Cum a deraiat campania electorală din SUA. Marile strategii și greșeli ale lui Trump și Harris, în lupta pentru America
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Campania electorală pentru președinția Statelor Unite are parte de un nou început, după ce Joe Biden s-a retras din cursa pentru al doilea mandat, iar locul lui a fost luat de Kamala Harris, actualul vicepreședinte SUA.
- Kamala Harris a ales să fie secondată de Tim Walz, un politician cu vechime în Partidul Democrat, actual guvernator al statului Minnesota. Cu această formulă, democrații speră să convingă și electoratul indecis.
- Donald Trump continuă să folosească strategia „dezbină și cucerește”. Deși a fost ținta unei tentative de asasinat în timpul campaniei, nu a reușit să adopte o abordare mai blândă și să caute modalități de a uni America.
- Principalele griji ale americanilor în această perioadă sunt imigrația și economia. Politica externă, în special războiul din Ucraina, nu și-a găsit loc în narativul electoral.
- Conform celor mai recente sondaje, Donald Trump și Kamala Harris sunt umăr la umăr în preferințele alegătorilor americani. Dar, de când a intrat în cursa electorală, Harris a reușit să strângă de aproape trei ori mai mulți bani din donații, decât Trump.
Cu 107 zile înaintea alegerii unui nou președinte al Statelor Unite, campania electorală s-a resetat. Ieșirea lui Joe Biden din cursa pentru al doilea mandat la Casa Albă, pe 21 iulie, a fost o mișcare nemaiîntâlnită în istoria de aproape 250 de ani a țării.
De atunci, privim cum se scrie istorie în Statele Unite. Indiferent de cum se va încheia bătălia pentru președinția Statelor Unite, americanii vor fi în fața unei realități fără precedent. Vor avea fie cel mai bătrân președinte ales, fie prima femeie președinte.
Au mai fost cazuri de președinți în funcție, care să renunțe să mai candideze pentru încă un mandat. Cel mai recent e cazul lui Lyndon B. Johnson, al 36-lea președinte american, în 1968. Dar, atunci mai erau opt luni până la alegeri, în timp ce Joe Biden a apăsat butonul de reset cu puțin peste trei luni înaintea zilei votului.
Raportat la termenii în care se desfășoară în mod normal o campanie electorală contemporană în Statele Unite, drumul spre Casa Albă este acum foarte scurt și foarte întortocheat. Mai toate strategiile pregătite minuțios de cele două partide, în cei patru ani care s-au scurs de la ultimele alegeri, s-au dus pe apa sâmbetei într-o clipită.
Republicanii au pierdut laitmotivul „Sleepy Joe”, despre vârsta înaintată și capacitatea fizică și mentală a lui Biden, în schimb s-au trezit că au de gestionat o tentativă de asasinat asupra lui Trump. Democrații se zbat să-i construiască profilul prezidențiabil Kamalei Harris.
În tot acest timp, cum stau lucrurile de partea cealaltă, a americanilor care sunt așteptați să voteze? Ce răspunsuri așteaptă ei în această campanie electorală total atipică? Am stat de vorbă cu doi reputați profesori români din Statele Unite, Iulia Joja și Alin Fumurescu, să aflăm despre ce se va vorbi de acum și până pe 5 noiembrie în campania electorală americană. Surprinzător sau nu, ceea ce ne preocupă pe noi, europenii, îi preocupă și pe americani.
Economia și imigrația, imigrația și economia
„Sunt exact aceleași probleme ca în Uniunea Europeană: economia pe de-o parte și migrația de cealaltă parte. Sigur, cu diferențe de nuanțe substanțiale între Europa și Statele Unite, dar pe americanul de rând îl deranjează aceleași lucruri care îl deranjează și pe europeanul de rând”, explică Iulia Joja, profesoară la Universitatea Georgetown și doctor în relații internaționale.
La capitolul imigrație, istoricul administrației Biden-Harris e catastrofal, punctează Joja: „Au fost depășite toate recordurile de intrări în Statele Unite. Soluția lui Biden a fost să închidă granițele și să nu accepte nici măcar solicitări de azil, lucru care din punct de vedere al dreptului internațional este de neconceput pentru noi, europenii”.
