Traseul miliardelor de dolari din campania electorală. De ce costă alegerile din SUA mai mult decât PIB-ul Moldovei?
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- De ce contează: Americanii își aleg pe 5 noiembrie președintele și o parte dintre membrii Congresului. Campania electorală e așteptată să devină cea mai scumpă din istoria SUA.
- Ce se vede: Candidații la Casa Albă, Donald Trump și Kamala Harris, au strâns deja sume de ordinul sutelor de milioane de dolari, din donații.
- Ce se întâmplă cu banii: Banii acoperă promovarea electorală, de la cheltuielile logistice, până la clipurile difuzate la TV și în online.
- De unde vin banii: O parte importantă a finanțării campaniei o reprezintă donațiile sub 200 de dolari, oferite candidaților de cetățenii obișnuiți.
- De unde vin adevărații bani: Bogații Americii finanțează campania electorală prin intermediul unor comitete neafiliate candidaților, dar care au posibilitatea să cheltuiască oricât, pentru a susține un politician.
Într-o lume de Zuckerbergi, Muski și Bezoși, numele de Timothy Mellon probabil că nu vă spune nimic. Este însă cel mai darnic donator individual al campaniei electorale din Statele Unite. A pompat 165 de milioane de dolari de la începutul cursei, pentru cauzele conservatoare, dintre care 125 de milioane s-au dus către susținerea lui Donald Trump.
În ciuda donațiilor generoase, puțină lume a auzit până acum de Timothy Mellon chiar și în America. Are 82 de ani, trăiește retras la o fermă din Wyoming și este descendentul uneia dintre cele mai influente familii de bancheri din Statele Unite.
Bunicul său, Andrew Mellon, a fost secretarul Trezoreriei americane timp de 11 ani, în perioada interbelică. Familia Mellon are acum o avere estimată de Forbes la 14 miliarde de dolari și este plasată pe locul 34 în topul celor mai înstărite familii din Statele Unite ale Americii.
Pe lângă averea moștenită, Timothy Mellon a fost și un antreprenor de succes, care a investit în special în transportul pe calea ferată.
La pomul lăudat te duci cu sacul
Donațiile făcute de el anul acesta în scop politic sunt cel mai bun barometru al evoluției finanțării campaniei electorale din Statele Unite. În 2020, Mellon contribuia cu „numai” 40 de milioane de dolari și era, chiar și atunci, unul dintre cei mai generoși donatori.
Există mulți oameni foarte bogați și foarte influenți care și-au câștigat de-a lungul anilor un soi de aură de îngeri păzitori ai celor două mari partide, Democrat și Republican. Fondurile puse la dispoziție de ei prin diverse mijloace – legea americană e foarte permisivă din acest punct de vedere – ajută la promovarea unor candidați ai partidului pentru diverse mandate, la fiecare ciclu electoral.
Miza nu este doar Casa Albă. La fel de importante sunt alegerile pentru funcția de guvernator sau cele pentru un loc în Camera Reprezentanților sau Senatul Congresului american.
Așa s-a ajuns ca, de la un an electoral la altul, cheltuielile care țin de campanie să fie din ce în ce mai mari. Un calcul făcut de Open Secrets, platformă independentă care urmărește ce se întâmplă cu banii în campaniile electorale din Statele Unite, arată că alegerile din 2020 au fost cele mai scumpe de până acum. S-au cheltuit aproape 14 miliarde și jumătate de dolari.
Din acești bani, 8,7 miliarde de dolari au mers către campanii pentru o funcție în Congres.
În 2024, se estimează că suma totală va fi undeva în jurul a 20 de miliarde de dolari, mai mult decât produsul intern brut al Republicii Moldova, de exemplu.
De unde vin și unde se duc banii
Finanțarea campaniilor electorale din Statele Unite a fost mereu un subiect dificil de gestionat. Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât cresc și suspiciunile.
Legislația la nivel federal s-a tot schimbat din anii ’70 încoace și a creat din ce în ce mai multe portițe prin care în campania electorală au intrat banii și a ieșit transparența.
Mijloacele de finanțare a politicienilor au devenit atât de diverse și creative, încât rivalizează cu însuși sistemul electoral american la capitolul complexitate.
Sunt trei mari categorii de entități care rulează bani în campania electorală americană.
