hip-hop și figurile intelectuale din trecutul României, unele mesaje sunt similare. 

„Mesajele din acest stil muzical, percepute mai <<intelectuale>>, reflectă o tradiție mai amplă a intelectualității românești, care a fost marcată în anumite perioade istorice de influențe de extremă dreaptă. Un element important: mulți dintre rapperii care promovează astfel de mesaje au declarat că s-au inspirat din lecturi ale unor gânditori precum Noica sau Cioran, care au avut la un moment dat perspective antisemite sau naționaliste”, afirmă Elena Trifan.

Astfel de idei și convingeri, care există în societatea românească, fie că vorbim de muzică sau nu, au început să fie vizibile din anul 2020, când partidul AUR, apărut parcă de nicăieri, intra în Parlament.

Patru ani mai târziu, Călin Georgescu a candidat ca independent și a intrat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, anulate între timp. În noul Parlament ales în decembrie 2024, și-au făcut intrarea și alte partide cu mesaje radicale.

„Când vine vorba despre generații, mă îndoiesc că sunt prea mulți adolescenți care mai ascultă Cedry2k, La Familia sau Paraziții (atei, de altfel) – chiar dacă le pot recunoaște pionieratul nouăzecist, dar asta nu înseamnă că n-au propriile prejudecăți”, afirmă Mihai Tița.

Că au sau nu prejudecăți, o polarizare în rândul Generației Z, însă, se poate remarca, după cum Panorama scria AICI.

Faptul că tinerii, prin definiție, sunt în general sceptici față de politică și instituții îi face ușor de manipulat, mai ales prin muzică, într-o anumită direcție.

„Asta îi face să nu se implice prea mult sau, în unele cazuri, să fie atrași de mesaje mai radicale – fie ele naționaliste sau, mai rar, de stânga. Practic, avem o generație care, deși uneori pare progresistă, se reîntoarce destul de des la rădăcini, la tradiții, mai ales când vine vorba de a-și defini identitatea”, afirmă experta. 

Cenzurăm, boicotăm sau respectăm libertatea artei?

În toată această discuție, trebuie făcută o delimitare clară între cauzalitate și corelație. Da, mesajele identificate în piesele artiștilor de mai sus sunt similare cu cele promovate de partidele care s-au urcat azi pe valul suveranist.

Dar, nimeni nu poate spune clar cum sau dacă din fața microfonului din studio pot fi influențate mase importante de votanți. Faptul că acești muzicieni au fani cu convingeri similare cu ale celor care l-au votat pe Călin Georgescu poate arăta doar că aceste idei există în mai multe straturi ale societății.

Mai departe, ele pot sau nu să fie exprimate în cabina de vot.

Discuția despre cenzură a apărut în contextul în care Connect-R, un artist extrem de cunoscut în piața românească, a acuzat postul de radio Kiss FM că a decis să-i retragă invitația la un concert din decembrie 2024, după ce și-a exprimat convingerile politice pe internet.

Într-un clip postat pe TikTok, a doua zi după turul întâi al prezidențialelor, câștigat de Călin Georgescu, Connect-R spunea așa: „Un exercițiu fantastic de unitate, românul și-a reamintit că România aparține poporului. Vreau să felicit tot românul de pretutindeni, pentru că și-a reamintit că este suveran în țara lui. Doamne ajută”.

La scurt timp, replica grupului KIMARO (trustul Kiss Fm, Magic FM, Rock FM) a venit pe Facebook.

După ce am dat play, observăm că în România anului 2025, „vocile de dreapta sunt tot mai potente, și în muzică, dar și în politică”, afirmă Mihai Tița.

„În general, cultura românească post-1989, marcată de anti-comunism și de o idealizare a Occidentului, a produs foarte rar conținut autentic anti-sistem. Anti-comunismul a devenit atât de dominant, încât a împiedicat dezvoltarea unei critici reale a capitalismului, iar fascismul și legionarismul care au supraviețuit regimului comunist reapar sub forme diferite. În 2025, hip-hop-ul românesc se susține pe nostalgie, naționalism și o critică fragmentată, dar nu poate fi considerat cu adevărat o voce anti-sistem”, concluzionează Elena Trifan.

Arta ar trebuie să însemne libertate. Fiecare artist e liber să se exprime cum dorește, iar faptul că mulți artiști hip-hop simt să transmită astfel de mesaje în piesele lor demonstrează că ele au rodit nu doar în mediile pe care le putem identifica ușor, ci și dincolo de ele.

Pe lângă ce vedem la televizor sau auzim la radio, există o grămadă de artiști independenți. Ei nu sunt atât de vizibili pentru publicul mainstream, pentru că nu au contract cu nicio casă mare de discuri, dar își organizează singuri concertele și reușesc să umple săli de sute sau mii de persoane.

Pentru a nu risca, la fel ca anul trecut, ca aceste convingeri ale lor (sau ale fanilor lor) să ne ia prin surprindere, e bine să ne uităm mai departe de bulele noastre sociale și digitale.