„Nu mai e timp să dezvolți un subiect serios și nici lumea nu mai are răbdare pentru subiecte dezbătute cu seriozitate”, este de părere Alin Fumurescu, profesor asociat în cadrul departamentului de Științe Politice la Universitatea Houston.
El mai adaugă listei de teme și „America: împreună sau divizată”. „Fiecare se prezintă ca unificator. Pentru Kamala Harris, e evident că Trump este radicalul, Trump o prezintă pe ea ca fiind o supraprogresistă care nu mai ține cont de bietul om alb care muncește, deci un subiect vor fi și politicile acestea identitare, care au fost destul de încercate în ultima vreme”.
După ce că e o campanie săracă în subiecte, acel subiect care pe noi, europenii, ne ține cu urechile ciulite la actualitatea externă, nici măcar nu și-a făcut loc în narativul electoral. „Din păcate, pentru american, criza din Ucraina contează foarte puțin”, explică politologul.
Un potențial motiv ni-l oferă Iulia Joja. Lipsește din cadrul administrației Biden, spune ea, un discurs către poporul american, care să explice de ce este în interesul național al Statelor Unite să ajute Europa și Ucraina.
Nu înseamnă, însă, că e vreo penurie de evenimente în campanie. După toate standardele, e cea mai palpitantă cursă pentru Casa Albă a ultimilor ani. Dezbaterea electorală din care Joe Biden a ieșit mai fragil, apoi atentatul la viața lui Donald Trump, abandonul lui Joe Biden și intrarea în cursă a Kamalei Harris au ținut sus apetitul americanilor pentru alegeri.
Și, deși suntem obișnuiți cu aceste campanii electorale foarte lungi, profesorul Alin Fumurescu ne lămurește în privința istoriei lor. „Pe vremuri, nu exista campanie electorală până la Convenție unde avea loc un fel de bătălie, mai mult sau mai puțin fizică, între diferitele tabere din respectivul partid, se alegea câștigătorul și practic după Ziua Muncii (Labor Day – n.r.), care e în septembrie, începea campania electorală. Sistemul a fost, între timp, deturnat, cum nici Convențiile nu mai sunt ce-au fost, nu mai sunt o competiție, sunt o formalitate. Această permanentă cursă – o campanie electorală care nu se mai termină – e o dezvoltare relativ recentă. A fost încurajată și făcută posibilă de către noile media”.
Sistemul de alegere a președintelui Statelor Unite ale Americii este, de departe, cel mai complex din lumea occidentală. Partidele dominante, Democrat și Republican, își desemnează candidații pentru Casa Albă printr-un lung proces de alegeri interne, organizate încă din luna ianuarie a anului electoral, în fiecare stat.
Candidatul final e numit la Convenția națională Democrată/Republicană, eveniment care are loc vara. Numirea se face pe baza susținerii pe care candidații o primesc în timpul alegerilor interne.
Uneori, candidatul se desprinde detașat în opțiunile alegătorilor partidului, chiar din timpul scrutinului intern, iar desemnarea lui în timpul Convenției e doar o formalitate. Alteori există mai mulți candidați favoriți și soarta lor se decide, printr-un nou vot, în timpul Convenției.
Contrar convingerii generale, alegerile prezidențiale din SUA nu se rezumă la cei doi candidați arhimediatizați. Oricine îndeplinește un set de criterii constituționale poate să-și declare candidatura la funcția de președinte al Statelor Unite.
De aceea, pe buletinul de vot sunt trecute zeci de nume. Alegătorii chiar au libertatea să scrie de mână numele politicianului favorit, în cazul în care acesta nu se regăsește pe listă. Bernie Sanders a obținut peste 100 de mii de voturi în 2016, deși nu a candidat oficial. În acel an, au existat 25 de candidați care au primit cel puțin o mie de voturi.