Comitetul de campanie este singurul răspunzător de felul în care se derulează campania unui candidat pentru o funcție la nivel federal. Comitetul gestionează banii strânși din donații. Nu poate accepta donații mai mari de 3.300 de dolari de la o singură persoană într-o campanie și trebuie să raporteze statului ce sume a primit și de la cine.
Spre deosebire de realitatea cunoscută nouă în România, americanii au o altă relație cu politica. La cea mai recentă numărătoare făcută de Open Secrets, comitetul de campanie al Kamalei Harris strânsese aproape jumătate de miliard de dolari. Peste 40% din această sumă e reprezentată de donații sub 200 de dolari, făcute de cetățeni.
Și în cazul lui Donald Trump, aproape o treime din fonduri au fost obținute din contribuțiile donatorilor mici.
Într-o cercetare despre finanțarea privată a campaniilor electorale, profesorul Sergiu Gherghina, de la Universitatea din Glasgow, și co-autorii Claudiu Marian și Raluca Farcaș, subliniază faptul că „finanțarea electorală privată e comparabilă cu participarea politică: finanțarea partidelor poate fi determinată de aceiași factori care motivează persoanele să se implice în alte tipuri de participare politică”.
„Finanțarea privată individuală este uneori înrădăcinată în convingerea că poate schimba rezultatul alegerilor”, constată cercetătorii români. „Donațiile mici pot fi văzute ca o formă de consum care nu necesită beneficii materiale directe în schimb. Contribuțiile lor pot fi determinate de convingerile lor ideologice, de persuasiunea altor persoane din rețeaua lor socială sau pur și simplu pentru că au resursele necesare pentru a face acest lucru”.
Donațiile mici sunt o bună radiografie a campaniei unui candidat. Responsabilii vor ști pe baza acestor donații unde este, dar mai ales unde nu este popular politicianul și vor acționa în consecință.
Țac, PAC și super PAC
De la cele câteva sute de milioane de dolari strânse de echipele de campanie până la cheltuielile de 20 de miliarde estimate e cale lungă. Această cale trece prin PAC-uri.
Traduse mot-à-mot comitete de acțiune politică – Political Action Committees (PACs) -, aceste grupuri sunt înființate pro sau contra unui candidat sau ideologii. Banii colectați sunt cheltuiți pentru a sprijini un politician aflat în cursa electorală, prin donații către comitetul lui de campanie sau investiți în campanii de comunicare împotriva unui candidat.
PAC-urile nu pot primi donații individuale mai mari de 5.000 de dolari și la rândul lor nu pot dona mai departe către comitetul de campanie mai mult de 5.000 de dolari. Suma crește la 15.000 de dolari, dacă donația merge către partid.
Și atunci, întrebarea rezonabilă este cum a reușit totuși Timothy Mellon să-i doneze lui Donald Trump 125 de milioane de dolari?
Aici intervine a treia categorie de mijloace de strângere de fonduri: Super PAC-urile. Spre deosebire de celelalte două entități implicate în campanie, Super PAC-urile nu au nicio limită de bani, nici la primit, nici la cheltuit.
Cea mai importantă restricție care li se aplică este că nu pot colabora direct cu un candidat, adică nu pot dona sumele strânse direct către politicianul cu pricina. Dar altfel, pot contribui în orice fel pentru a-i crește sau scădea șansele unui politician de a fi ales.
Super PAC-urile îți dau, important e să nu-ți bage-n traistă
Apariția Super PAC-urilor a fost facilitată de mai multe decizii judecătorești care au stabilit că nu există limită de bani atunci când e vorba despre dreptul la liberă exprimare.
Iar susținerea sau opoziția față de un politician reprezintă o manifestare a acestui drept.
Cu alte cuvinte, în campania electorală poți face ce vrei cu banii tăi, inclusiv să lauzi sau, dimpotrivă, să discreditezi un candidat în public, câtă vreme îți dai cuvântul că nu ești implicat în niciun fel în campania electorală oficială. Mai exact că faci aceste cheltuieli în mod independent.
Ce s-a întâmplat în practică? Corporații, sindicate, organizații non-profit, oameni de afaceri au început să doneze sume uriașe acestor grupuri, uneori la vedere, alteori anonim. Banii nu se duc mai departe la candidați, ci sunt folosiți ca sponsorizări sau în diverse campanii de comunicare, în beneficiul sau în detrimentul politicienilor aflați în cursa electorală.
