„Scurtătura” către Dumnezeu: Chatboturile religioase promit conectarea spirituală la un click distanță

Religia AI oferă „pachetul complet” pentru spiritualitatea de acasă

Începând cu anii 2000 și mai ales la începutul anilor 2010, pe măsură ce internetul a devenit tot mai răspândit, practicile religioase s-au împletit din ce în ce mai armonios cu tehnologia și au devenit instrumente importante în practica credinței. 

Aplicații care oferă acces rapid la rugăciuni și versete din Biblie, precum Pray, YouVersion Bible App, Muslim Pro sau Daily Hindu Prayers sunt acum folosite de milioane de persoane de pe tot globul.

În ultimii ani însă, odată cu avansul rapid la nivel global al inteligenței artificiale, aplicațiile religioase au trecut la următorul nivel: folosesc AI pentru a oferi și ghidaj spiritual.

Avem Bible Chat, pentru creștini și QuranGPT pentru musulmani. Dar lista e lungă: Bible.Ai, Gita GPT, JesusAI, Buddhabot, Apostle Paul AI, ChatWithGod etc.. Există aplicații care încearcă să-l imite pe teologul german Martin Luther, altele bazate pe învățăturile filosofului Confucius și una care reproduce răspunsurile Oracolului din Delphi.

De-a lungul mileniilor, credincioși din toate religiile și-au dedicat viața studiului scripturilor și au căutat răspunsuri la marile mistere ale existenței, cum ar fi ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Creatorii acestor chatboturi nu susțin neapărat că modelele lingvistice avansate (LLMs) vor rezolva enigmele teologice, dar cred că, prin capacitatea lor analitică, pot oferi utilizatorilor un rezumat rapid al înțelepciunii spirituale. 

În ceea ce privește modelele de monetizare, multe dintre aceste aplicații adoptă abordarea freemium: servicii de bază gratuite și funcționalități suplimentare pe bază de abonament. Astfel, reușesc să ajungă la un public larg, în timp ce generează venituri din serviciile premium. Cea mai mare parte a aplicațiilor sunt disponibile la nivel global și sunt traduse în multiple limbi.

E cumva lesne de înțeles de ce aceste aplicații au devenit din ce în ce mai populare. Mulți oameni caută îndrumare spirituală, dar nu au întotdeauna posibilitatea de-a merge la biserică, moschee sau templu sau de a vorbi direct cu un lider religios. Chatboturile sunt mereu disponibile și oferă răspunsuri instantaneu la întrebări despre credință, moralitate sau scripturi, indiferent de oră sau locul unde te afli.

În plus, „serviciul” e personalizat. Spre deosebire de o Biblie fizică sau un text sacru, aplicațiile oferă interpretări personalizate pentru probleme concrete. De exemplu, un utilizator poate întreba: „Cum mă poate ajuta credința mea în această situație?”. Iar chatbotul îi poate oferi un răspuns adaptat. O interacțiune mult mai (în mod paradoxal) naturală, care face experiența religioasă mai atractivă.

Dincolo de aceste avantaje, e vorba și de o utilitate concretă. Multe persoane nu au răbdarea sau cunoștințele necesare să studieze scripturile în profunzime. AI-ul poate sintetiza informațiile rapid și în același timp să ofere explicații pe înțelesul tuturor. În plus, aceste aplicații aduc un sprijin moral, sunt pline de ceea ce am numi în mod normal „citate motivaționale”, dar și meditații zilnice sau rugăciuni personalizate. 

Avem, astfel, un „pachet complet”, extrem de tentant pentru tot mai mulți oameni. Până la urmă, dacă avem aplicații pentru dating, care ne scutesc de efortul de a cunoaște oameni în viața reală, de ce nu ne-am simplifica astfel și viața spirituală?

Digitalizarea credinței era un pas inevitabil. De la slujbe transmise live până la aplicații de rugăciune, tehnologia a devenit parte din viața spirituală a multor biserici. Însă chatboturile religioase duc tendința și mai departe, iar ea vine la pachet cu anumite riscuri și dezavantaje.

Capitalizarea credinței

Laurențiu Bălașa, unul dintre cei doi fondatorii Bible Chat, susține că misiunea aplicației este de a „minimiza suferința umană” și a oferi „un suport real prin care milioane de oameni fac față provocărilor spirituale, emoționale și psihologice ale vieții”. 