Cum se descurcă Trump, după ce i-a trecut moartea pe la ureche
Ai putea crede că, după ce a privit moartea în ochi, Donald Trump e un politician schimbat, un om gata să renunțe la discursul inflamator și să îmbrace costumul supereroului care unește America. Rămâne simbolic gestul său cu pumnul strâns, mâna ridicată și strigătul de luptă care l-a însoțit, în timp ce sângele îi șiroia pe față, după ce un tânăr de 20 de ani a încercat să-l ucidă în timpul unui miting electoral, în Pennsylvania, pe 13 iulie.
Lui Trump nu i s-au înmuiat genunchii când glonțul i-a trecut pe la ureche, cum nu i s-a înmuiat nici retorica polarizantă. Doar cinci zile a încercat să intre în rolul unificatorului.
„Trebuie să vindecăm divergențele și dezbinarea din societatea noastră. (…) Candidez pentru a deveni președintele tuturor americanilor, nu doar pentru o jumătate dintre ei, căci nu te poți numi învingător când câștigi doar jumătate de țară”, au fost cuvintele rostite de Donald Trump, în debutul discursului său de la Convenția Partidului Republican.
Părea că-i e aproape greu fizic să pronunțe discursul afișat în prompter. Iluzia unui politician reinventat s-a risipit însă rapid, când a început să vorbească liber și a revenit la exprimarea lui obișnuită, presărată cu insulte la adresa rivalilor politici, teorii ale conspirației și diverse neadevăruri pe care le-a tot rostogolit pe parcursul campaniei.
E de remarcat, însă, o oarecare disciplină în echipa Trump. Sigur, fostul președinte continuă să facă din orice apariție un show de divertisment, aceasta e semnătura lui și încă nu a apărut persoana care să-i pună limite în discurs. Dar, echipa lui e mult mai organizată. În 2016, la prima campanie electorală, Donald Trump s-a înconjurat de prieteni vechi, deveniți manageri de campanie, consilieri, consultanți și așa mai departe.
Toți erau „trumpiști”, nu neapărat republicani, explică Alin Fumurescu, politologul de la Universitatea Houston. Spectacolul din 2016 a fost greu de privit pentru cei obișnuiți cu un alt stil de campanie electorală. Oamenii din jurul lui Trump erau mereu în lumina reflectoarelor, se certau în public, furnizau presei informații confidențiale, era un circ total.
Oameni ca Steve Bannon, Roger Stone sau Kellyanne Conway erau aproape la fel de populari ca Donald Trump. Situația s-a schimbat în 2024, spune profesorul Alin Fumurescu: „Trump a reușit să-i facă pe toți ceilalți să dispară și să rămână singura vedetă din partea trumpistă. Partea mai proastă este că a ajuns și singura vedetă din Partidul Republican”. Acum, campania lui Donald Trump e condusă de Susie Wiles și Chris LaCivita, consultanți politici și republicani devotați, dar discreți.
Există totuși un element care erodează campania republicanilor.
Bolovanul care atârnă de viitorul politic al lui Donald Trump
Când Donald Trump l-a ales pe J.D. Vance drept coechipier în cursa pentru Casa Albă, republicanii credeau că au victoria în buzunar. Dar, cum nimic nu e business as usual în această campanie, Trump a fost pus rapid în situația să-i ia apărarea după o serie de comentarii scandaloase. Numai gândul că pe scena politică din Statele Unite e cineva chiar mai slobod la gură decât Donald Trump te face să te întrebi cum a fost totuși ales acest politician drept candidat pentru vicepreședinție.
Se vehiculează inclusiv scenariul foarte riscant, spune Iulia Joja, ca Trump să revină asupra selecției sale.
Profesorul Fumurescu are o altă teorie. „Trump nu are de gând să câștige niciun fel de moderat, dimpotrivă, el vrea să continue să radicalizeze, de aceea o prezintă pe Harris ca un fel de dușman al poporului, o femeie despre care nu știm dacă e indiancă sau neagră, e progresistă și prea dură ca procuror, dar totuși prea tolerantă. Încearcă să tragă în ea din toate pozițiile, în încercarea de a vedea ce prinde la marele public”.