Există mai multe entități prin intermediul cărora oameni foarte înstăriți își folosesc averea pentru a înclina balanța în campania electorală. Super PAC-urile sunt cele mai cunoscute, dar există și așa-numitele PAC-uri hibride, care se supun și limitei de 5.000 de dolari, dar au și conturi prin care trec bani cu nemiluita, cu promisiunea că sunt folosiți independent de planificarea campaniei oficiale.
Toate aceste organizații trebuie să transmită Comisiei Electorale Federale absolut toate informațiile despre tranzacțiile pe care le fac: cine, când, cât a donat, cum, când, pe ce au fost cheltuiți banii.
Exceptate de la aceste reguli sunt organizații non-profit identificate drept 501(c), care au posibilitatea să strângă fonduri în timpul campaniei electorale fără obligativitatea de a raporta statului american care sunt sursele de finanțare.
Această opacitate cuplată cu lejeritatea acceptării unor sume colosale ridică desigur multe semne de întrebare legate de cine și cum influențează politica din Statele Unite.
The Washington Post scrie că cele 125 de milioane de dolari oferite de Timothy Mellon pentru sprijinirea alegerii lui Donald Trump la Casa Albă au ajuns la Super PAC-ul Make America Great Again INC. MAGA INC. a strâns până acum peste un sfert de miliard de dolari.
Directorul executiv al Super PAC-ului este un fost consilier al lui Donald Trump și câțiva dintre oamenii din funcțiile cheie au lucrat alături de fostul președinte, la campaniile din 2016 și 2020.
Același lucru este valabil și în tabăra democrată. Super PAC-ul cu cele mai mari încasări, Future Forward USA, e condus de un om care a lucrat în campania de realegere a lui Barack Obama, în 2012.
Așadar, neafilierea politică pe care o impune legea americană rămâne de multe ori doar la stadiul teoretic.
Câtă frunză, câtă iarbă
Există sute de astfel de comitete de acțiune politică, unele intitulate cât mai sugestiv pentru asocierea cu unul dintre candidați, așa cum e cazul de mai sus, altele pentru a stârni măcar curiozitate.
Așa am ajuns la Anti-Psychopath PAC, un Super PAC creat împotriva lui Donald Trump. În spatele lui este avocatul american George Conway, veche cunoștință a politicianului republican. Conway a fost soțul luiKellyanne Conway, unul dintre principalii consilieri ai lui Donald Trump, pe vremea când acesta era președintele SUA.
Comitetul a strâns jumătate de milion de dolari, pe care îi investește în afișe și spoturi TV prin care pune la îndoială capacitățile intelectuale și sociale ale lui Donald Trump.
Îngerii păzitori ai partidelor
Dacă ne uităm pe lista marilor donatori, în dreptul sumelor cu cel puțin opt cifre vom vedea deseori patronii unor corporații care nutresc ideologii conservatoare sau liberale din tată-n fiu.
Donațiile pe care le fac la fiecare ciclu electoral nu se îndreaptă neapărat spre candidatul la președinție. Banii merg acolo unde cred ei că ideologia are nevoie de cea mai mare susținere. Poate fi o luptă strânsă pentru un loc în Camera Reprezentanților sau spre o campanie de comunicare care să slăbească un candidat din tabăra adversă.
În topul celor mai mari donații individuale, primele patru locuri sunt ocupate de susținători ai Partidului Republican. Primul democrat de pe listă este fostul primar al New York-ului, Michael Bloomberg, care a contribuit cu 41 de milioane de dolari. Jumătate din această sumă a fost donată pentru susținerea campaniei Kamalei Harris, restul banilor au fost împărțiți între candidați democrați pentru diverse funcții.
Cash, card sau monedă virtuală
Proaspăt intrate în hora donațiilor sunt companiile de criptomonede. Coinbase, una dintre marile firme americane de tranzacționare a monedelor digitale, a donat deja peste 91 de milioane de dolari unor Super PAC-uri. Dar nu pe criterii ideologice. Banii au fost împărțiți egal între comitetele care susțin democrați și cele care susțin republicani. Miza e susținerea candidaților prietenoși cu criptomonedele, indiferent că sunt liberali sau conservatori.