Împreună cu Marius Iordache, celălalt fondator, sunt descriși de Ziarul Financiar ca fiind „IT-iștii care au monetizat Biblia”. Contrastul dintre această descriere și afirmațiile lor privind obiectivul aplicației reprezintă veșnica discrepanță dintre scopul real al oricărei afaceri (să facă profit) și marketingul din jurul ei prin care vrea să atragă clienți („minimizarea suferinței umane”).

Nu e nimic nou și nici nu se exclud una pe cealaltă, însă capitalizarea credinței „e fix opusul a ceea ce ar trebui să fie o conexiune cu Dumnezeu. Ea nu ar trebui să fie mediată monetar, spune dr. Laurențiu Gheorghe, lector universitar la Facultatea de Filosofie.

Dar și aceste aplicații fac parte din economia atenției. „Trebuie să ținem oamenii lipiți de ecrane, iar unii și-au dat seama că e profitabil să facă asta prin cuvântul lui Dumnezeu. E marketing. S-a găsit o oportunitate prin care poți specula o nevoie”, explică lectorul. 

Această monetizare „sărăcește și simplifică” credința, consideră el, pentru că atunci când intri în logica pieței și a furnizării de servicii, oamenii se transformă din enoriași în clienți, iar dacă plătesc, în clienți premium. 

Ori clienții se așteaptă să primească serviciul pentru care au plătit: credință și înțelepciune livrată rapid și eficient, iar asta le poate răpi șansa de a intra în profunzimea înțelepciunii adusă de textele religioase complete.

Credința autentică nu ar trebui să fie ghidată de aceleași principii care stau la baza unei platforme de social media. Algoritmii pot ajunge să prioritizeze interacțiunile rapide și răspunsurile confortabile în detrimentul întrebărilor inconfortabile care au stat, de-a lungul istoriei, la baza marilor reflecții teologice.

„Nu plătești informația, ci senzația că ai înțeles, pe care ți-o livrează aceste aplicații. Realitatea e că oamenilor le este mai ușor să citească un text scurt, simplificat, prin care le sunt explicate tainele Bibliei. Preferă să dea bani decât să facă un efort și sunt oameni care profită de pe urma acestui lucru. E un model de business”, spune Gheorghe.

Însă relația cu Dumnezeu și cu credința nu ar trebui să fie simplificată: „Ea implică un soi de asceză, nu îți faci viața mai ușoară neapărat, ci încerci să o înțelegi”, explică lectorul. Prin folosirea unui bot însă, „dispare profunzimea”.

Victimele digitalizării credinței: profunzimea, conexiunea umană și comunitatea

Această tensiune dintre credință și piață ridică o întrebare fundamentală: ce se pierde când spiritualitatea devine un serviciu digitalizat, optimizat pentru consum rapid? 

Dacă relația cu Dumnezeu presupune reflecție profundă, răbdare și efort, atunci transformarea credinței într-un produs accesibil instant poate altera însăși natura acestei relații. În loc să caute răspunsuri printr-un proces personal de explorare, utilizatorii primesc versiuni simplificate ale acestora, care pot părea satisfăcătoare pe moment, dar care riscă să devină doar un simulacru al adevăratei căutări spirituale.

„Ai nevoie să vorbești cu un duhovnic real, tocmai pentru că e necesar să treci peste pudoarea de a spune adevărul despre lucrurile pe care le greșești. Dacă înlocuiești această relație directă și vie, e problematic. Răspunsurile inteligenței artificiale reprezintă doar sinteza unor citate, nu un discernământ real, uman”, consideră preotul Sorin Bute, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației a Universității Valahia, din Târgoviște.

Bute spune că discernământul moral este atât general, bazat pe principii universale precum cele zece porunci, cât și contextual, adaptat la fiecare situație specifică. 

E adevărat că oamenii pot greși, dar nici inteligența artificială nu poate înlocui discernământul contextual – nu înțelege subtilitățile unui moment sau ale unei situații unice. Chiar și cu întreaga înțelepciune umană adunată în datele sale, încă nu poate aborda dilemele morale complexe, deoarece fiecare context este diferit și necesită o evaluare profundă și personală.

Dincolo de faptul că folosirea acestor aplicații poate duce la ruperea relației personale dintre credincios și duhovnic, chatboții religioși riscă să înlocuiască relațiile comunitare offline create la Biserică, cu interacțiuni online, care pot să piardă esențialul: comuniunea reală între oameni, parte integrantă a Bisericii.

„În anii ’90, după căderea comunismului, Părintele Galeriu spunea că nu e corect să transmitem slujbele de la biserică la televizor. Pentru că oamenii au motivația și justificarea să nu mai participe la comunitatea vie a Bisericii. Sunt lucruri care nu pot fi înlocuite, sunt lucruri care nu pot fi virtuale. Niciodată slujba (live) nu va putea transmite taina, ci doar o formă a ei”, spune Bute.