De altfel, stilul acesta oarecum contraintuitiv îl definește pe politicianul republican, mai spune Fumurescu.
„Până la Trump, ideea de bază era că în alegerile primare ai o poziție mai radicală, dar în momentul în care te apropii de stadiile finale ale alegerilor, trebuie cumva să devii mai moderat, în încercarea de a recupera centrul. Dar, moderația nu mai dădea bine, moderația nu mai dă bine nu numai în America, în America e mai vizibilă situația. Dar, dacă observați bine ce se întâmplă în toate democrațiile liberale, moderația nu mai câștigă în ziua de astăzi. Traiul mic-burghez e devalorizat. Toată lumea vrea o revoluție de un fel sau altul”.
Cum se descurcă Harris
Tot cu atragerea moderaților are probleme și Kamala Harris, spune profesoara de la Universitatea Georgetown, Iulia Joja. „Dezavantajul ei este cum se poziționează politic. Că, în loc să captureze centrul, ea dă apă la moară facțiunilor progresiste din Partidul Democrat, care alienează moderații atât din cadrul Partidului Democrat, cât și cei apolitici”.
De altfel, ascensiunea fulgerătoare din umbra lui Joe Biden, direct în vârful ierarhiei democrate a fost surprinzătoare pentru o bună parte a publicului. „Faptul că nu a existat o competiție în Partidul Democrat a fost partea cea mai neașteptată. Nu au existat consultări, nici publice, nici în spatele ușilor închise, nu a existat transparență în ceea ce privește candidații care ar avea cel mai mult succes”.
Alin Fumurescu e de părere că Partidul Democrat ar fi fost mai câștigat, dacă mergea pe scenariul unei Convenții deschise, adică să permită mai multor politicieni să concureze pentru postura de candidat la prezidențiale, în loc să o susțină direct pe Kamala Harris.
Fostul președinte și soția lui, voci extrem de influente în partid, și-au declarat într-un final sprijinul pentru Kamala Harris. Într-un sondaj realizat la începutul lunii iulie, adică după dezbatere și înainte de abdicarea lui Joe Biden, singurul exponent democrat creditat cu șanse să-l învingă pe Donald Trump la alegerile din noiembrie era Michelle Obama.
Istoria, prieten sau dușman
Iulia Joja mai pune un dezavantaj în colțul Kamalei Harris: e o democrată de California. Pentru noi nu înseamnă prea multe, dar pentru americani e un bagaj greu de dus.
„California e statul cel mai progresist, cel mai diferit, care mai are un pic și se separă de Statele Unite”, explică ea. Potrivit The Economist, doar trei dintre președinții Americii au fost originari de pe coasta de Vest, acolo unde se află și California, și toți trei erau republicani. Așadar, niciun democrat din partea aceea de țară nu a fost ales vreodată la Casa Albă.
Spre deosebire de Donald Trump, care a ales un vicepreședinte după chipul și asemănarea lui, Kamala Harris a făcut fix invers. A ales pe cineva care întruchipează tot ce nu e ea. Tim Walz, un chip cvasinecunoscut marelui public american, guvernator al statului Minnesota, militar în rezervă și fost profesor de liceu, bifează capitolele unde actuala vicepreședintă pornea cu handicap.
Walz s-a făcut remarcat relativ recent când, într-o emisiune televizată, i-a descris pe Donald Trump și coechipierul său drept ciudați. Termenul, folosit în momentul acela cu un aer ingenuu, a avut mare priză la public și a fost preluat în discursurile democraților. Walz e doar cu câteva luni mai în vârstă decât Harris și are la activ cam același număr de ani de experiență politică.
Cele mai recente statistici arată un entuziasm persistent în ceea ce privește candidatura celor doi pentru funcția de președinte, respectiv vicepreședinte al Statelor Unite. O medie a sondajelor realizate la nivel național o poziționează pe Kamala Harris peste Donald Trump în preferințele alegătorilor americani. Diferența se încadrează în marja de eroare, așa că experții în statistică apreciază că în acest moment Trump și Harris sunt, practic, umăr la umăr.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