Unul dintre cele mai mari Super PAC-uri pro-crypto se numește Fairshake și a adunat în acest ciclu electoral peste 200 de milioane de dolari, adică aproape cât cel mai mare Super PAC republican, MAGA INC.
Banii de la stat există, dar nu-i vrea nimeni
Candidații la Casa Albă pot accesa și un fond de campanie pus la dispoziție de statul american. Suma disponibilă se ridică la puțin peste o sută de milioane de dolari.
Banii sunt strânși de la contribuabilii care aleg să redirecționeze trei dolari din impozitul pe venit. Așadar, bugetul pentru partide este condiționat de numărul de americani care-și plătesc taxele și, specific, de numărul celor care decid să ofere cei trei dolari.
În plus, dacă un politician recurge la acest fond al statului, el nu mai poate strânge bani și individual.
De aceea, din 2008, candidații au renunțat treptat la banii statului, pentru că din donații obțin semnificativ mai mult.
De asemenea, 2012 a fost ultimul an în care statul a mai contribuit financiar la organizarea convențiilor partidelor pentru nominalizarea candidatului la prezidențiale.
Politica e un sport costisitor
20 de miliarde de dolari, costul estimat al alegerilor de anul acesta, reprezintă o sumă astronomică în comparație cu sumele cu care sunt obișnuiți alegătorii europeni.
Dar, Statele Unite sunt o țară cu aproape 350 de milioane de locuitori și o suprafață de 10 milioane de kilometri pătrați. Numai transportul, cazarea și închirierea spațiilor pentru mitingurile electorale presupun costuri uriașe.
Iar în ultima etapă a campaniei electorale, candidații la Casa Albă obișnuiesc să sprinteze și prin câte două-trei state, într-o singură săptămână.
Acestor cheltuieli li se mai adaugă, desigur, cele pentru promovarea electorală propriu-zisă: spoturi TV, reclame pe rețelele de socializare, afișe, contactarea alegătorilor și așa mai departe.
Un raport întocmit de Wesleyan Media Project, referitor la cheltuielile pentru publicitatea TV, radio și online arată că în campania din 2020, nota de plată a fost de 1,8 miliarde de dolari.
Cea mai mare parte a mers către promovarea la televizor: 1,3 miliarde de dolari.
Dar, și-a luat avânt și publicitatea digitală care acum patru ani înghițea aproape jumătate de miliard de dolari.
Cât e lege și cât e tocmeală
În fața atâtor surse de finanțare, pare greu, dacă nu chiar imposibil, să fii mereu pe urma banilor. Dar, cumva, mașinăria de campanie se autoreglează.
La o discuție cu jurnaliști din mai multe țări, găzduită de Departamentul de Stat al SUA, profesorul de științe politice Ray La Raja, de la Universitatea Massachusetts Amherst, spunea că principalii gardieni ai respectării regulilor sunt tabăra adversă și jurnaliștii.
„Dacă eu sunt un candidat și candidez împotriva lui Gini, să zicem, voi cerceta cu atenție înregistrările de finanțare ale campaniei ei. Voi accesa site-ul Comisiei Electorale Federale, pentru a vedea de unde primește fonduri, iar dacă observ ceva suspect, voi folosi acea informație în campania mea. De asemenea, voi depune o plângere la Comisia Electorală Federală”, exemplifică profesorul La Raja.
Un alt grup important, mai spune el, sunt jurnaliștii de investigație. „Ei analizează aceste înregistrări, văd de unde provin banii și, dacă nu pot explica anumite sume cheltuite, încep să ridice întrebări. Astfel, jurnaliștii joacă un rol foarte important în sistemul american de aplicare a legii, deoarece semnalează problemele și atrag atenția autorităților asupra lor”, adaugă expertul american.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
- Alegeri SUA. Șansele ca miercuri să NU aflăm câștigătorul și o ultimă întrebare: ar putea fi asta surpriza din octombrie?
- Alegeri SUA. Trump și inamicul invizibil, Putin e sunat cu prefix de America și s-a prăjit un Burgergate
- Alegeri SUA. Elon-racheta electorală, acuzații de plagiat și Donald europeanul se molipsește de la Donald americanul
- Scenarii pentru economia americană și globală, după alegerile din SUA: război economic sau „business as usual”?
- Cum a deraiat campania electorală din SUA. Marile strategii și greșeli ale lui Trump și Harris, în lupta pentru America