Acum, transmisiunile online ale slujbelor au devenit o practică comună, acceptată la scară largă în lumea religioasă. Astfel, se trece la următorul pas prin chaboții religioși.

„Am acceptat din ce în ce mai multă tehnologie în lumea Bisericii, însă rămâne o problemă: există o limită și nu putem transmite virtual întreaga realitate, iar sentimentul acesta de comunitate nu poate fi înlocuit de aceste aplicații”, explică Bute.

Aplicațiile religioase sunt doar o parte dintr-o tendință mai largă în lumea inteligenței artificiale de a substitui, sub o formă sau alta, conexiunea umană autentică. Există persoane care își înlocuiesc prietenii sau familia cu aceste conexiuni virtuale. Avem oameni care s-au sinucis în urma relației strânse pe care o aveau cu un chatbot sau  și-au „înșelat” partenerul cu ChatGPT.

Tendința de înlocuire a interacțiunilor umane directe cu soluții digitale are urmări în toate domeniile: avem aplicații de dating, altele care ne livrează mâncare de la restaurant sau care ne fac cumpărăturile, plătim facturile online, folosim self check-out la supermarket și la cinema.

„Oamenii nu mai reușesc să se conecteze. Costurile conexiunilor reale sunt foarte mari, presupun efort și un anume disconfort, iar ei nu mai sunt dispuși să le plătească sau să-și asume riscuri. Ne uităm la o multiplicare a comodității în toate domeniile”, explică lectorul Laurențiu Gheorghe.

Dincolo de aceste dezavantaje, există, bineînțeles, și limitările tehnice. Chatboturile antrenate pe texte religioase „vor avea aceleași defecte pe care le au toate modelele mari de limbaj în prezent, cel mai mare fiind halucinațiile”, spune Noreen Herzfeld, profesoară de teologie și informatică la Universitatea Saint John’s din Minnesota pentru Scientific American. „Vor inventa lucruri. Și dacă oamenii cred că ceea ce spun aceste modele este de fapt în Coran sau în Noul Testament, pot fi induși în eroare”, explică ea.

Pericolul halucinațiilor în acest context este agravat de faptul că chatboturile religioase atrag, de regulă, întrebări extrem de sensibile — întrebări pe care cineva s-ar putea să nu le pună niciodată unui preot sau chiar unui prieten apropiat. 

În timpul unei actualizări a software-ului Quran-GPT din 2023, fondatorul Raihan Khan a aruncat o privire asupra întrebărilor utilizatorilor și a dat de dileme precum „Am prins-o pe soția mea înșelându-mă – cum ar trebui să reacționez?” sau chiar mai îngrijorător: „Pot să îmi bat soția?”.

Partea plină a paharului: instrumente pentru credincioși

Când e folosit corect și cu precauție, un chatbot poate fi un instrument valoros pentru credincioși. Oferă acces rapid și facil la informații din scripturi, răspunde la întrebări generale despre învățăturile religioase și ajută la aprofundarea cunoștințelor biblice sau teologice. 

De exemplu, un chatbot care oferă versete biblice relevante pe o anumită temă poate sprijini studiul personal al religiei. Astfel, devine o sursă rapidă de referință pentru cei care vor să înțeleagă mai bine scriptura.

„Aceste aplicații pot fi un instrument foarte util. Omul își folosește discernământul, el este la butoane și folosește inteligența artificială care îi adună aproape instantaneu ideile de care are nevoie. Cel mai important e ca discernământul să rămână la om și el să fie în control”, consideră Sorin Bute.

Biserica îmbrățișează tehnologia și avansează odată cu vremurile, dar există o limită, spune preotul: „Când tehnologia sprijină omul credincios în toate privințele, ea este folositoare. Dar când are tendința să înlocuiască interacțiunile umane, nu e în regulă, rezultatele sunt complet diferite”.

Chaboturile religioase pot fi un sprijin valoros pentru credincioși, câtă vreme utilizarea lor e făcută cu discernământ, pentru a nu înlocui interacțiunile autentice și comunitatea reală care definesc esența experienței religioase pentru mulți. 

Ca de obicei, tehnologia în sine nu e bună sau rea. Ea poate fi un instrument de sprijin, dar nu trebuie să devină o fereastră prin care oamenii își pierd legătura cu aspectele fundamentale ale spiritualității, cum ar fi comuniunea umană și întâlnirile directe cu liderii religioși.